La 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri parlamentare ordinare în Republica Moldova. În aceeaşi zi, observatorii internaţionali, în special, cei din partea Consiliului Europei şi Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa, au recunoscut alegerile drept democratice, valabile şi relevante, cu toate micile încălcări care au fost constatate de către observatorii naţionali şi internaţionali.

Această zi de 5 aprilie a fost precedată de o amplă campanie propagandistică, organizată, în mod special, de către Vladimir Filat şi Partidul Liberal Democrat, dar şi de alte partide din opoziţie de atunci, cum ar fi Partidul Liberal şi Alianţa Moldova Noastră. Această campanie propagandistică se axa pe un singur subiect: alegerile vor fi falsificate, prin urmare trebuie să ieşim şi să protestăm împotriva falsificărilor organizate de autorităţile comuniste de atunci. Vă amintiţi foarte bine această campanie propagandistică.

Aşadar, la 17 martie 2009, PLDM depune o declaraţie prealabilă, cu numărul 125, la Primăria generală a capitalei, prin care îşi declară intenţia de a organiza, între 6 şi 20 aprilie, întruniri publice în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pe declaraţie a fost aplicată ştampila şi a fost semnată de Victor Roşca, secretar general al Partidului Liberal Democrat, cumnatul lui Vladimir Filat.

La 20 martie 2009 urmează dispoziţia primarului general, numărul 186-d, cu privire la autorizarea desfăşurării unei întruniri în municipiul Chişinău, în care se indică: „Se autorizează PLDM să desfăşoare o întrunire sub formă de miting şi marş de protest cu dezbateri privind situaţia social-economică şi politică în Republica Moldova, în perioada 6-20 aprilie 2009, cu excepţia zilelor de 12 şi 14 aprilie, între orele 11 şi 20, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cu instalarea scenei şi aparatajului de sonorizare. Marşul de protest se va desfăşura pe următorul traseu: PMAN, bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, cu retur până la sediul Preşedinţiei Republicii Moldova. Participanţii se vor deplasa pe un singur sens al carosabilului”.

Punctul 7 al acestei dispoziţii, în conformitate cu Legea cu privire la întruniri, stabileşte următoarele: „responsabil de buna desfăşurare a întrunirii, de protecţia spaţiilor verzi şi asigurarea ordinii publice este Partidul Liberal Democrat din Moldova, domnii Victor Roşca şi Anghel Agache”.

Urmează cel de-al treilea episod, şi anume: Procuratura Generală şi Direcţia teritorială control administrativ a Guvernului contestă această dispoziţie a Primăriei şi la 3 aprilie 2009 instanţa anulează parţial dispoziţia primarului ad-interim, nepermiţând instalarea scenei şi a sonorizării, precum şi anulând permisiunea de a se organiza marşul respectiv. Aşadar, această hotărâre a instanţei a rămas în vigoare, însă ceea ce urmează este foarte interesant.

7 aprilie 2009, ora 9.00 dimineaţa, o nouă declaraţie prealabilă este depusă la Primăria capitalei, numărul de intrare – 139. Acest document spune că se va desfăşura o întrunire sub formă de miting de protest, la care vor participa circa 3 mii de persoane şi este indicat şi traseul: PMAN – Preşedinţia Republicii Moldova. „Vă asigurăm că întrunirea se va desfăşura în mod paşnic. Domnii Anghel Agache şi Victor Roşca sunt împuterniciţi să conducă întrunirea, să asigure buna ei desfăşurare şi să răspundă pentru ea, astfel încât întrunirea să se desfăşoare în mod paşnic şi să nu degenereze în acte de violenţă”, se arată în declaraţie. Documentul respectiv este depus la Primărie deja după evenimentele din 6 aprilie, când s-a întrunit lumea în centrul capitalei. Este interesant că această declaraţie prealabilă a fost depusă de PLDM în dimineaţa zilei de 7 aprilie, cu ştampila partidului respectiv, tocmai pentru a crea o situaţie în care ar fi imposibil de ataca o eventuală dispoziţie a Primăriei în contencios administrativ de către Procuratura Generală sau de către Guvern. Nu a urmat nici o dispoziţie de autorizare a acestei întruniri, mai ales că Legea cu privire la întruniri nu obligă organizatorii să obţină autorizare. Această autorizare este mai mult o constatare a faptului că organizatorii vor asigura caracterul paşnic al întrunirilor şi că nu există alte solicitări pentru aceeaşi dată.

A urmat toată tărăşenia din 7 aprilie, cu toţi participanţii pe care i-aţi văzut în atâtea filmuleţe mai noi şi mai vechi. Mai puţină lume însă a atras atenţia asupra unui alt document depus de Partidul Liberal Democrat, nemaiîntâlnit în practica de 20 şi ceva de ani de întruniri de stradă din Republica Moldova. Aşadar, la 7 martie 2009, PLDM, de această dată şi pentru prima dată cu semnătura personală a lui Vladimir Filat, depune un nou document la Primărie în care se spune următoarele: „Având în vedere imposibilitatea desfăşurării întrunirii sub formă de miting cu dezbateri privind situaţia social-economică şi politică din Republica Moldova, preconizat de către PLDM, cerem anularea dispoziţiei Primăriei municipiului Chişinău cu privire la autorizarea desfăşurării unei întruniri în municipiul Chişinău, numărul 186-d, din 20 martie 2009 şi a declaraţiei prealabile din 7 aprilie 2009”.

Aşadar, Filat cere anularea a două dispoziţii concomitent prin semnătura lui.

Primăria nici nu emiseseră vreo dispoziţie de autorizare a acţiunilor din 7 aprilie 2009. Hârtia cu autograful lui Filat este înregistrată la ora 15.30, la Primăria capitalei.

Şi ultimul document, foarte şi foarte interesant, în special, pentru Procuratura Republicii Moldova, este datat cu 8 aprilie 2009, numărul 247-d, cu privire la abrogarea dispoziţiei primarului general interimar, numărul 186-d, din 20.03.2009, în care se spune: „În urma examinării demersului PLDM, numărul 140/1, din 7.04.2009, având în vedere imposibilitatea desfăşurării întrunirii preconizate, în temeiul articolului 225, Cod Civil, se abrogă dispoziţia primarului general interimar, numărul 186-d, din 20.03.2009, cu privire la autorizarea desfăşurării unei întruniri în municipiul Chişinău”.

Vă rog frumos să deschideţi site-ul justice.md şi să parcurgeţi încă o dată legea cu privire la întruniri, una perfect euroconformă, în favoarea căreia am votat nu doar eu, ci şi Vladimir Filat, în calitate de deputat al Partidului Democrat la acea vreme. Legea a fost adoptată cu unanimitate de voturi. Această lege obligă organizatorii să poarte răspundere plenară pentru consecinţele întrunirilor pe care le organizează. Nu există nici o posibilitate juridică ca ulterior, dacă eventual acţiunile scapă de sub control, să îţi declini responsabilitatea şi să spui, domnule, eu deja m-am răzgândit, consecinţele deja au avut loc.

Este interesant şi faptul că dispoziţia din 8 aprilie deja este semnată de către domnul Dorin Chirtoacă, unul dintre organizatorii activi ai acţiunilor de protest din 7 aprilie, prin mesaje foarte agresive.

Chiar dacă această dispoziţie vizează doar documentul anterior al Primăriei capitalei, şi anume cel din 3 martie 2009 (şi altfel nici nu putea fi, pentru că cel din 7 aprilie nu obţinuseră o nouă dispoziţie din partea autorităţilor publice locale din municipiul Chişinău), este clar că este vorba de o măsluire juridică menită să scoată basma curată gaşca lui Vladimir Filat şi, în special, pe acesta.

Amintesc că organismele internaţionale au recunoscut legalitatea, relevanţa, caracterul democratic al scrutinului din 5 aprilie 2009. Evenimentele care s-au derulat după sunt bine cunoscute. A se reţine că toate filialele teritoriale ale celor trei partide, PLDM, AMN şi PL, au fost mobilizate masiv să se prezinte în PMAN pentru debarcarea guvernării comuniste. Aceasta este partea obiectivă, latura evidentă a crimei care s-a produs la 7 aprilie. Restul sunt presupuneri, speculaţii, distorsionări ale informaţiei obiective sau încercări de eschivare de la răspundere penală din partea celor care astăzi conduc Republica Moldova.

Aş vrea, de asemenea, să menţionez situaţia legată de acest provocator pe nume Baghirov. Nu ştiu câtă implicare a avut Baghirov în tot ce s-a întâmplat la 7 aprilie, cert este că e vorba de un potlogar, de o persoană iresponsabilă, care, după ce a evadat din Republica Moldova, îşi permite să distorsioneze evenimentele de atunci, pretinzând că i s-ar fi promis o sumă de bani pentru organizarea unei lovituri de stat în Republica Moldova. Nu vreau să mă dedau speculaţiilor privind în ce măsură cineva din fosta guvernare comunistă ar fi fost sau nu implicat în acţiunile din 7 aprilie 2009. Deşi îmi pare absurd ca un partid care a câştigat alegerile să-şi incendieze sediile în care guvernează.

Imediat după evenimentele din 7 aprilie, Vladimir Filat a fost primul care a declarat public că acest dezastru a fost organizat de Vladimir Voronin şi guvernarea comunistă. Prin virgulă, acelaşi Filat m-a pomenit şi pe mine, şi Partidul Popular Creştin Democrat, dar şi Noua Generaţie, organizaţia noastră de tineret. La 8 aprilie 2009, am făcut o conferinţă de presă în această sală, în care am explicat situaţia şi faptul că PPCD nu a avut nici o implicare: se consumaseră alegerile, noi eram deja un partid extraparlamentar şi nici PPCD, şi nici Noua Generaţie nu au avut nici o participare.

Acum amintiţi-vă ce s-a întâmplat joia trecută în Parlament. Unul dintre acoliţii lui Filat, pe nume Butmalai, o persoană dubioasă, originară din raionul Cahul, în discursul său, scris de staff-ul PLDM, a şi nominalizat vinovaţii pentru cele întâmplate acolo: Vladimir Voronin, Mark Tkaciuk, Artur Reşetnicov, Iurie Roşca.

Acum despre acest filmuleţ anonim pe care l-a plasat pe internet cu atâta plăcere o parte a presei care se consideră democratică, care, prin propaganda pe care a făcut-o şi o face, este parte a actualei guvernări. Aşa cum a fost parte a propagandei proopoziţia de atunci.

Filmuleţul respectiv dă următoarea dezinformare, pomenind aceleaşi nume – cine a organizat dezastrul din 7 aprilie: printre cei enumeraţi, cu poza scoasă în prim-plan, este şi prim-vicepremierul pe organele de forţă, Iurie Roşca. Ţin să vă amintesc că Iurie Roşca a fost numit în calitate de vicepremier al Republicii Moldova la 16 iunie 2009. Deci, cu mult după consumarea evenimentelor din 7 aprilie.

Aş menţiona şi alte câteva detalii care ţin de acest filmuleţ, menit să sustragă atenţia opiniei publice de la faptul că Procuratura Generală, subordonată Partidului Democrat şi personal domnului Plahotniuc, nu îşi face datoria, pentru că nu are nici interesul, nici capacitatea să o facă.

Trei cetăţeni ai Republicii Moldova, demnitari de prim-rang, şi anume Zubco – şeful Procuraturii Generale, Dediu – director ad-interim al Serviciului de Informaţii şi Securitate, şi lacheul lui Filat de la Ministerul de Interne – Roibu, declarau, în cadrul unei emisiuni televizate la televiziunea „Prime”: „Acest filmuleţ conţine şi mult adevăr”. Este foarte interesant să auzim aşa ceva din partea unor persoane care trebuie să prezinte în instanţă probe relevante ale unui dosar finalizat. Nu presupuneri. Jurnaliştii, eu, în calitate de politician, putem avea opinii, păreri, să polemizăm. Organele abilitate ale statului trebuie să-şi facă, în mod procedural, datoria şi să depună toate aceste materiale în instanţa de judecată.

Un alt aspect foarte şi foarte important care ţine de această poveste a zilei de 7 aprilie. Aţi observat că, începând cu secunda în care au început violenţele şi până în prezent, propaganda actualei guvernări se reduce la următoarele: abuzurile lucrătorilor de poliţie în comisariatele respective din municipiul Chişinău, care s-au produs în noaptea dintre 7 şi 8 aprilie. O serie dintre aceste dosare au fost finalizate şi trimise în judecată, iar câţiva ofiţeri de poliţie au şi fost condamnaţi.

Subliniez şi cu această ocazie: toate cazurile de maltratare, de violenţă, de depăşire a mandatului de lucrător al Ministerului de Interne trebuie, în mod univoc, sancţionate. Toţi responsabilii trebuie să poarte răspundere personală pentru aceste abuzuri. Dar să ne mai întrebăm de ce sunt judecaţi doar cei care au comis nişte ilegalităţi grave în noaptea dinspre 7 spre 8 aprilie. Unde sunt organizatorii? De ce Vladimir Filat, după ce a venit la guvernare şi a ocupat funcţia de prim-ministru, când era invitat la Procuratură, sărea într-un picior ca un ieduţ, de parcă se ducea la cumătrie, nu în faţa unui organ de anchetă, unde trebuie să dea seama pentru consecinţele dezastruoase care s-au produs în ziua de 7 aprilie? Putem presupune, putem specula, putem fabula în ce măsură factorul extern a avut sau nu o influenţă asupra a ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă. Ce a fost în spate nu ştim cu certitudine. Ce a fost însă pe faţă se cunoaşte. Îl întreb, şi pe această cale, pe lacheul lui Plahotniuc, Zubco: are oare el cunoştinţe de aceste hârtii? Procurorii care instrumentează dosarele despre 7 aprilie au oare aceste documente? Dispun ei oare de înregistrările video, foto şi miile de mărturii a ceea ce s-a întâmplat în acea zi? A fost sancţionat penal măcar unul dintre criminalii care au bătut cele 300 de persoane în uniformă de poliţist, în majoritate absolută tineri între 18 şi 20 de ani, care n-au comis nici un act de agresiune împotriva protestatarilor? Avem un hiperminister, care se cheamă Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi care conţine date despre fiecare dintre noi. Dacă l-ai fotografiat pe cineva sau îl ai în imagine video, în 5 minute, ministerul respectiv îţi spune cine este, cum se numeşte, pe ce adresă trăieşte, ce proprietăţi are, cu cine este însurat, câţi copii are etc. Unde sunt acest mutre de criminali şi de ce nu sunt sub anchetă pe banca acuzaţilor sau în puşcărie. Să admitem că pe Filat l-au depăşit evenimentele. Însă cei care au bătut poliţiştii, care i-au bătut pe lucrătorii Serviciului de Pompieri, care au devastat cele două clădiri sunt cunoscuţi. Sunt filmaţi, există atâţia martori. A nu se confunda cu miile de protestatari paşnici, studenţi şi elevi care au venit să-şi exprime dezacordul faţă de guvernarea de atunci.

Mai mult decât atât, după trei ani de zile, avem o situaţie absolut scandaloasă şi unică în spaţiul postcomunist. Ancheta continuă, iar Parlamentul Republicii Moldova într-o ţară în care puterea este uzurpată şi menţinută cu forţa de actualul regim, declară ziua de 7 aprilie drept zi a libertăţii. M-am gândit şi eu: dar de ce oare anume 7 aprilie? Este ziua libertăţii a lui Filat şi a complicilor lui care au scăpat de puşcărie. Ei sunt la libertate. Cum pot acum să-şi facă datoria procurorii şi judecătorii, după ce acest eveniment a fost declarat Zi a Libertăţii? Au ei libertatea procesuală de a investiga corect, echidistant, imparţial şi complet evenimentele din 7 şi 8 aprilie? Bineînţeles că nu.

Mai mult. Mă întreb şi vă întreb: care este rolul organismelor internaţionale în toată această tărăşenie? Am întrebat de nenumărate ori: unde sunt probele că alegerile din aprilie 2009 ar fi fost falsificate? Şi cine a purtat răspunderea pentru eventuala falsificare? Nici o informaţie concretă, doar propagandă neagră. Dar unde sunt observatorii internaţionali, ai OSCE şi ai Consiliului Europei, care să ceară noilor autorităţi ale Republicii Moldova probe în acest sens? Cum rămâne cu competenţa lor profesională, cu statutul lor de demnitari internaţionali, dacă ei au recunoscut acele alegeri ca fiind corecte, legale şi relevante? Această complicitate între organismele internaţionale şi actualul regim se manifestă şi în aprecierea evenimentelor din 7 aprilie. În lipsa de reacţie a organismelor internaţionale.

Mi se pare extrem de important să subliniez că Republica Moldova, în anevoioasa ei devenire din ultimii 20 de ani nu s-a aflat niciodată într-o situaţie mai dramatică decât acum. Suntem într-o situaţie unică, când instituţiile statului de drept se află în stare de paralizie, când Procuratura Generală este aservită oficial unui partid politic, când Justiţia a devenit Cenuşăreasa puterii şi toate acestea în aplauzele comunităţii internaţionale.

Nu vreau să ratez ocazia să mai arunc o săgeată înspre acest neruşinat diplomat pe nume Dirk Shuebel, căruia îi bat mătănii ca în faţa sfântului altar toţi lingăii actualei guvernări. Foarte recent, după instalarea lui Nicolae Timofti în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, excentricul politician Mihai Ghimpu pretindea public şi repetat că el doreşte ca Procuratura Generală să-i revină Partidului Liberal. Câtă minte are Mihai Ghimpu cred că nu mai este nici un secret pentru nimeni. Dar a se vedea că pretenţiile lui Mihai Ghimpu şi-au găsit susţinere la Ambasada Uniunii Europene din Republica Moldova. Domnul Dirk Shuebel a făcut următoarea declaraţie: „Eu cred că domnul Mihai Ghimpu şi Partidul Liberal şi Guvernul trebuie să le-o dea”. El nici măcar nu ştie că nu Guvernul alege sau numeşte procurorul general, ci Parlamentul. Acesta este un mic detaliu în tot acest spectacol dezgustător.

Orice revoluţie, şi, în acest sens, ceea ce s-a întâmplat la 7 aprilie este o revoluţie, adică o tentativă de preluare prin violenţă a puterii de stat, are nevoie de un mit fondator. Mitul fondator al oricărei revoluţii, fie că este vorba de Revoluţia Franceză, revoluţia bolşevică sau revoluţia neobolşevicilor din Republica Moldova, împarte societatea în două categorii – în eroi şi în criminali. „Eroii” deja au fost răsplătiţi cu medalii, ordine, premii băneşti, monumente şi Hotărârea Parlamentului de a institui Ziua Libertăţii. Câţi dintre ei sunt eroi, câţi dintre ei sunt criminali şi câţi dintre ei sunt victime nevinovate urmează încă să vedem. Ce este însă absolut cert este că criminalii de stat conduc, la ora actuală, Republica Moldova.

Mai mult decât atât, vreau să subliniez în mod special că 7 aprilie 2009 poate fi considerată, pe bună dreptate, ca prima etapă de acaparare nelegitimă şi criminală a puterii de stat în Republica Moldova. Această linie criminală de preluare şi exercitare a puterii de stat, contrar legislaţiei în vigoare, contrar principiilor statului de drept, contrar prevederilor Constituţiei s-a finalizat, aşa cum, probabil, cunoaşteţi, la 16 martie 2012, prin instalarea lui Nicolae Timofti în funcţia de şef al statului. Avem o situaţie extrem de gravă care afectează puternic drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, care nedreptăţeşte atâta lume care a suferit pe nedrept în acele evenimente.

Şi, în calitate de Post-Scriptum. Vreau să vă întreb: câţi dintre cei care au furat mobilă, calculatoare, canapele, toate bunurile materiale din Preşedinţie şi Parlament, au ajuns măcar să fie amendaţi? Dacă furi ceva de la cineva, un creion, un portofel, o maşină, porţi răspundere. Administrativă, civilă, penală. În funcţie de gravitatea cazului. Estimările de după evenimentele de după 7 aprilie arătau că prejudiciul financiar cauzat Republicii Moldova depăşeşte 1 miliard de lei. Cine răspunde pentru aceste pierderi materiale cauzate Republicii Moldova? Este vreun responsabil? Apropo, ca şi în cazul crimelor săvârşite în baza articolului 339 aceste infracţiuni nu au termen de prescripţie.