Pe 1 aprilie, cu începere de la ora 17.00, va avea loc Sărbătoarea Cântecului Pascal. Despre acest eveniment, organizat în premieră la Chişinău şi care fa vi transmis în direct la posturile publice de radio şi tv, ne vorbeşte Andrei Tamazlâcaru, compozitor, etnomuzicolog, folclorist.
- Suntem în preajma sărbătorilor pascale şi ştim că în acest an veţi organiza un Festival al Cântecului de Paşti. În această ordine de idei, vă rugăm să ne povestiţi mai multe despre acest eveniment.
- În republică există deja un festival coordonat de Ministerul Educaţiei. Festivalul se desfăşoară la Centrul Republican pentru Copii şi Tineret ARTICO. Inspiraţi de Sărbătoarea Cântecului de Iarnă „Aprindeţi luminile”, am decis să organizăm o sărbătoare similară şi de Sfintele Sărbători de Paşti.
- Compartimentul cântecului de Paşti este unul mai puţin cunoscut şi studiat la noi, cum aţi găsit „materia primă”?
- Am deschis noi această pagină în cultură. Spre ruşinea noastră, nici nu ştiam că există cântecul de Paşti. Dar, luând în calcul faptul că omul este o fiinţă care creează în permanenţă, la diferite niveluri, desigur şi fiind omul o fiinţă religioasă, era şi firesc să cânte despre Dumnezeu şi să-l reflecte în creaţia populară. Pornind după un răspuns la această întrebare, am colindat toate localităţile româneşti, am ajuns şi în Izmail, Chilia, Tatarbunar, Reni, Cahul şi mai sus şi am atestat că există un cântec popular despre viaţa lui Hristos. Pentru a evita divagaţiile şi a uşura cercetările noastre, noi ne-am oprit la o temă: „Patimile lui Hristos”. Eu nu am o cultură religioasă, dar nu îmi este totuşi străină o etică religioasă şi, ca să nu dau în bară, folosindu-mă de experienţa de cercetător al folclorului pe care am acumulat-o de-a lungul timpului, am alcătuit un chestionar şi am colindat satele din Moldova cu acest chestionar. Am obţinut informaţii de la trei categorii de respondenţi: enoriaşi, lucrători de biserică: dascăl, preot şi cântăreţi în corul bisericii. Şi nu i-am chestionat doar pe creştinii ortodocşi, dar rămâneam unde mă prindea noaptea: la baptişti, adventişti, evanghelişti, catolici – la diferite confesiuni, dar toate creştine. La biserica catolică am stat mai mult în România şi chiar am reuşit să discut cu directorul Institutului Teologic din Oneşti, o doamnă din Italia care cunoştea puţin româna. Am înregistrat cântece de la măicuţele de la biserica catolică de acolo. Am adunat material de peste tot ca să ne putem face o închipuire despre cântecul pascal. Este o temă de cercetare foarte interesantă şi cred că muzicienii vor studia acest compartiment în continuare. Noi ne-am propus să adunăm cât mai multe materiale şi să le repartizăm cântăreţilor din ansamblul-etnografic „Tălăncuţa”, care în acest an împlineşte 30 de ani de la fondare. Chiar de la fondare, menirea acestui ansamblu a fost de a promova creaţia folclorică, „Tălăncuţa” are o mare experienţă de interpretare a cântecului folcloric, tot ei au dat viaţă şi acestui cântec popular religios. Având în vedere că ortodocşilor şi celorlalte confesiuni le-au fost închise bisericile şi drumul spre lăcaşuri, oamenii l-au cântat pe Dumnezeu şi despre Dumnezeu cum au putut, multe dintre aceste cântece au o tematică foarte variată, de la rugăciune, la meditaţie, materialul poate fi clasificat după diferite criterii. Noi ne-am pus scop să-i dăm viaţă, să-l cântăm la sărbătorile Sfintelor Paşti, să-l interpretăm în diferite localuri, lăcaşuri. „Tălăncuţa” a reuşit să evolueze cu un scurt program la Catedrala din Bucureşti, când era în viaţă patriarhul Teoctist, şi nu doar atunci. Acum doi ani am avut posibilitatea să evoluăm cu un program mai mare de colinde de Crăciun tot la Patriarhie.
- Aţi spus că ideea acestui festival a venit după ce aţi desfăşurat mai multe ediţii la rând festivalul colindelor de Crăciun. Vă rugăm să vă referiţi la particularităţile primei ediţii a festivalului de muzică pascală.
- Prefer să-i spunem „sărbătoare”, cuvântul „festival” presupune mai multă grandoare, divertisment. Crăciunul şi Învierea sunt două mari sărbători, care creează o atmosferă aparte. „Aprindeţi luminile” merge deja spre a XI-a ediţie. Trecerea spre Sărbătoarea cântecului de Paşti a fost firească, şi această trecere a început încă în perioada în care eu, în calitatea mea de culegător de cântece, am observat că unele colinde de la Crăciun au tematică pascală şi am adunat aceste cântece în cartea „Cântece populare pascale”, prin 1994. Pascala 2010 îi va avea ca protagonişti pe ansamblul „Tălăncuţa” şi subdiviziunile lui – Maria Iliuţ este membră a ansamblului nostru din’ 80 şi are şi un ansamblu – „Crenguţa de iederă”, care va cânta la această sărbătoarea. De asemenea, vor evolua şi colectivele pregătite de surorile Osoianu, dar şi studioul de la ARTICO – „Iedera”, condus de Valentina Osoianu, precum şi „Opincuţa”, de la grădiniţa nr. 30 din Chişinău, conduşi de Iulia Osoianu. De asemenea, va evolua Nicolae Gribincea şi ansamblurile pregătite de el, „Plăieşii”, din pretura Botanica, „Haiducii”, de la Colegiul de Transport, „Cetera”, de la Colegiul Financiar-Bancar.
- După ce criterii au fost selectate cântecele care vor răsuna în cadrul acestei pascale?
- Există, sigur, nişte specii în acest cântec şi pentru mine personal ar fi important ca ele să fie punctate. Chestionarul pe care l-am realizat presupunea ca materialul adunat să conţină: cântece despre Maica Domnului, cântece despre Sfânta Cruce, cântece despre Cina cea de Taină, Intrarea lui Iisus în Ierusalim, Întâlnirea Lui cu ucenicii şi trădarea, judecata lui Iisus, Răstignirea, Golgota, pe urmă Înmormântarea, Învierea şi Înălţarea Lui propriu-zisă. Cred că la acest capitol mai avem încă mult de recuperat. Există un timp pascal care are dimensiunile lui şi, din păcate, nu ne-am gândit la el şi nu s-au gândit nici clericii, mai ales că în Biserica Ortodoxă sunt slujitori foarte conservatori. Consider că ar trebui să se deschidă spre instituţiile de cultură, să existe o colaborare. Evident, Biserica Ortodoxă a adunat ce a fost mai progresist în arte, literatură, muzică, arhitectură şi a făcut un veritabil templu al Ortodoxiei, dar timpurile şi lumea se schimbă şi abordările ar trebui revăzute, de aici vin şi confruntările, din lipsa de diversitate pe care o oferă acum Biserica Ortodoxă. Noi am descoperit un cântec religios care este o parte a culturii noastre muzicale care, de bine, de rău, s-a păstrat. A fost neglijat în aceeaşi măsură ca şi credinţa, în genere. Totul trebuie scos din ruine şi reînviat: tradiţiile de cult, muzica de cult, muzica liturgică, dar aceste cântece despre care noi vorbim, taman că au fost o pagină de cultură demnă pentru profilul instituţiei noastre, Uniunii Muzicienilor. Mă bucur că uniunea a fost deschisă spre acest lucru. Maria Bieşu, mare artistă a lumii care cânta şi în biserică la slujbele de Paşti şi de Crăciun, a susţinut efortul nostru şi ne-a ajutat să realizăm şi un caiet de cântece populare pascale despre patimile lui Iisus. Următoarea ediţie a acestei pascale se va numi deja „Lumină din Lumină” şi sperăm că ea va deveni o tradiţie, pentru a restabili o mare nedreptate care i s-a făcut cântecului pascal.
- Doamne ajută!
Liliana POPUŞOI