La 9 mai, Uniunea Sovietică sărbătorea capitularea Germaniei. În pofida faptului că era vorba de un război între state, cu propriile substraturi politice şi economice, aliaţii au oferit acestui război o dimensiune ideologică: Occidentul – victoria liberalismului, URSS – victoria comunismului asupra ceea ce au numit ei cu un termen general „fascism” (fără a mai intra în detalii). Se uită că nici un tribunal internaţional nu a condamnat „fascismul”, ci crimele de război, însăşi judecătorii fiind nişte criminali de război nu mai puţin nevinovaţi decât cei inculpaţi. Subiecte precum rolul capitalului american în declanşarea războiului sunt trecute cu tăcerea în dezbaterile publice.
În scurt timp, „marea victorie” a devenit unul dintre principalele mituri ale Uniunii Sovietice, fiind prezentată drept „una din cele mai mari realizări a comunismului sovietic”. Alături de „Marea Revoluţie din Octombrie”, „victoria” a devenit una din treptele esenţiale în construcţia „viitorului luminos”. Nu prea conta faptul că URSS a impus „proletariatul” din noile state socialiste din Europa Centrală şi de Est, pe care oficial le considera „surori”, la plata reparaţiilor de război, contribuind prin sânge şi suferinţă la „construcţia socialismului sovietic”. Războiul a îmbogăţit mai mult decât a ruinat URSS, transformându-l dintr-un stat falit şi degradat moral, într-o putere colonială.
Astăzi, Federaţia Rusă, noul stat apărut din ruinele URSS, continuă din inerţie să evoce „victoria asupra fascismului”. O face pentru că noul stat rus nu prea a realizat nimic în anii existenţei sale comparativ cu părintele său sovietic. Iată de ce ideologii Kremlinului încearcă să „desovietizeze” semnificaţia zilei de 9 mai, transformând-o într-un mit al victoriei „Rusiei istorice” (cea care, potrivit imnului sovietic, a creat Uniunea) asupra unui duşman mitic. Iată de ce nu trebuie să ne mirăm că un simbol al Rusiei ţariste – ordinul „Sfântului Gheorghe” – a devenit un simbol al unei sărbători comuniste.
Rusia şi întreg spaţiul sovietic se află într-o continuă căutare de simboluri şi mituri. Între timp, acest vid este înlocuit temporar cu tot felul de struţocămile precum 9 mai. În cele din urmă, timpul va fi cel care va trata toate complexele trecutului, iar cel de-al Doilea Război Mondial va fi pus într-un rând cu alte războaie din istorie.
Octavian RACU
Sursa: octavianracu.wordpress.com
Rusii ar face bine sa sarute mina americanilor zi de zi,daca nu-i ajutau ei,altfel era sfirsitul.