Astfel, promotorii „limbii moldoveneşti” pe internet sunt în continuare: 1. Serviciul de Informaţii şi Securitate, condus de generalul KGB în rezervă Gheorghe Mihai, reprezentant al AIE propus în funcţie şi susţinut călduros de către preşedintele interimar Mihai Ghimpu; 2. Ministerul Afacerilor Interne, condus de către generalul pensionar Victor Catan, persoană care reprezintă în guvern Partidul Democrat Liberal al primului ministru Vladimir Filat; 3. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, condus de către Valentina Buliga, reprezentant al Partidului Democrat al lui Marian Lupu; 4. Procuratura Generală condusă de către Valeriu Zubco, persoană propusă în funcţie de către preşedintele interimar Mihai Ghimpu şi susţinută de către prim-vicepreşedintele Parlamentului Serafim Urechean; 5. Biroul Relaţii Interetnice condus de către directorul Elena Beleacova, reprezentantă emblematică a Congresului Comunităţilor Ruse din Republica Moldova, condus de acelaşi Valeri Klimenko. Directorul Elena Beleacova a fost propusă în funcţie de către viceprim-ministrul Ion Negrei, fiind desemnată cu votul unanim al guvernului Filat ca reprezentant al Partidului Democrat din Moldova, după ce trecuse în 2009 de la Mişcarea social-politică „Ravnopravie” (preşedinte Valeri Klimenko) la Uniunea Centristă din Moldova (Preşedinte Vasile Tarlev, apoi Mihai Petrache); 6. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, condusă de directorul general Vasile Grama; 7. Agenţia Moldsilva, condusă de către directorul general Gheorghe Vdovâi; 8. Curtea de Conturi, condusă de către Ala Popescu; 9. Curtea Constituţională, condusă de către Dumitru Pulbere; 10. Pagina oficială a Republicii Moldova, administrată de guvernul condus de Vladimir Filat.

Factorii de conducere vizaţi, emanaţi de tragica „revoluţie” din 7 aprilie 2009, sabotează activ formula LIMBA ROMÂNĂ pe internet. Lucrurile nu stau mai bine nici la capitolul legislaţie. Guvernul instalat la 25 septembrie 2009 a menţinut în totalitate cadrul legislativ perimat în materie lingvistică. Administraţia centrală are alte preocupări şi de căpătâi printre acestea este cum să se menţină la putere. Nu-i arde guvernului Filat de un mizilic colea cum este în ochii săi limba română. Nici o iniţiativă de modificare sau completare a legislaţiei în sensul înlocuirii sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” nu a fost propusă niciodată nici de guvern şi nici de majoritatea parlamentară deţinută de cele patru componente ale AIE.

Să dăm un exemplu. Legea cu privire la guvern, nr. 64 din 31 mai 1990, în articolul său 11, în alineatul său 8. prevede că guvernul „asigură păstrarea, dezvoltarea şi funcţionarea limbii moldoveneşti, recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării”. Între 1990 şi 2001 acest articol invoca în mod expres limba română. Propunerea legislativă de substituire a acesteia cu „limba moldovenească” i se datorează ex-deputatului Vasile Stati. Cum între glotonim şi etnonim există o legătură directă, de la „limba moldovenească” până la „naţiunea moldovenească” este doar un pas. Un alt alineat (9) al aceluiaşi articol 11 din legea cu privire la guvern ne anunţă că administraţia noastră centrală, guvernul Filat, „susţine prin diferite forme de colaborare activitatea comunităţilor naţionale ale moldovenilor şi găgăuzilor care locuiesc în afara hotarelor Republicii Moldova”.

Refuzând să procedeze la radiografierea şi amendarea legii de bază de care se conduce Executivul, dar şi a cadrului legislativ în ansamblu, guvernul Filat se face, prin omisiune, complicele lui Vasile Stati, al guvernului Tarlev I şi al regimului politic pe care acesta l-a reprezentat.

Nu am fi revenit poate la acest subiect, pe care exponenţii AIE au bătut multă monedă calpă, dacă nu am şti că vine 27 martie, aniversarea actului istoric al Unirii Basarabiei cu România. Parcă îi vedem pe câte unii vajnici „patrioţi naţionale”, vorba lui nea Iancu Caragiale, prinzându-şi în piept cocarde tricolore şi scoţând pe nas discursuri patriotarde care nu au cum să ţină loc de politică autentic naţională bazată pe fapte.