În politică cel mai greu este să rămâi om normal. Să-ţi menţii echilibrul intelectual, spiritual, să nu te apuce stări de levitaţie. Atunci când te vezi la televizor să nu săruţi ecranul, să nu te îmbrăţişezi dimineaţa cu oglinda, să nu te fotografiezi în baie. Este foarte important să păstrezi vectorul autoironiei, atenţia asupra propriei imperfecţiuni.

Eu nu mă consider filosof şi nici n-o să mă consider vreodată, pentru că am o bibliotecă prea solidă acasă şi mă pot raporta la valori fără să ameţesc. Nu orice text care iese de sub pana mea este aurit şi inedit. Eu nu sunt nici măcar autor inedit. Sunt consumator de texte, consumator de cărţi şi o persoană care are o anumită nelinişte interioară pe care o exprimă în ceea ce face şi ceea ce scrie.

Eu nu fac paşi înapoi şi nici nu regret pentru ceea ce am făcut. Mă bucur că am depăşit anumite faze pe care le aveam cândva. E un efort de devenire intelectuală şi spirituală, de înţelegere mai profundă, de acumulare a experienţei.

Eu nu sunt nici pe departe teolog, însă încerc să citesc nu doar Biblia, dar şi altă literatură creştină, şi ortodoxă, şi catolică, şi protestantă, deşi sunt şi rămân ortodox.

Şi dacă e să mă refer la acea scară de valori – Dumnezeu, Neamul, Familia, Persoana – vreau să vă spun că nu eu am inventat-o. Omul în sânul Familiei, Familia în sânul Neamului şi Neamul în sânul lui Dumnezeu. Despre asta era vorba. Nu este o formulă exclusivistă şi nici prea teologică şi nu are pretenţia de doctrină teologică. Este o simplificare pentru oamenii descreştinaţi şi un mod de a atrage atenţia la o ierarhizare, reprezintă o replică împotriva individualismului. De aici vine această nevoie de a ne asuma responsabilitatea ca membri ai unei familii, ca membri ai unei colectivităţi naţionale şi ca persoane responsabile în faţa lui Dumnezeu, nu doar în faţa procurorului. Pentru că, trebuie să recunoaştem, noi am rămas puţin în urmă, atunci când ne referim la Occident. Occidentul e foarte diferit. Nu doar Dirk Schuebel e Occidentul, fraţilor. Eu am vizitat de foarte multe zeci de ori foarte multe capitale occidentale. Societăţi normale, cu oameni extraordinari, cu instituţii academice strălucite, cu minţi extraordinare, cu politicieni care citesc şi scriu şi care au valori. Nici nu trebuie să simplificăm sau să bestializăm Occidentul, Doamne fereşte. Câtuşi de puţin. Intenţia mea a fost să atrag atenţia asupra faptului că birocraţia europeană, reprezentată de anumiţi oameni cu limite intelectuale, cu anumite scăderi morale, nu trebuie confundată cu vocaţia europeană a poporului nostru – popor creştin, popor care are conştiinţa propriului rol în istorie.

Eu cred că ar trebui să scăpăm de complexele de colectivitate marginală, de provincie. Suntem, din punct de vedere mintal, cultural, lingvistic, psihologic cantonaţi în această capcană foarte periculoasă şi contraproductivă pentru viitorul nostru. Dacă citim literatură română şi avem niscaiva cultură românească, ne cantonăm neapărat în zona interbelică, necunoscând, neapărat, marile valori interbelice: tone de literatură, ştiinţă, care au explodat în cele două decenii în România. Despre România cunoaştem fie la modul foarte pozitiv, fie la modul foarte negativ. Eu am spus în debutul acestei întruniri o chestiune vitală pentru mine: cum să facem să iubim Republica Moldova fără a urî România şi cum să facem să iubim Republica Moldova fără a urî Rusia? Cum să facem să consumăm cultură din ambele părţi, fără a ne încovoia, fără a ne linguşi pe lângă o capitală sau alta?

Putem să învăţăm şi să ne reechilibrăm din punct de vedere psihologic şi intelectual. Pentru mine acest lucru este foarte important. Să nu privim lumea nici în culori roze, dar nici să avem obsesiile conspiraţiilor internaţionale împotriva Republicii Moldova. Nu există nici un fel de conspiraţii şi nu ne sunt inamici nici americanii, nici europenii sau Uniunea Europeană. Problema este în ce măsură noi înşine ne-am ridicat deasupra propriei condiţii intelectuale şi în ce măsură putem să ne raportăm nu numai la nişte criterii, sisteme de referinţă, dar şi la nişte instituţii internaţionale, ca să învăţăm să comunicăm corect cu ele?

Atunci când ai temperatură este un semn că ai şansa să te însănătoşeşti. Temperatura în societatea noastră este foarte ridicată. Organismul colectiv al Republicii Moldova este într-o criză profundă şi aş dori ca după această criză să nu urmeze un suicid colectiv sau un deces colectiv, o eutanasie numai bună de literaturizat. Dar să urmeze o însănătoşire, o înzdrăvenire, o fortificare a organismului colectiv al Republicii Moldova.