Notă. Prin anii ’70 ai secolului trecut, un elev de la o şcoală din Chişinău, având de recitat poezia lui Cruceniuc „De pe front”, din care fac parte şi versurile de mai sus, l-a rugat pe un coleg să-l asiste la repetiţie. Acesta, ca să facă şi el un calambur, l-a sfătuit: Vezi, să nu spui cumva „... din Kremlin!” Bu-un! Recitatorul a repetat toată ziua în gând: „... din Berlin, din Berlin, din Berlin!”, dar seara, la concert, a rostit ca înadins: „... din Kremlin!” Un banal lapsus linguae era să-l nenorocească pe bietul elev, căci vă imaginaţi ce a urmat! Nimeni nu s-a gândit că strămutarea „cuibului fiarei” din Berlinul nazist în Kremlinul comunist era pe deplin firească!

    787. În 1940, numele de Basarabia nu mai convenea Moscovei, întrucât o simplă rostire a acestui cuvânt îl duce pe român la cele zece provincii româneşti ale Ţării. Zece şi nu nouă cum ar vrea rusul! Astfel, Basarabia deveni Moldovă! Două Moldove, deci? Două şi nu prea! Căci rusofilii „noştri” (...) fac mereu aluzii la o singură Moldovă de la Nistru până la Carpaţi! Şi, bineînţeles, nu în cadrul României!

    Notă. Vehiculată încă din timpuri ţariste, criminala idee a unei Moldove Mari în afara României a fost preluată cu greţoasă slugărnicie de comuniştii rusofili şi românofobi, devenind o armă (ruginită!) a moldovenismului primitiv. Unul dintre principalii întemeietori ai ideologiei moldovenismului pus în slujba naţionaliştilor ruşi a fost Artiom Lazarev, pseudoistoric şi veritabil colonel NKVD care a publicat în 1974 la Chişinău scandaloasa lucrare „Moldavskaia sovetskaia gosudarstvennost’ i bessarabskii vopros”, lucrare cu care s-a făcut de râs în toată lumea ştiinţifică. Tot el a publicat în revista „Orizontul” un articol agramat, în care afirma: Rău a făcut ţarul în 1812 că s-a mulţumit cu teritoriul dintre Prut şi Nistru; trebuia să „apuce” t o a t ă Moldova (până la Siret) şi atunci n-ar mai fi existat astăzi „problema Basarabiei”!

    ... Iată şi o altă dovadă că ideea cu Moldova Mare aparţine exclusiv naţionaliştilor ruşi, precum şi slugoilor lor moldoveni... Eram deputat în primul parlament al R. Moldova. Îl aveam coleg pe rusul şovin şi comunistul stalinist Ghimn Pologov. În timpul „conflictului” de pe Nistru, când la Tighina a avut loc sângeroasa luptă moldo-rusă, acest Pologov a apărut la tribuna centrală a Parlamentului şi a început să tune şi să fulgere împotriva naţionaliştilor, a unioniştilor proromâni, a „moldovenilor” care vor, chipurile, să-i omoare pe toţii ruşii şi să aducă în locul lor numai români de dincolo de Prut... În pauza dintre şedinţe m-am apropiat de rusul şovin şi porcos şi i-am strigat (ruseşte): Las-o mai moale, Pologov, că noi totuna o să ne unim! Mârşavul unde face: A ia ne protiv. Ia – za! No tol’ko do Sereta! Ce să vă spun? Numai buna educaţie m-a oprit să nu-l bag în chirza mă-sii!...

    ... În literatura de specialitate se dezvăluie concret „momentul” când în mintea guvernanţilor de la Kremlin a apărut nociva idee a „întregirii poporului moldovenesc, a „făuririi Moldovei Mari” şi, implicit, a „dezmembrării statului român”. „Ar fi o gravă eroare – susţin pe drept cuvânt cei mai calificaţi istorici români – să se creadă că după o ciopârţire şi o transformare într-o caricatură a ceea ce fusese în 1812, Moscova nu se gândea cum să oblojească rănile Moldovei ocupate. Ca întotdeauna însă, compensaţiile pe care le avea în vedere se refereau la teritorii străine, bineînţeles româneşti. Atunci s-a ivit în mintea guvernanţilor de la Kremlin ideea că, devenind sovietic, poporul moldovenesc avea dreptul la întregirea sa şi aceasta nu se putea face decât prin alipirea la Moldova de peste Prut a întregului ţinut istoric până la Carpaţi şi la Milcov. Cu alte cuvinte, rolul pe care-l jucase RASSM, de cap de pod în procesul de subjugare a Basarabiei, era transferat RSSM, care trebuia să devină o pârghie eficientă în efortul de dezmembrare a întregii Românii” (Ioan Scurtu, Dumitru Almaş, Armand Goşu ş.a. Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1994. Bucureşti, 1994).

    ... Mă simt dator să atrag atenţia tuturor oamenilor de bună-credinţă că moldoveniştii comunişti din zilele noastre, adepţi consecvenţi ai ruso-stalinistului Lazarev, prezintă un imens pericol nu numai pentru stabilitatea politică a R. Moldova, ci şi pentru existenţa întregului stat român.

    788. Din păcate, autorităţile moldovene nu vor sau nu pot să înţeleagă un adevăr care devine axiomatic cu cât Republica Moldova se îndepărtează de România, cu atât se îndepărtează şi de Uniunea Europeană.

    789. Ţară tristă –