Sunt creştin şi nu pot adera la o altă formaţiune politică
Onorata asistenţă, sunt nespus de bucuros să mă aflu în faţa domniilor voastre şi bucuria asta nu este un lucru întâmplător. Eu sunt creştin şi la o altă formaţiune politică din Republica Moldova nu pot adera. Dacă mâine Partidul Popular Creştin Democrat îşi va schimba doctrina în alta, nu creştină, eu, întrucât am lăsat în urma mea o cale destul de lungă, aş prefera să mă duc în ultimul drum.
Cu trei zile în urmă, am fost invitat să particip, săptămâna care vine, la o întrunire a Partidului Liberal Democrat. Chipurile, vezi Doamne, „tu ai merita să fii deputat”. Când? Am în spate 81 de ani. Când să mai fiu deputat?
Cică ei sunt gata să facă o prezentare a cărţii pe care am scris-o. Măi băieţi, cartea a fost prezentată în sala „Brâncuşi” cu câţiva ani în urmă şi nu mai există nici o necesitate.
Stau şi mă gândesc, oameni buni, cum pe această formaţiune a împins-o păcatul, la 18 decembrie, anul trecut, să ridice mâna împotriva lui Dumnezeu la Organizaţia Naţiunilor Unite? Au votat pentru susţinerea homosexualilor. Uitaţi-vă ce spune Dumnezeu prin gura apostolului, epistola apostolului Pavel către romani, capitolul 1:26, 27, (le ştiu pe de rost, dar ca să nu adaug sau să nu scap sau să adaug vre-un cuvânt de la mine, le dau citire din Sfânta Scriptură): „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduială cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor".
Oameni buni, am crezut că mâna care s-a ridicat întru susţinerea acestor păcate şi fărădelegi a fost o eroare, întrucât cel care a votat a mâncat uleiul din candelă. Uleiul din candelă este ofranda adusă Tatălui Ceresc, pe care în 1947 activiştii au mâncat-o pentru că era secetă, era foamete, dar azi ei sunt sătui, sunt ghiftuiţi, de ce să o mănânce? Credeam că e o glumă.
Alaltăieri, la postul de radio „Moldova” o doamnă, pretins habilitat, învăţa tineretul cum să se protejeze împotriva sarcinii. Deci, lucrurile aceste nu sunt întâmplătoare. De ce sunt revoltat împotriva lor? Pentru ceea ce ne-a ţinut în viaţă până astăzi, ca neam, ca entitate, a fost credinţa creştină ortodoxă. Şi nu pot să-i nu condamn cu vehemenţă de la această tribună pe cei care atentează la valorile creştine, în speranţa că, poate, va ajunge la urechile lor.
Mă doare încă o problemă: pământul ţării mele, apărat cu atâta trudă de înaintaşii noştri, este astăzi vândut cu hrinca. Ba 18 hectare la Novodnestrovsk, ba 18 hectare la Palanca. Ba aflu că, „la subsol” se pregăteşte o lege de vânzare-cumpărare a pământului, că, cică, vezi Doamne, vrem să întrăm în Uniunea Europeană.
Unde ajungem? Am simţit că scheletele oştenilor cu lăncile în mână, care au apărat acest pământ, se mişcă sub picioarele noastre.
Nu-mi place deloc că preşedinţii a două ţări, inclusiv al ţării căreia îi spunem „mamă”, umblă cu torbele de decoraţii scumpe, supreme şi le împart fără milă cui năpădesc. A aruncat o pietricică în clădirea Parlamentului – o decoraţie. Oameni buni, unde am ajuns? Chiar dacă aţi vrut să răsturnaţi guvernul, răsturnaţi guvernul, dar ce aveţi cu clădirea? Oare nu ne-ar trebui ea nouă azi? De ce să cheltuim iar vre-o 500 de milioane pentru a o repara?
Zic eu de decoraţii nu întâmplător. Generaţia mea a avut şase formaţiuni: trei formaţiuni politice şi trei partide politice care s-au ridicat, cu puşcuţe copilăreşti de soc, împotriva tancurilor unui monstru, şi nici unul din ei, măcar post-mortem – auzi, domnule Băsescu, auzi, domnule Ghimpu? –, nu s-a învrednicit măcar de titlu de cetăţean de onoare a ţării româneşti. E dureros.
Ultima mea dorinţă este ca la congresul de astăzi să fie promovaţi cât mai mulţi tineri în organele de conducere a Partidului Popular Creştin Democrat. Să ştiţi, că vă aşteaptă nu un uluc la care să vă îmbulziţi, vă aşteaptă viaţa de martir. De când s-a născut creştinismul pe pământ şi până astăzi, a fost propovăduit numai de martiri.
În acelaşi timp, aş dori ca să fie păstrată la conducerea partidului o mică rămăşiţă din generaţia mai bătrână, dar mai tânără decât mine. Şi după cum acea generaţie a ascultat de poveţele noastre, aşa măriile voastre, să ascultaţi de poveţele lor.
De ce am zis lucrul acesta? Eu nu ştiu dacă la viitorul congres Dumnezeu mă va învrednici să vin, pentru că sunt dator să mă duc şi eu pe drumul cel lung. Şi nu mă tem, lasă să vină.
Mulţumesc bunului Dumnezeu că mă poartă pe picioare şi mă lasă în facultăţile mintale.
"Mă doare încă o problemă: pământul ţării mele, apărat cu atâta trudă de înaintaşii noştri, este astăzi vândut cu hrinca." - Ce ar avea de spus daca ar afla ca de intentia de PRIHVATIZARE devastatoare a intregii avutii funciare si imobiliare a cetatenilor de azi a R.Moldova prin viitoarea, multravnita RETROCEDARE A AVERILOR DETINUTE IN BASARABIA PANA LA 1940 LA URMASII FOSTILOR STAPANI SI LA TOTI CEI CARE VOR REUSI SA SE PRICOPSEASCA CU VREUN CAREVA ACT DE PANA LA 1940 DE PROPRITATE? Evident ca in arhivele noastre nu s-a pastrat nimic si nefiind cetateni ai Romaniei judecata nu ne va favoriza. Deja ni se spune ca PAMANTUL E ROMANESC,dar noi nu suntem romani, ci bolsevici, fara niciun drept, care urmeaza sa ne caram in Siberia (de fapt acolo au si ramas cei mai multi proprietatri basarabeni dupa deportarile cauzate de tradarea unirii la 28 iunie 1940). Cine vor pune mana pe averile acestor martiri fara acte si fara urmasi cu drepturi de proprietari? Exista si se aplica o lege vizavi de compensatiile din partea statului pentru cetatenii romani ce si-au pierdut averile in Basarabia.
Nu numai Oleg Voronin va fi pus de executorii judiciar sa retrocedeze acele 3 hectare de pamant din mosia Chisinaului, donate de regele Mihai unei femei si pe care firma lui Oleg a construit case. Pana si PPCD va trebui sa intoarca sediul de azi al PPCD la cei care vor obtine cumva acte de proprietate asupra acestui imobil de pana la 1940. La fel si miile de chisinaueni care si-au cumparat case pe pamant in orasul vechi. Dar si pamanturile Botanicii isi au doi fosti stapani - unul era Bors si locuia la Bucuresti si altul Kogan - la Paris. Se gandesc oare la aceste consecinte membrii PPCD, partid caredeja se arata avocat al retrocedarii a sute de imobile si hectarede pamant in favoarea statului vecin prin motivul formal, ca dupa 1918 aceste averi au fost pur si simplu oformate juridic dupa Mitropolia Basarabiei?