Fiecare dintre politicienii aflaţi astăzi la guvernare se consideră extrem de important, dacă nu chiar singurul care contează în peisajul politic autohton. Astfel că, atunci când sunt plecaţi din ţară, au impresia că, în lipsa lor, lucrurile nu mai merg atât de bine precum ar trebui, ba chiar merg foarte prost. De aceea, la întoarcere, aceştia sunt puşi pe fapte mari, gata să dea aprecieri la toate câte s-au spus şi s-au făcut, să tragă concluzii, să pună note şi să aşeze ţara pe calea cea dreaptă.

Pe 23 august 2011, premierul Vladimir Filat a mai efectuat o vizită în cele trei localităţi din raionul Hânceşti, Cotul Morii, Nemţeni şi Obileni, pentru a se documenta, după cum se arată într-un comunicat de presă al Guvernului, „vizavi de stadiul de îndeplinire a lucrărilor de construcţie a caselor şi obiectelor sociale, demarate acum un an, ca urmare a inundaţiilor care au avut loc în această regiune şi care au lăsat fără adăpost sute de familii”.

Acum douăzeci de ani, în ziua de 27 august, se ştie, s-a produs cea de-a treia Mare Adunare Naţională. Spre deosebire de prima, din 27 august 1989, care a precedat adoptarea Limbii de Stat şi revenirea la Grafia Latină, dar şi de cea de-a doua, din 16 decembrie 1990, nu mai puţin importantă şi nici mai puţin numeroasă decât prima şi a treia, întrunirea din iarna lui 1990 a fost ignorată cu desăvârşire de conducătorii de atunci. Reuniunea istorică ce a precedat cu câteva ore adoptarea Declaraţiei de Independenţă de către Parlament a fost una organizată cu suportul direct al autorităţilor: preşedintele Snegur, Parlamentul în frunte cu Moşanu şi Guvernul condus de Muravschi. Aşadar, resursele administrative au fost extrem de utile la mobilizarea lumii din teritoriu: autobuze, preşedinţi de Comitete executive raionale, primari ca responsabili pentru prezenţa lumii în piaţă. Într-un cuvânt, acţiunea a reuşit de minune.

Drapelul Rusiei, de 15 metri, desfăşurat la Sevastopol, şi altul ucrainean, de 70 de metri, la Harkov

Activiştii ruşi din Crimeea au marcat Ziua Independenţei Ucrainei într-un mod mai puţin aşteptat de autorităţi. Ei au desfăşurat, la 22 august, în faţa unei numeroase asistenţe, un drapel al Federaţiei Ruse, lung de 15 metri, în piaţa Nahimov din preajma principalului chei al portului Sevastopol. Acţiunea este fără precedent în Ucraina şi a stârnit aprinse dezbateri publice pro şi contra.

Uşor peste jumătate dintre cetăţenii Ucrainei (53,3%) folosesc în viaţa de zi cu zi limba ucraineană, în timp ce 44,5% folosesc rusa. Aceste cifre sunt confirmate de rezultatele unui sondaj de opinie efectuat în perioada 10-17 august de către serviciul sociologic al Centrului Razumkov de la Kiev. Rezultatele sondajului de opinie au fost făcute publice cu ocazia Zilei Independenţei Ucrainei, marcate la 24 august.

Miercuri, 24 august, politicienii de la Chişinău au marcat împlinirea a 67 de ani de la desfăşurarea operaţiunii Iaşi-Chişinău, în urma căreia Basarabia a fost reocupată de trupele sovietice.

După ce traficantul a fost arestat, victima i-a preluat „afacerea”, iar reţeaua de pedofili îşi continuă activitatea

În luna martie a acestui an, Poliţia şi Procuratura din Chişinău au anunţat că au lichidat o reţea de traficanţi de copii şi pedofili, capii grupării fiind arestaţi. Sub pretextul că organiza călătorii turistice prin Moldova, inclusiv prin regiunea transnistreană, şi în Ucraina la Odesa, reţeaua, de fapt, oferea băieţi minori pentru relaţii sexuale clienţilor veniţi din străinătate. La nici o lună de la arestări, am constatat că reţeaua continuă să activeze. “Afacerea” a fost preluată de una dintre fostele victime, care, pentru a reface legăturile cu clienţii, a scăzut preţurile la serviciile prestate. Divizată în două, reţeaua activează nestingherită la Chişinău şi Tiraspol. Un jurnalist din Chişinău şi unul din Iaşi au reuşit să închirieze, cu numai 55 de euro, un băiat de 15 ani, pentru o noapte. Negocierile pentru “închirierea băiatului” au fost filmate cu camera ascunsă.

Luni, 22 august, singurul Papirus din Europa, descoperit într-un mormânt de pe teritoriul vechii cetăţi Callatis, a ajuns din nou acasă, după o jumătate de secol. Acesta a fost trimis în 1959 la Moscova pentru a fi restaurat, iar la un moment dat s-a crezut că a fost distrus. Cu doi ani în urmă însă, unul dintre arheologii muzeului Callatis din Mangalia şi-a amintit că a citit despre papirus în câteva ziare ruseşti. Aşa au început căutările, iar astăzi a ajuns din nou acasă. În anul 1959, când au început lucrările de sistematizare a oraşului Mangalia, arheologii au descoperit un mormânt din secolul IV înainte de Hristos, făcut din blocuri mari de piatră. Cel mai important detaliu legat de acest mormânt îl reprezintă însă papirusul găsit în interiorul său.

După câteva vizite în Moldova, noii mei prieteni de la Institutul Haggai cu sediul în SUA m-au recomandat în calitate de participant la un curs de leadership pentru toamna anului 2011. Pentru a fi acceptat, a trebuit să scriu un eseu care să conţină informaţii relevante despre ţara mea, partidul meu, viziunea mea, aşteptările mele şi obiectivele mele. Având ceva experienţă în leadership şi fiind concentrat în permanenţă asupra perfecţionării mele personale şi profesionale, am încercat să formulez pe scurt câteva elemente-cheie care le-ar putea fi de folos şi altora. Mă gândesc, în primul rând, la tinerii mei colegi din Noua Generaţie, cărora le dedic toate eforturile mele pentru a-i ajuta să fie mai buni, mai puternici şi mai inteligenţi. În acelaşi timp, consider că experienţa şi gândurile mele le pot fi utile şi altor persoane, în special celor care meditează profund asupra vieţii lor şi asupra necesităţii fireşti a unei fiinţe umane de a-şi concentra energiile spre servirea aproapelui, a comunităţii, a ţării. În această ordine de idei, Institutul Haggai lucrează cu oameni din toată lumea şi contribuie în mod activ la fortificarea prezenţei credinţei creştine în viaţa publică şi personală, militând pentru păstrarea valorilor tradiţionale şi conservatoare.

Interviu acordat portalului HotNews.md de către Iurie Roşca, ex-preşedintele Partidului Popular Creştin Democrat din Moldova

- Ar putea fi considerată candidatura Zinaidei Greceanâi la funcţia de preşedinte drept una de compromis?

Economiştii, cei mai puternici lideri politici şi organizaţii precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială sunt îngrijoraţi că omenirea a intrat într-o nouă recesiune. Scăderea comerţului maritim, estimările pesimiste de creştere a PIB-ului global şi ratele îngrijorătoare ale şomajului sunt doar câteva dintre cele nouă semne care confirmă aceste temeri.

Ştiaţi că în limba română există cuvinte care conţin peste 30 de litere sau că limba noastră este singura limbă europeană în care se poate face o propoziţie formată din 5 cuvinte care conţin doar vocale?

Sunt semeni de-ai noştri, din ce în ce mai puţini, din păcate, care au un adevărat cult pentru carte, aceasta le coordonează întreaga existenţă, astfel încât, fără ea, nu pot concepe nici o zi.

Agenţiile de ştiri şi posturile de televiziune ne-au servit zilele acestea, la rubrica Monden, o ştire mai puţin obişnuită: duminică, 21 august, de Schimbarea la Faţă, Vladimir Filat a făcut dovada că şi-a găsit un duhovnic la Chişinău. Duhovnicul este nimeni altul decât preotul Pavel Borşevschi de la biserica „Sfântul Dumitru” din capitală (Patriarhia Moscovei).

La 23 august, celebrăm Ziua Europeană a Comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare

Regimurile totalitare reprezintă negarea demnităţii umane şi încălcarea tuturor drepturilor fundamentale caracteristice societăţilor noastre construite pe baza democraţiei şi a respectării statului de drept. Majoritatea statelor membre ale Uniunii noastre Europene au avut experienţa unui astfel de trecut tragic. Această memorie reprezintă patrimoniul comun al tuturor europenilor. Trebuie să le oferim victimelor acestor crime, precum şi membrilor familiilor acestora, compasiunea, înţelegerea şi recunoaşterea suferinţelor lor.

În satul Pătrăuţi de pe Siret, dacă n-ar fi venit evenimentele de la sfârşitul lui iunie 1940, viaţa familiei în care s-a născut viitorul profesor universitar Ilie Popescu ar fi fost cu siguranţă mai liniştită. Părinţii aveau mai multe hectare de pământ, multe animale, stupi cu albine şi opt copii frumoşi, sănătoşi şi harnici ca şi dânşii. Nu doreau decât să-şi crească în linişte copiii pentru a le face un viitor fericit obţinut prin muncă cinstită.

Trăim „declinul şi căderea Europei (şi, poate, şi al Occidentului)”, titrează influentul săptămânal american „TIME” în numărul său din 22 august a.c. Dedicând articolul de fond acestui subiect şi consacrându-i coperta, săptămânalul subliniază gravitatea deosebită a situaţiei actuale din Europa. E drept, ea este privită din perspectivă americană, lucru ce ni se pare firesc, dar el nu schimbă cu nimic datele problemei. Zona euro, „o alianţă egoistă”, cum o defineşte „TIME”, se împotmoleşte, în timp ce Londra e cuprinsă de flăcări, iar SUA asistă, neputincioase, la prăbuşirea respectivă.

Interviu cu Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, Mânăstirea Petru Vodă – Neamţ

– Părinte Iustin, am venit la Sfinţia Voastră cu o durere în suflet, provocată de textele tot mai dese care anunţă dispariţia poporului român, dar şi de situaţiile cumplite de criză prin care neamul nostru trece în aceşti ani. Credeţi că suntem pe cale de pieire, de dispariţie din istorie?

Portul internaţional Giurgiuleşti, construit pe Dunărea maritimă, îi stă Kievului ca un os în gât. Însăşi existenţa acestui obiectiv economic strategic al Republicii Moldova este văzută ca un pericol major pentru interesele geopolitice şi geoeconomice ale Ucrainei, făcându-i pe unii, la Odesa şi Kiev, să stea ca pe jar. Ne-am obişnuit deja cu faptul că periodic se ridică voci ucrainene „îngrijorate” împotriva noastră. Aceleaşi voci amuţesc însă atunci când vine vorba despre canalul Bâstroie. Şi nu este întâmplător, căci între existenţa portului Giurgiuleşti şi desfăşurarea de lucrări la canalul Bâstroie este o legătură directă.

Privind conflictul legat de rezultatele examenelor la BAC ale elevilor găgăuzi, mă întreb care structură a devenit mai viabilă: Republica Moldova – o ţară care timp de 20 de ani a încercat să caute „mijlocul de aur” pentru edificarea unui „stat polietnic” (a se citi “etnosteril”), sau Găgăuzia, care de la bun început a pornit de la o idee monoetnică. Găgăuzii au obţinut autonomie prin luptă, iar noi am obţinut independenţă în rezultatul unor catastrofe geopolitice care nu au ținut de voința noastră. Ne-a fost frică de luptă, iată de ce am preferat mesaje pacifiste în timp ce am fost sistematic atacați cu cuțitul pe la spate. Anume aici trebuie identificată și cauza eșecului nostru din 1992 în conflictul de pe Nistru.

Ambasadorului României de la Chişinău, Marius Lazurca, i-a fost înmânat Premiul Nicolae Titulescu pentru Diplomaţie/Politologie în cadrul primei Gale a Premiilor Marii Loji Naţionale din România (MLNR), o organizaţie masonică, şi a Academiei Române, care a avut loc marţi, 21 iunie, la Bucureşti, comunică ziarul Evenimentul Zilei.

Pledoaria mea pentru mâncarea sănătoasă este, de fapt, un apel pentru recâştigarea autonomiei şi libertăţii noastre. În comunism, am fost sclavi fiindcă eram mai tot timpul flămânzi. Ani de zile ne-am sfâşiat între noi pentru ca EU, şi nu TU, „să prind” o bucată de caşcaval sau un litru de ulei „peste cotă”. Înfometarea populaţiei României din timpul comunismului a exacerbat instinctele achizitive, nepăsarea faţă de nevoile aproapelui, egoismul, conformismul şi laşitatea. Un popor flămând nu poate fi nici generos, nici liber şi nici conştient de propriile interese. Înfometaţii nu sunt martiri, de regulă, ei sfârşesc prin a săruta mâna care le mai aruncă, din când în când, câte-o ciozvârtă. În momentul în care stăpânii deţin controlul asupra hranei supuşilor, puterea lor devine absolută. Începe teroarea.

Vizita de marţi, 16 august, a premierului Vladimir Filat în Găgăuzia a stârnit mare vâlvă prin ţară şi i-a pus pe jar pe politicieni. Mai ales pe cei care sprijină, constant şi dezinteresat, un anumit candidat la funcţia de preşedinte al ţării. Pentru că cele mai sumbre bănuieli şi presupuneri ale acestora au căpătat contur şi s-au materializat în fapte.

Astăzi, când sloganul „Moldova fără sărăcie” a ajuns doar o amintire electorală, uitat fiind chiar şi de cei care l-au lansat, orice discuţii despre facilităţi şi oarece avantaje materiale încing spiritele şi atrag după sine declaraţii aprinse, cu invective şi calificative dintre cele mai ofensatoare. Într-o Moldovă „cu sărăcie”, nu poţi să-i dai cuiva ceva fără ca altcineva să nu se simtă umilit şi nedreptăţit.

Zilele acestea, Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu şi nepotul său Dorin Chirtoacă, a făcut deja a câta oară dovada nemărginitei sale ipocrizii: a emis un comunicat de presă prin care îşi exprimă dezacordul cu privire la eliminarea cursului de Istorie a Românilor din curriculum-ul instituţiilor preuniversitare şi revenirea la conceptul de istorie integrată. PL şi-a exprimat dezacordul şi continuă să guverneze bine-mersi, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. De parcă ministrul Educaţiei, Mihai Şleahtiţchi, cel care a dus la bun sfârşit opera iniţiată încă de comunişti privind eliminarea Istoriei Românilor din şcoli, nu ar fi fost instalat în această funcţie şi prin voturile deputaţilor PL. Ghimpu se comportă de parcă nu ar ţine de datoria liberalilor să ceară demisia ministrului Şleahtiţchi şi numirea unui alt ministru al Educaţiei care ar readuce Istoria Românilor în şcoli. Iar dacă Şleahtiţchi nu demisionează şi nici premierul Filat nu-l demite, atunci PL, ca cel mai patriotic, mai naţional şi mai românesc partid politic, aşa cum se pretinde, ar trebui să-şi retragă imediat sprijinul politic pentru actualul Cabinet de Miniştri. Adică să provoace prăbuşirea actualei guvernări, ca una care a trădat interesele naţionale ale Republicii Moldova. Miniştrii liberali ar fi trebuit să-şi prezinte imediat demisia şi, în primul rând, vicepremierul PL, Mihai Moldovan, responsabil pentru probleme sociale, inclusiv educaţie.

Puţină lume ştie în ţărişoara asta, dacă vrea să dea pomelnicul la biserică pentru rugăciuni de sănătatea premierului, că numele de botez al respectivului domn este… Gheorghe. Mare încurcătură cu numele astea! Omul este trecut în catastif de popa părinte drept Gheorghe, după cum a fost botezat în pruncie, în actele de stare civilă figurează drept Vladimir, iar în gura presei linguşitoare a ajuns să fie Vlad!

Interviu cu Iurie Roşca, fost deputat şi ex-preşedinte al Frontului Popular din Moldova, devenit ulterior Partidul Popular Creştin Democrat

- Domnule Iurie Roşca, peste câteva zile se împlinesc exact 20 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Cunoaştem bine ce reprezintă astăzi Republica Moldova. La un astfel de stat, la o asemenea situaţie v-aţi gândit acum 20 de ani, când se producea acest mare eveniment care genera atâtea speranţe şi proiecte de viitor?

- Domnule Ion Ţurcanu, la aniversarea a 20 de ani de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, ce sentimente şi gânduri vă încearcă: de împlinire, de satisfacţie sau de dezamăgire, de decepţionare?

Acum câteva zile a văzut lumina tiparului un nou titlu semnat de fostul deţinut politic Ion Moraru. Cartea se numeşte „Fata cu miros de busuioc”, fiind editată într-un tiraj de 2 mii de exemplare. De fapt, noua apariţie tipografică este o completare a celor două volume de memorii, intitulate „Pustiirea” şi „Treptele Infernului”, ale lui Ion Moraru.

Imediat ce am încheiat redactarea povestirii lui Ion Moraru „Fata cu miros de busuioc”, m-am şi grăbit să o transmit poetului Dumitru Matcovschi, omul de care mă leagă un vechi sentiment de dragoste. Artistul de o singularitate aparte în literatura noastră, caracterul şi conştiinţa durută a neamului, mereu inadaptabilul la moda zilei, marele absent al bâlciului cotidian plin de mizerie din viaţa publică a ultimilor douăzeci de ani, scriitorul mereu eludat din pomelnicele cu „patrioţii neamului”, înşiruite cu regularitate de găştile literare, şi-a făcut timp, în singurătatea lui la etajul nouă al blocului de pe bulevardul Dacia, unde încearcă să scape de zăpuşeală şi de presiunea atmosferei sufocante din târgul cu saltimbanci, să citească lucrarea lui Ion Moraru. (Nu s-a mai învrednicit omul de mila nici unei stăpâniri de după independenţă să primească şi el o casă mai aproape de pământ şi mai tihnită, unde să îşi poată scrie operele şi să îşi lingă rănile trupeşti şi sufleteşti, brăzdate cu generozitate peste el de soartă.)

Astăzi opiniile oamenilor simpli despre proclamarea Independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991 sunt împărţite, ca, de altfel, şi cele ale comentatorilor, analiştilor politici, cercetătorilor istorici, ziariştilor. Unii laudă evenimentul şi pe artizanii lui, alţii, dimpotrivă, îl hulesc. Nouă însă ne-a fost interesant să aflăm ce cred despre acesta chiar cei care au votat Declaraţia de Independenţă la 27 august 1991. Aşa că i-am contactat la telefon pe câţiva dintre deputaţii de atunci. Pe mulţi nu am reuşit să-i găsim, dat fiind că în această perioadă, lumea este plecată la odihnă. Alţii însă au răspuns apelului nostru. Iată cele două întrebări pe care li le-am adresat:

Nu, nu este vorba de contrabandă cu obiecte de cult, ci de o expoziţie de icoane moldoveneşti, care sunt expuse în oraşul Myszyniec din voievodatul Mazovia, Polonia. Centrul de Cultură din această localitate este gazda celei de-a patra expoziţii de icoane de casă din Republica Moldova, dar şi din România, Ucraina şi Rusia. Obiectele de cult expuse aici fac parte din colecţia lui Petru Costin şi numără circa 100 de exponate.

2062. Datoria omului de ştiinţă este de a sta de veghe la focul sacru al cugetului şi al conştiinţei, de a da ripostă hotărâtă uneltirilor puse la cale de minciună. Ştiinţa nu trebuie să se afle la cheremul cutărui sau cutărui conducător sau partid, scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul.

Nicolae MĂTCAŞ. Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul. Chişinău, 1998

În curând, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” îşi va redeschide cortina pentru spectatori cu o premieră. Este vorba despre spectacolul „Ştefan”, care are în prim-plan figura celui mai iubit dintre domnitori – Ştefan cel Mare. Despre acest spectacol, dar şi despre spectacolele stagiunii trecute şi planuri de viitor, actori de teatru şi actori civici, discutăm astăzi cu Sandu Cozub, director artistic la Teatrul „Mihai Eminescu”.

Pentru prima dată, Republica Moldova va fi reprezentată la Campionatul Internaţional de Karaoke, care va avea loc la Dublin. În finala Campionatului Naţional, care s-a desfăşurat pe 12 august, au fost admişi 18 tineri.

Acum 20 de ani, la Chişinău îşi începea activitatea formaţia Cuibul, care a fost şi prima trupă de club din Republica Moldova şi, ulterior, avea să devină una de cult pentru toate trupele rock şi hard rock care i-au urmat în ţara noastră, dar şi, în mare parte, în Rusia şi Ucraina.

Născuţi odată cu independenţa Republicii Moldova, tinerii de azi îndreptăţesc mai mult sau mai puţin aşteptările şi năzuinţele părinţilor lor dornici de schimbare. Mulţi dintre aceşti tineri au fost crescuţi şi educaţi de bunei, pentru că părinţii lor au fost plecaţi la muncă peste hotare. Unii dintre aceşti tineri au reuşit deja să se impună ca personalităţi în diferite domenii ale vieţii publice, participând la concursuri, festivaluri naţionale şi internaţionale şi aducând în ţară trofee şi premii importante, primind burse la şcoli prestigioase din întreaga lume. Iar unii dintre ei îşi perfectează acum actele să plece pentru a-şi căuta un rost peste hotare, convinşi fiind că în Republica Moldova, aflată în pragul celui de-al 20-lea an de independenţă, ei nu au nici un viitor.