Faptul că iniţiativa liderilor AIE-2 de a organiza aşa-numitul referendum constituţional în aprilie curent este „inadecvată” (ca să nu folosesc un sinonim mai „dur”) a fost evident imediat pentru toţi, cu excepţia reprezentanţilor coaliţiei de guvernământ. Aceasta a reieşit şi din reacţiile negative, lipsite de ambiguitate, venite din partea societăţii civile, experţilor politici şi ai partenerilor internaţionali ai Republicii Moldova, din izolarea internă şi externă în care AIE-2 s-a împins pe sine însăşi. Demonstraţiile masive, organizate duminica trecută de Comitetul pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei în Chişinău, protestele Congresului Civil în întreaga ţară au speriat puterea într-atât, încât aceasta a început să caute modalităţi „demne” de a renunţa la referendum.

După câte se pare, referendumul nu va avea loc.

Aceasta este prima victorie a DEMOCRAŢIEI, primul succes în lupta împotriva Alianţei antieuropene, antidemocratice şi deja anticonstituţionale.

Nu voi relua în detalii argumentarea tezei conform căreia actualul Parlament nu şi-a îndeplinit obligaţia constituţională – de a alege preşedintele şi, ca rezultat, în conformitate cu aceeaşi Constituţie, el trebuie să fie imediat şi necondiţionat dizolvat. Voi reaminti doar pe scurt următoarele:

- Preşedintele trebuia să fie ales în termen de două luni de la începerea mandatului actualului Parlament, adică până la sfârşitul lunii februarie 2011. Acest lucru nu s-a făcut.

- Ţinând cont de faptul că Organul legislativ suprem nu poate fi dizolvat mai mult de o singură dată în termen de un an, Parlamentul şi-a continuat lucrările urmând a fi dizolvat după 28 septembrie 2011 – exact la un an de la dizolvarea precedentă. Trebuie să adăugăm că în tot acest răstimp, deputaţii au avut mai multe oportunităţi de a declanşa procedura de alegere a preşedintelui, dar nu a existat nici măcar o încercare în acest sens. Anume despre aceasta vorbea fostul preşedinte al Curţii Constituţionale, Dumitru Pulbere, atunci când insista asupra faptului că, în cazul nealegerii preşedintelui, după 28 septembrie, Parlamentul trebuie dizolvat. Pentru enunţarea un adevăr incompatibil cu interesele AIE, Pulbere a fost demis din funcţie.

ATENŢIE! FOARTE IMPORTANT! Tot ceea ce s-a petrecut după data de 28 septembrie 2011 este de o LEGITIMITATE ÎNDOIELNICĂ.

Apoi a urmat numirea alegerilor prezidenţiale pentru data de 18 noiembrie, alegeri la care nu s-a înregistrat nici un candidat. Atunci când tu întâi numeşti data alegerilor, apoi prin inacţiunile tale le zădărniceşti, aceasta se numeşte obstrucţionarea alegerilor. Anume aceasta a făcut AIE-2 la 18 noiembrie.

Apoi, AIE-2 a zădărnicit şi alegerile din 16 decembrie 2011, organizând, la cererea garantului temporar al Constituţiei, Marian Lupu, acea farsă ruşinoasă cu afişarea publică a buletinelor de vot, ceea ce a permis Curţii Constituţionale, la 12 ianuarie 2012, să anuleze alegerile.

Aşadar, la un an de la dizolvarea Parlamentului precedent, la un an după ultimele alegeri parlamentare şi la un an după începerea mandatului actualului Parlament, nealegerea preşedintelui duce la un singur lucru, şi anume: dizolvarea Organului legislativ suprem al ţării. Şi, în acest caz, nici nu mai contează dacă au fost sau nu epuizate „toate” (mulţi interpretează diferit acest „toate”) încercările de a alege un preşedinte. În cazul nostru, situaţia este agravată de cele două proceduri de alegere a şefului statului din 18 noiembrie şi 16 decembrie 2011, eşuate din cauza majorităţii parlamentare.

După toate acestea (ATENŢIE), Parlamentul actual a pierdut orice fel de legitimitate. Deputaţii şi-au obţinut mandatele într-un mod democratic, legitim, dar le păstrează pe căi neconstituţionale şi ilegitime.

În aceste condiţii, nu putem vorbi despre vreun referendum organizat de către acest Parlament şi nici despre reînnoirea procedurii de alegere a şefului statului de către componenţa actuală a Legislativului. E prea târziu pentru a face acest lucru, Constituţia cere dizolvarea Parlamentului, nu acţiuni dictate de oportunităţile şi interesele politice ale guvernanţilor.

AIE şi experţii ei au alte interpretări în ceea ce priveşte posibilitatea de a relua procedura de alegere a şefului statului de către actuala componenţă a Parlamentului. Nu vreau să polemizez cu ei, mai ales că este imposibil să discuţi cu unii „experţi în drept constituţional” în mod civilizat.

Vreau doar să atrag atenţia asupra faptului că cei care consideră că actualul Parlament ŞI-A PIERDUT LEGITIMITATEA constituie, cel puţin, jumătate din populaţia ţării. În acelaşi timp, potrivit sondajelor, mult mai mult de jumătate dintre respondenţi consideră că autorităţile actuale conduc ţara într-o direcţie greşită.

În aceste condiţii, încercările de a alege un şef de stat de către actuala componenţă a Parlamentului înseamnă:

1. Continuarea destabilizării situaţiei din ţară, aprofundarea divizării societăţii.

2. Subminarea legitimităţii viitorului preşedinte, deoarece el va fi ales de un Parlament nelegitim (aceasta este părerea a cel puţin jumătate din populaţie).

3. Favorizarea unei explozii sociale care se poate produce pe fonul degradării calităţii vieţii în Moldova şi încălcării flagrante a Constituţiei ţării chiar de către autorităţi.

Viitorii candidaţi la funcţia de preşedinte trebuie să se gândească la riscurile pe care şi le asumă, acceptând să candideze şi să fie aleşi de către o Alianţă care s-a discreditat completamente.

Dincolo de interpretările şi speculaţiile juridice, voi menţiona că popoarele, în timpurile cele mai grele, acceptă să fie conduse de liderii lor mai mult timp decât prevede Constituţia doar în cazul în care aceşti conducători merită şi sunt demni de astfel de favoruri din partea oamenilor (un exemplu în acest sens este Franklin Delano Roosevelt, singurul preşedinte american ales în această funcţie mai mult de două mandate).

Este, oare, poporul Moldovei de acord să manifeste o astfel de indulgenţă faţă de liderii noştri actuali: Filat, Ghimpu şi Lupu? Eu cred ca nu.

Soluţia este una singură: dizolvarea Parlamentului şi anunţarea alegerilor parlamentare anticipate, dar cu o nouă componenţă a CEC-ului şi cu un alt preşedinte al Curţii Constituţionale.

Alexei TULBURE, membru al Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei