Preşedintele interimar al Republicii Moldova, liderul PL, Mihai Ghimpu, declară că îi este ruşine că este văr cu Vladimir Ghimp şi declară că este de acord să-i ofere acestuia 2 hectare de teren la cimitir, „să se sature de pământ”. Totodată, Mihai Ghimpu este convins că nu a influenţat decizia pe care au luat-o consilierii din Coloniţa şi spune că nu ştia că bodyguarzii săi au şters înregistrarea video cu intervenţia sa în cadrul şedinţei Consiliului local Coloniţa din 11 mai 2010.

Ghimpu îşi desproprietăreşte abuziv rudele de sânge

„Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinţii tăi” (Pildele lui Solomon 22:28)

„Să nu muţi hotarul aproapelui tău, pe care l-au aşezat strămoşii moşiei tale, care ţi s-a cuvenit în pământul pe care, Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă în stăpânire” (Deuteronom 19:14)

„Blestemat să fie cel ce va muta hotarul aproapelui său! Şi tot poporul să zică: Amin!” (Deuteronom 27:17)

Vladmir Ghimp, vărul primar al preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, riscă să fie deposedat de un lot de teren din curtea casei în care locuieşte, după ce şeful interimar al statului, împreună cu nepotul său, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, i-au cerut Consiliului local din Coloniţa să adopte o decizie prin care acesta să fie desproprietărit. Cei doi capi ai Partidului Liberal s-au prezentat în persoană la şedinţa Consiliului local Coloniţa şi au făcut presiuni directe asupra aleşilor locali pentru a-i determina să ia o decizie ilegală, prin care Vladimir Ghimp, vărul primar preşedintelui interimar, este obligat să renunţe la un ar din terenul său, aflat, cu acte în regulă, în proprietatea sa privată. Porţiunea de teren urmează a fi anexată la gospodăria care le-a aparţinut părinţilor lui Mihai Ghimpu, al căror moştenitori, după decesul acestora, sunt nepoţii Dorin Chirtoacă şi fratele său, Lucian.

Cazul de contrabandă cu uraniu descoperit de colaboratorii MAI din Republica Moldova a fost comentat pe larg în presa internaţională. Poliţiştii moldoveni au reţinut o grupare criminală care a introdus în ţară, prin contrabandă, aproape 2 kg de uraniu 238, valoarea căruia se ridică la aproximativ 9 milioane de dolari. Potrivit purtătorul de cuvânt al ministerului Afacerilor Interne, Chiril Moțpan, uraniul a fost descoperit într-un garaj din Chişinău şi nu era păstrat într-un recipient special. Poliţişti sub acoperire, prezentându-se drept cumpărători, au procurat mai puţin de un gram de material radioactiv pe care l-au trimis la un laborator din Statele Unite. Analiza a confirmat că substanţa respectivă era anume uraniu 238.

Biserica Ortodoxă Română este singura Biserică din lume care a salutat oficial Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991, adresând la numai o oră după proclamarea măreţului act, un amplu mesaj de binecuvântare. Câteva zile mai târziu, în data de 11 septembrie 1992, Prea Fericitul Părinte Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Teoctist Arăpaşu le-a adresat tuturor întâistătătorilor Bisericilor ortodoxe, Bisericilor orientale, Bisericii romano-catolice, Bisericii vechi catolice, Bisericii anglicane şi conducerii organizaţiilor creştine internaţionale un Apel în favoarea recunoaşterii independenţei de stat a Republicii Moldova.

Marii lideri religioşi ai lumii erau rugaţi: „Ne adresăm Prea Fericirii (Sanctităţii, Eminenţei) Voastre, în numele principiilor Evangheliei şi al libertăţii popoarelor, ale comuniunii noastre frăţeşti şi ale drepturilor omului şi vă rugăm frăţeşte şi creştineşte să faceţi demersuri pe lângă Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul ţării Dumneavoastră de a recunoaşte independenţa Republicii Moldova.” Acest Apel a găsit un larg ecou internaţional, la Patriarhia Română primindu-se mai multe scrisori de răspuns. Acţiuni concrete pentru recunoaşterea Republicii Moldova au întreprins Patriarhul Ierusalimului, care s-a adresat conducerii Israelului, Patriarhul suprem şi Catolicosul tuturor armenilor Vasken I, Mitropolitul primat al Marii Britanii. Cererea Patriarhiei Române pentru recunoaşterea independenţei Republicii Moldova a fost înmânată de şefii de culte creştine guvernelor următoarelor ţări: Cehia şi Slovacia, Iordania, Finlanda, Statele Unite ale Americii, Germania, Marea Britanie, Israel, Republica Armenia şi Norvegia.

Potrivit Biroului de presă al Patriarhiei Române, în ziua de 31 august 2010, la Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a primit pe Excelenţa Sa Mevlüt Çavusoglu, Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, aflat într-o vizită oficială în România.

În debutul întrevederii, oaspetele a mulţumit pentru primire şi a menţionat că între priorităţile misiunii sale se numără promovarea dialogului intercultural şi interreligios între popoarele europene şi apărarea drepturilor minorităţilor, ameninţate de atitudini xenofobe. În acest context, Excelenţa Sa domnul Mevlüt Çavusoglu a considerat că liderii politici şi religioşi din Europa pot avea o contribuţie semnificativă în edificarea unui climat de toleranţă şi respect reciproc.

Judecând după numărul de consilieri pe care continuă să şi-i angajeze preşedintele interimar, am putea înţelege că acesta speră să-şi păstreze interimatul pentru mult timp înainte. Mai mult, aceasta ar putea însemna chiar că Mihai Ghimpu nu prea crede sau nu este interesat de succesul referendumului pe care l-a iniţiat.

Provocări separatiste de 1 septembrie la şcolile româneşti din Transnistria

La 1 septembrie autorităţile secesioniste de la Tiraspol au împiedicat arborarea tricolorului şi intonarea imnului de stat al Republicii Moldova la ceremonia consacrată deschiderii noului an şcolar la liceul cu predare în limba română din Corjova, Dubăsari, din stânga Nistrului. Despre aceasta a anunţat în cadrul unui briefing vicepremierul responsabil pentru reintegrare, Victor Osipov. Potrivit Info-Prim Neo, Osipov a anunţat că miliţia transnistreană ar fi recepţionat un apel în jurul orei 3.00, în care se anunţa că pe teritoriul gimnaziului ar fi amplasată o bombă.

Vărul primar al preşedintelui interimar Mihai Ghimpu riscă să fie deposedat de un lot de teren din curtea casei în care locuieşte, după ce şeful interimar al statului, împreună cu nepotul său, primarul Chişinăului Dorin Chirtoacă, i-au cerut Consiliului local din Coloniţa să adopte o decizie prin care acesta să fie desproprietărit. Cei doi capi ai Partidului Liberal s-au prezentat în persoană la şedinţa Consiliului local Coloniţa şi au făcut presiuni directe asupra aleşilor locali pentru a-i determina să ia o decizie ilegală, prin care Vladimir Ghimp, vărul primar al preşedintelui interimar, este obligat să renunţe la un ar din terenul său, aflat, cu acte în regulă, în proprietatea sa privată. Porţiunea de teren urmează a fi anexată la gospodăria care le-a aparţinut părinţilor lui Mihai Ghimpu, al căror moştenitori, după decesul acestora, sunt nepoţii Dorin Chirtoacă şi fratele său, Lucian.

Mare bucurie pe capul guvernanţilor zilele acestea. Un start mai bun pentru o campanie electorală nici că putea fi gândit. Sărbătorile curg una după alta – ziua Independenţei, Ziua Limbii Române, 1 septembrie – toate un bun prilej de a te arăta poporului şi a te erija în făuritor de istorie. Dar şi de a arăta, scrâşnind din măsele, că Alianţa este vie şi nu mai poate de grija poporului. 

Crispaţi şi supăraţi, liderii coaliţiei aflate la guvernare au stat, totuşi, pe aceeaşi scenă la deschiderea oficială a festivităţii dedicate Zilei Independenţei şi au vorbit, cu mult simţ patriotic, despre efortul (personal) cu care a fost dobândită independenţa. Să luăm aminte la unele crâmpeie din gândirea politică a acestor titani în viaţă şi artizani ai actului de independenţă!

Un grup de tineri entuziaşti, în frunte cu Dan Nicu şi Petru Sârghi, au lansat pe internet o iniţiativă lăudabilă. Grupul despre care vorbim se numeşte „Anti-tanc” şi numără în prezent 1984 de membri.

După cum declară ei înşişi, membrii grupului şi-a propus să sensibilizeze opinia publică în legătură cu o problemă stringentă pentru societatea noastră, şi anume „prezenţa tancurilor sovietice amplasate pe post de monumente istorice pe întreg teritoriului Republicii Moldova”.

Acei pasageri care sunt nevoiţi să se folosească de serviciile monopolului de stat „Air Moldova” cunosc că preţurile practicate de companie sunt mai ridicate decât în restul ţărilor europene. Luând în consideraţie disparitatea dintre puterea de cumpărare a cetăţenilor din UE şi a celor din Republica Moldova, serviciile monopolului autohton devin de-a dreptul „de aur” pentru cetăţenii noştri.

În asemenea situaţie, ar fi normal ca cel puţin şi serviciile oferite de companie să fie de o calitate mai înaltă. În realitate însă, lucrurile stau exact invers: la un preţ exorbitant, atitudinea faţă de clienţi este deseori una de nepăsare.

Cei care urmăresc dezbaterile electorale pentru referendumul constituţional au remarcat, probabil, siguranţa afişată a guvernanţilor, atunci când vine vorba de rezultatele acestuia şi participarea populaţiei la scrutin. Să se bazeze acest optimism doar pe conştiinţa propriei valori şi convingerea că au guvernat atât de bine ţara, încât tot poporul nu-şi doreşte altceva decât perpetuarea lor la putere? Oare faptul că în campania electorală din primăvara lui 2009 opoziţia de atunci a invocat fraude masive (fără a mai prezenta dovezile promise) o va feri astăzi de ispita unor trucaje? Atunci când ai pâinea şi cuţitul, vorba preşedintelui interimar, e greu să rezişti tentaţiilor şi să mai ţii minte ce le-ai reproşat la timpul respectiv oponenţilor politici.

De un an şi ceva de zile, de când ţara este guvernată de aşa-numita Alianţă pentru Integrare Europeană, suportăm consecinţele unui adevărat marasm al puterii, când aceasta demonstrează o decădere morală, şi nu numai, fără precedent în scurta istorie a Republicii Moldova. Totul a pornit din pofta obsesivă a liderilor Alianţei de a se menţine cu orice preţ la putere, nesocotind Legea şi chiar Constituţia ţării. Legea Supremă califică asemenea acţiuni ca uzurpare a puterii de stat. Elementul de bază în acţiunile Alianţei de menţinere forţată la putere îl constituie refuzul de dizolvare a Parlamentului şi de organizare a alegerilor anticipate.

Mitingul neautorizat al opoziţiei din Rusia, organizat marţi, 31 august, în piaţa Triumfalnaia de la Moscova, a fost reprimată dur de autorităţi. Tradiţionala manifestaţie desfăşurată în data de 31 a fiecărei luni în susţinerea articolului 31 din constituţia Federaţiei Ruse care stipulează dreptul la libera întrunire, a degenerat într-o confruntare cu numeroasele forţele de ordine care a culminat cu arestarea a peste o sută de demonstranţi.

Aşadar, întrebarea care va figura în buletinele de vot la referendumul constituţional din 5 septembrie va fi, aşa cum au stabilit o parte a reprezentanţilor plenipotenţiari ai poporului, adică deputaţii, şi cum a aprobat Comisia Electorală Centrală: „Sunteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea Preşedintelui Republicii Moldova de întreg poporul?”.

Din cauza sintagmei poetice „întreg poporul” şi a enormului ei potenţial manipulator, această întrebare întrebătoare naşte la rândul ei alte întrebări la fel de întrebătoare.

Care anume? Bunăoară: Cine este „întreg poporul”? „Întreg poporul” este pur şi simplu „poporul” sau „poporul întreg” de la vlădică la opincă, de la mic la mare? E vorba cumva de pleroma sau plenitudinea naţiunii politice? "Întreg poporul" poate fi şi o şesime din popor, adică jumătate din o treime? Celelalte cinci şesimi de cetăţeni fac parte sau nu din ceea ce s-ar numi "întreg poporul"?  „Întreg poporul” înseamnă rezultat de 100% pro şi nici o iotă mai puţin la eventualele alegeri prezidenţiale? Persoanele fără drept de vot (minorii, condamnaţii, bolnavii psihic) sau absenteiştii sunt parte a „întregului popor”? De ce este invocat ansamblul naţiunii politice şi nu modalitatea directă de alegere a şefului statului, aşa cum au declarat că şi-o doresc iniţiatorii referendumului? De ce se referă întrebarea la CINE trebuie să-l aleagă pe Preşedinte, şi nu la CUM trebuie să fie ales acesta? De ce întrebarea nu este completă, astfel încât să se refere şi la „demiterea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul”?

Vlad Pohilă: „La noi e totul de-a îndoaselea, poţi să fii şi ministru, şi diplomat, să nu ai habar de limba acestui stat.”

Ziua de 31 august este marcată în Republica Moldova ca zi a Limbii Române începând cu 1989. Acum 21 de ani, Parlamentul, numit atunci Sovietul Suprem al RSSM, adopta primul set important de legi cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii încă unionale, parte componentă a imperiul sovietic în stare de dezagregare.

În aprilie 2006 Comisia de Statistică a Republicii Moldova a comunicat rezultatele finale ale recensămîntului populaţiei efectuat în 2004. Pentru prima oară au fost date publicităţii datele despre limbile vorbite de populaţia tarii. Atunci populaţia se împartea, după limbă maternă, astfel: moldovenească 60%, română 17%, rusă 11 procente, ucraineană 5,5%, găgăuză 4 la suta, bulgară 1,5%. Desi ultimul recensamant a avut loc acum 6 ani, am revenit la datele respective tocmai in Ziua Limbii Române aniversată pe 31 august.

Chestiunea cu denumirea limbii de stat au accentuat-o şi au adâncit-o politicienii atât de mult în ultimii ani încât a ajuns o adevărată dilemă. De ce? Vom cauta sa aflam de la invitatul Europei Libere din aceasta dimineata, Vlad Pohila, scriitor, publicist si traducător.

"Manifestanţii care ies în stradă fără autorizaţie, vor primi o bâtă în cap." Este promisiunea pe care premierul rus, Vladimir Putin o face poporului său, într-un interviu acordat cotidianului Kommersant, citat de REALITATEA.NET. Promisiunea lui Putin este, de altfel, respectată de poliţiştii ruşi de fiecare dată când are loc o manifestaţie neautorizată şi intervin în forţă pentru a împrăştia mulţimea. Oamenii legii au tot dreptul să-şi folosească bastoanele din dotare, dacă cei care ies în stradă pentru a-şi striga nemulţumirile nu au autorizaţie de protest.

Campania „Arborează un drapel”, lansată de Publika TV, ia amploare: tot mai mulţi cetăţenii moldoveni merg la magazin, cumpără un tricolor roş-galben-albastru – drapelul de stat la Republicii Moldova, şi-l arborează pe casa în care locuiesc, la oficiu sau în alt loc public sau privat. Publicaţia FLUX subscrie campaniei „Arborează un drapel”, iniţiată de Publika TV, mai ales că pentru prima dată această idee a fost lansată în mod public încă acum trei ani, într-un interviu acordat ziarului nostru de către liderul creştin-democrat Iurie Roşca. Titlul acestui interviu este „31 august 1989” şi a apărut pe dată de 31 august 2007. Iată ce spunea Iurie Roşca încă acum trei ani:
„De ziua naţională a Republicii Moldova, 27 august, mi-am arborat Tricolorul la poartă. Cred că ar fi bine să avem cu toţii grijă ca, alături de sfânta cruce, să înălţăm în spaţiul public şi privat drapelul naţional, acesta urmând să devină un element permanent al identităţii noastre”.

Reproducem integral interviul acordat de Iurie Roşca publicaţiei noastre, interviu care rămâne la fel de actual ca şi în ziua apariţiei sale.

Preşedintele interimar Mihai Ghimpu consideră că moldovenii trebuie să bea de 22 de ori mai mult vin decât beau în prezent, pentru a rezolva problema vinului rămas în stocuri ca urmare a restricţiilor la import impuse de Moscova la exportul vinului moldovenesc