O dovadă a faptului că Băsescu „s-a lepădat” de Ghimpu ar fi şi nervozitatea cu care a reacţionat interimarul, în cadrul unei emisiuni televizate, la întrebările unor ziarişti care vroiau să ştie dacă va beneficia de susţinere din partea preşedintelui din ţara vecină. Ghimpu a spus că nu are nevoie de sprijin pentru că „s-a odihnit şi este în plină forţă”, precizând că ar trebui să ne mulţumim cu susţinerea pe care le-a oferit-o România celor sinistraţi. „Eu nici o dată nu am căutat susţinere, idei, sprijin din altă parte. Eu ştiu calea mea”, a accentuat, plin de sine, preşedintele liberal. „Ce sfat nu mi-ar da mie, oricare preşedinte, dacă nu corespund viziunilor mele şi principiilor mele, eu nu promovez. Nu mă poate influenţa pe mine nimeni.”, a adăugat el.

Ghimpu a fost vizibil iritat atunci când i s-a spus că mulţi analişti înclină să creadă că Băsescu şi-ar fi reorientat susţinerea către un candidat cu şanse reale, care ar fi Vladimir Filat, sugerând că anume PLDM-ul lansează astfel de „analize”. Cei care lansează fel de fel de presupuneri după întâlnirea lui Filat cu Băsescu, fac de fapt propagandă electorală, a mai spus Ghimpu. „De unde ştiţi dumneavoastră care a fost motivul întâlnirii? Important este că România susţine Republica Moldova. Azi e Băsescu, mâine o să fie alt preşedinte şi tot aşa o să fie.”, le-a zis el ziariştilor.

Pe de altă parte, şi premierul Filat reacţionează cu iritare şi nervozitate atunci când i se spune că nu ar trebui să candideze la şefia statului, considerând, de fapt, că el este cel mai meritoriu şi cel mai în drept să deţină această funcţie.

Cu modestia-i caracteristică, el a asigurat poporul că va fi un preşedinte şi mai bun decât este în funcţia de premier.

Mai mult, preşedintele liberal democrat vrea cu disperare să convingă şi administraţia de la Moscova, şi pe cea de la Tiraspol că este un candidat bun de sprijinit. Iar faptul că a alergat pe data de 23 august cu flori la Memorial (reuşind să-l devanseze chiar şi pe Lupu), că i-a cerşit o lojă la stadion lui Smirnov, denotă nu doar o dorinţă, aproape patologică de a deţine puterea absolută. Pentru că de fapt asta râvnesc cei care au pus la cale referendumul din 5 aprilie – puterea absolută, fiecare având convingerea că anume el va fi fericitul posesor al lozului câştigător. Toate aceste manevre vorbesc despre o strategie electorală bine pusă la punct, poate de mai multe minţi luminate de pe cine ştie ce meleaguri. Dar s-ar putea la fel de bine să dea greş aceste strategii de import pe terenul nostru autohton, atât de imprevizibil şi plin de surprize.