De-a lungul timpului, au existat multe tentative de a pune capăt existenţei acestei formaţiuni politice. Vreau să le spun tuturor celor care vin să ne „sfătuiască”: oameni buni, voi aţi auzit vreodată în existenţa voastră jalnică că PPCD ar fi o însăilare searbădă a unor tehnologi politici sau un proiect de spălare a banilor, a unor bani grei, mulţi, dar murdari de către careva oligarhi, cum sunt multe alte grupări care îşi zic partide. PPCD creşte din pământul fertil al ţării noastre, având rădăcini implantate adânc, mult mai puternice şi mai sănătoase decât vă puteţi voi imagina.

PPCD este ghidat de doctrina democraţiei creştine. O doctrină făcută de oameni şi pentru oameni, dar cu frică de Dumnezeu. Partidul nostru niciodată nu a şi-a dorit să obţină puterea cu orice preţ. Însă alţii au încercat să ia puterea cu price preţ, folosind cele mai neghiobe şi ticăloase mijloace. Au luat puterea. Şi ce urmează? Abraham Linkoln a dat definiţia fariseismului într-un mod original. Cine este fariseu, adică omul ticălos? El spunea aşa: fariseul este individul care şi-a asasinat ambii părinţi, apoi în faţa magistraţilor, a instanţei cere iertare şi compasiune pentru că a rămas orfan. Această parabolă se pliază perfect pe realităţile din Republica Moldova. S-a vrut puterea cu orice preţ, încât s-a dat foc la două instituţii reprezentative şi fundamentale ale statului – Parlamentul şi preşedinţia. În definitiv au câştigat puterea, pentru ca acum cineva să miorlăie, să schiaune, să emită tot felul de sunete mai puţin umane, spunând că ceva nu este în ordine cu statul, că Bugetul este gol, că li se erodează capitalul politic, că trebuie să cedăm teritoriul nostru naţional pentru a rezolva alte probleme. Acesta este preţul pe care trebuie să-l plătească cei care au pretins puterea cu orice preţ. Noi nu vrem lucru acesta. Noi vrem ca Republica Moldova să fie o ţară de succes, să fie patria noastră de care să ne mândrim, şi nu un obiect al privatizării, care ar aduce cuiva dividende.

Dumnezeu să binecuvânteze Republica Moldova!