Majoritatea resurselor financiare sunt direcţionate către sectorul social, justiţie, buna guvernare şi doar 10% revine sectorului real al economiei naţionale. De menţionat că actuala guvernare nu prezintă opiniei publice explicaţii şi argumente nici asupra oportunităţii contractării acestor resurse, nici asupra modului lor de gestionare. Lipsa de transparenţă la acest capitol lasă impresia fie a unei incompetenţe profunde a factorilor de decizie, fie a existenţei unor interese oculte de deturnare a fondurilor externe.

Amintim că după ce Vladimir Filat a devenit Prim-ministru, Cancelaria de stat, condusă de exponentul PLDM, Victor Bodiu, în urma unei decizii dubioase, a preluat competenţele de gestionare a asistenţei externe de la Ministerul Economiei, condus de Valeriu Lazăr, care este membru al unui alt partid politic din AIE, şi anume din PDM.

În acelaşi timp, şi Ministerul Finanţelor ca autoritate-cheie în domeniul administrării banilor publici este condus de membrul PLDM, Veaceslav Negruţa, iar Curtea de Conturi a revenit, de asemenea, PLDM prin Anexa secretă la Acordul de constituire a AIE, semnat la 30 decembrie 2010, funcţia de preşedinte fiind ocupată de Serafim Urechean. Prin urmare, şi instituţia autonomă care are menirea să verifice modul de utilizare a finanţelor publice este în cârdăşie directă pe linie de partid şi, probabil, de interes financiar, cu Guvernul.

După venirea la guvernare a AIE şi în urma înţelegerilor secrete dintre partidele ajunse la guvernare, Parlamentul a încetat să-şi îndeplinească în mod eficient una dintre atribuţiile de bază, stabilite de articolul 66 al Legii Fundamentale. Amintim că articolul 66, litera i) al Constituţiei stabileşte că Parlamentul: „exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine”.

Dat fiind faptul că atât Procuratura Generală, cât şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei se află, de asemenea, sub controlul abuziv al partidelor din coaliţia de guvernământ, societatea s-a pomenit fără nici o instituţie a statului de drept în stare să facă lumină asupra felului cum sunt cheltuiţi banii publici, inclusiv fondurile primite de la donatorii externi. În aceste condiţii planează suspiciunea că au loc deturnări de fonduri în proporţii deosebit de mari în interesul exponenţilor actualei puteri.

Pentru clarificarea situaţiei legate de finanţarea externă a Republicii Moldova solicităm Procuraturii Generale efectuarea unor măsuri de investigaţii suplimentare, care să verifice posibila implicare a unor demnitari de prim rang în gestionarea frauduloasă a acestor fonduri.

În Ordonanţa semnată de dna procuror L. Zaharia este ignorată încă o parte importantă din demersul nostru, care vizează situaţia legată de intenţia de a organiza un nou referendum de modificare a art. 78 din Constituţie în scopul schimbării procedurii de alegere a Preşedintelui republicii. Însă nici această probă nu este luată în calcul de dna procuror, motivul acestei omisiuni fiind intenţia de a-i absolvi pe cei trei de vina de a fi uzurpat puterea în stat. Sper ca cel puţin Dumneavoastră să aveţi curajul să cercetaţi cu atenţie probele respective şi să daţi un răspuns punctual şi calificat la acuzaţiile pe care le aduc.

15 ianuarie 2012 – anunţarea unui nou referendum şi întreruperea arbitrară a procesului de alegere a Preşedintelui

La 15 ianuarie 2012, acţiunile premeditate de uzurpare a puterii de stat au intrat într-o nouă fază. Astfel, în dimineaţa zilei de duminică, 15 ianuarie 2012, cei trei complici la crima de uzurpare a puterii de stat, V. Filat, M. Lupu şi M. Ghimpu, au aplicat o nouă lovitură ordinii constituţionale a statului nostru. Ei au organizat o conferinţă de presă în cadrul căreia au anunţat că întrerup – a câta oară?! – procesul de alegere a şefului statului şi că vor organiza în acest scop un referendum pentru modificarea Constituţiei. În Declaraţia Alianţei pentru Integrare Europeană „Cu privire la căile de soluţionare a crizei constituţionale şi de asigurare a stabilităţii politice”, semnată de cei trei complici la crima de uzurpare a puterii de stat, aceştia afirmă următoarele: „2) Din cauzele expuse mai sus, va fi iniţiat un referendum pentru modificarea Constituţiei, în cadrul căruia cetăţenii vor avea posibilitatea să corecteze deficienţele constituţionale care provoacă interminabile crize politice în Republica Moldova, prin democratizarea şi simplificarea mecanismului de alegere a Preşedintelui republicii de către Parlament şi transformarea sistemului de guvernare în unul autentic parlamentar. Referendumul urmează să aibă loc nu mai târziu de luna aprilie; 3) Preşedintele Republicii Moldova va fi ales în decurs de o lună din momentul validării rezultatelor referendumului”.

Astfel, după ce în 2010, în lipsa unei majorităţi de trei cincimi de voturi necesare pentru alegerea în Parlament a şefului statului, uzurpatorii au recurs la organizarea unui referendum constituţional care să permită alegerea directă a şefului statului, de această dată aceiaşi demnitari au încercat să se menţină în mod anticonstituţional la putere prin reducerea numărului necesar de voturi pentru alegerea şefului statului de la trei cincimi (61) la 50 plus 1 (51) de deputaţi prin organizarea unui nou referendum. Şi această aventură politică a fost pusă la cale ca urmare directă a prevederilor ilegale din Acordul de constituire a AIE-2.

Prin afirmaţiile din punctul (3) al Declaraţiei din 15 ianuarie 2012, în care se spune în mod imperativ că şeful statului va fi ales la o lună de la validarea rezultatelor referendumului, cei trei complici comit încă un atentat împotriva statului de drept prin anticiparea rezultatelor acestui exerciţiu democratic. Or, se ştie că orice referendum presupune exprimarea liberă a voinţei alegătorilor, care se pot pronunţa „pro” sau „contra”. În plus, însăşi intenţia de a organiza un referendum constituţional care să aibă efecte directe asupra modificărilor unor norme stabilite de Legea Fundamentală reprezintă în sine un atentat la ordinea constituţională. Asta întrucât alin. (1) al art. 143 stabileşte în mod univoc procedura de modificare a ei exclusiv prin votul deputaţilor. Cităm: „Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi”. Această normă a fost ignorată de cei trei complici tocmai din motivul că partidele pe care le conduc nu dispun de o majoritate parlamentară de două treimi de deputaţi.

Este bine cunoscut faptul că Declaraţia conducătorilor AIE din 15 ianuarie 2012, precum şi Hotărârea Parlamentului nr. 1 adoptată în aceeaşi zi au trezit revolta unei părţi importante a societăţii. Însăşi apariţia Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei, ca şi valul de proteste stradale organizate de CACD au fost o reacţie directă la şirul de nelegiuiri ale exponenţilor puterii, care culminase cu intenţia de a organiza un nou referendum şi de a continua menţinerea ilegală a puterii.

Sub presiunea protestelor stradale şi a exponenţilor societăţii civile, la 10 februarie 2012 cei trei complici la uzurparea puterii de stat au anunţat că renunţă la ideea referendumului lansată de ei înşişi la 15 ianuarie a.c. Însă, în loc să revină în câmpul constituţional, cei trei exponenţi ai AIE au promovat, la 7.03.2012, Hotărârea nr.38 a Parlamentului prin care au stabilit o nouă dată a alegerii Preşedintelui pentru 16 martie curent. Respectiv, la 16 martie a.c. s-a produs un simulacru al procedurii de alegere a preşedintelui, în postura de şef de stat fiind instalat Nicolae Timofti. În felul acesta, întreaga acţiune de uzurpare a puterii de stat, care s-a declanşat imediat după alegerile din 29 iulie 2009, şi-a găsit finalul logic în promovarea exponentului AIE la cea mai înaltă funcţie în stat. Au urmat două proceduri formale care au încheiat procesul de uzurpare a puterii de stat: Curtea Constituţională a validat, la 19 martie 2012, candidatura lui Nicolae Timofti, iar la 23 martie a.c. preşedintele a fost învestit.

Date fiind probele expuse mai sus, consider că Procuratura Generală are temeiuri serioase pentru a iniţia urmărirea penală în baza art. 339 Cod Penal.

Domnule procuror general, în încheiere consider necesar să Vă atragem atenţia asupra faptului că crima de uzurpare a puterii de stat, art. 339 al Codului Penal, nu are termen de prescripţie. Prin urmare, în eventualitatea lipsei unei reacţii adecvate din partea Dumneavoastră în cazul prezentat mai sus, el va putea fi reluat oricând, indiferent de faptul cât de îndelungată va fi perioada de la comiterea crimei respective. Iar într-o astfel de perspectivă viitorii conducători ai Procuraturii Generale vor avea tot dreptul să îi întrebe pe cei care o conduc astăzi care au fost adevăratele motive ale protecţiei acordate criminalilor.

Cu respect,
Iurie Roşca