Cu ocazia vizitei oficiale desfăşurate în Republica Moldova, ca să mă exprim aşa, mai oficial, Traian Băsescu s-a întâlnit inevitabil cu premierul Vladimir Filat. Întâlnirea s-a produs în prima zi a vizitei, pe 27 ianuarie. Asistenţa a rămas pe gânduri când preşedintele român l-a salutat în engleză pe premierul moldav. Vladimir Filat i-a răspuns la salut în română, lui Traian Băsescu. Cunoscătorii ştiu că Băse nu face nimic întâmplător. Că prin acest inexplicabil, strident sau la mişto dezacord lingvistic i-a transmis lui Filat un anumit mesaj. Că mesajul este, ca toate mesajele, ascuns într-o sticlă. Că sticla, ca toate sticlele care conţin un bilet, este aruncată în ocean, ca o ghicitoare intrigantă, ce abia aşteaptă să fie descifrată de o minte ascuţită, de o sursă binevoitoare sau de un birou de investigaţii fără mamă, fără tată.
Să revenim la oile noastre: dacă ştia rusa, probabil că Băse l-ar fi salutat pe Filat în rusă. Ce voia să demonstreze Băse? Cui i-a atras atenţia Băse? Ce mesaj voia să transmită Băse? Căror urechi s-a adresat Băse?
Biografia lui Filat conţine toate ingredientele obişnuite ale unui cetăţean ex-sovietic. Vladimir Vasilievici Filat – numele din buletin – a făcut armata la trupele de grăniceri ale fostei URSS, în oraşul Sevastopol din Peninsula Crimeea, în perioada 1987-1989. Arma grănicerilor era integrată în componenţa KGB. Conform opiniei sursei Iurie Roşca, fost viceprim-ministru în cabinetul Zenaidei Greceanîi şi actual lider al Partidului Popular Creştin-Democrat, Filat a fost racolat de KGB în timpul executării stagiului militar. „Tânărul Filat“, declară sursa Roşca, fost cetăţean sovietic, „a fost trimis la o şcoală a KGB, aflată în preajma Moscovei, care pregătea agenţi secreţi şi selecta cadre pentru instituţiile de învăţământ superior ale principalului serviciu secret al URSS. (…) Aflarea în Armata Sovietică între 5 mai 1987 şi 15 august 1989 reprezintă în mod cert o etapă fundamentală care a determinat traiectoria ulterioară a vieţii lui Filat“.
După loviluţia din România, făcută sub supravegherea operativă a KGB, Filat a studiat dreptul la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi. În timpul studenţiei, pe numele său (fără Vasilievici) vor fi deschise mai multe dosare pentru contrabandă cu ţigări şi evaziune fiscală, în cazul „Ţigareta-Moldova“. La dosar vor fi ataşate stenogramele convorbirilor telefonice interceptate de SRI, conform mandatului 00492/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă. Filat făcea, după toate informaţiile noastre, obiectul supravegherii Diviziunii Contraspionaj a SRI, din momentul intrării pe teritoriul României, pentru suspiciunea că ar putea fi agent KGB. De fapt, monitorizarea sa de către SRI a dus la descoperirea legăturilor sale cu crima organizată. Cu ics, cu ygrec, cu zet. De ygrec nu zicem nimic, nici de bine, nici de rău, că este parlamentar de-al nostru, este un susţinător incurabil al mişcării de unificare a României cu Basarabia şi mai este capabil să declare că, atâta timp cât există două ţări separate, „poencuporul român va fi ultimul popor care va purta ruşinea de a fi divizat de o frontieră artificială“. Să revenim la oaia noastră kagheboasă. Când Băsescu l-a salutat în engleză pe 27 ianuarie, i-a transmis lui Filat semnalul că ştie ce hram poartă. L-a tratat ca pe-un Homo sovieticus, ca pe un Vasilievici oarecare care a făcut armata la Kâgâbieu şi a fost luat la ştangă de Kâgâbieu.
Academia Cațavencu
Sursa: www.catavencu.ro
O ţară în care oamenii nu-şi cunosc originea, iar intelectualitatea nu-şi poate exprima liber gândurile este un lagăr de concentrare. Dacă guvernarea liberal-democrată din republica Moldova doreşte cu adevărat instalarea legalităţii şi democraţiei, aceasta urmează să repună în drepturi adevărul despre originea etnică a indigenilor majoritari, în vederea acumulării unui capital real de demnitate naţională, fără de care R. Moldova nu are nici o şansă să se facă respectată. M-a telefonat zilele trecute un profesor italian de filozofie , solicitându-mi o întrevedere pentru a încerca să găsim împreună răspunsuri la nişte întrebări care-l frământă. Ştiindu-l curios să pătrundă în “tainele” etnopsihologiei românilor basarabeni , am acceptat cu plăcere invitaţia. Întrebările nu au fost deloc uşoare şi nici răspunsurile mele, determinate parţial de dorinţa de a justifica mentalitatea indigenilor basarabeni , invocând vicisitudinile istoriei, nu l-au satisfăcut pe bătrânul profesor. În final italianul mi-a spus: îţi înţeleg durerea, dar nu pot înţelege de ce intelectualitatea voastră, care a avut la dispoziţie 19 ani de libertate spirituală, adică nu o mai paşte pericolul gulagurilor ruseşti, continuă să fie lipsită de coloană vertebrală, conformistă şi colaboraţionistă şi nu întreprinde nimic consistent pentru a cultiva în sânul indigenilor demnitatea naţională. La cât respect vă puteţi aştepta de la alte popoare, dacă voi înşivă nu vă respectaţi? Nu am mai întâlnit în nici o ţară un fenomen similar. Deoarece fenomenul la care s-a referit profesorul italian vizează deficienţele etnopsihologice ale indigenilor din RM, cred că este nu doar oportun dar şi necesar să se insiste asupra acestui subiect în vederea elucidării cauzelor care au determinat derapajul de la „linia de propăşire şi strălucire” a neamului şi găsirii unor soluţii în măsură să redea basarabenilor stima faţă de sine ca parte a unei naţiuni demne de respect. “Este periculos să dai libertate unui popor care ţine neapărat să fie slugă” (N. Machiavelli) Deşi s-au scurs 19 ani de la declararea independenţei R. Moldova, un procent impunător de indigeni aşa şi nu a reuşit să-şi însuşească lecţia demnităţii naţionale, fără de care un popor nu are nici o şansă să devină stăpân în propria lui casă. Mentalitatea de slugă, caracteristică popoarelor dominate de naţiuni care se impun în istorie nu prin cultură şi democraţie, ci prin agresivitate, incultură şi intoleranţă, paralizând instinctele de autoconservare ale organismului naţional şi depreciind sentimentul de demnitate, alterează dramatic mecanismul responsabil de transmitere a specificului etno-identitar. Posesorii unei astfel de mentalităţi devin prizonieri ai complexelor de inferioritate, asistând pasiv şi indolent la propria lor ruinare etnospirituală. Pierzând respectul faţă de obârşia lor etnică, aceştia sfârşesc prin a venera şi imita tot ce este străin, desconsiderând propriile valori etnospirituale. Acest fenomen, devenit demult o realitate în R. Moldova, se face astăzi tot mai remarcat şi de către naţiunile occidentale, care se confruntă cu o masivă imigraţie a moldovenilor în căutare de surse de existenţă, prejudiciind imaginea basarabenilor în ansamblu. Pentru italienii, spaniolii, francezii bine instruiţi basarabenii sunt un popor (?) care nu-şi cunoaşte istoria şi apartenenţa etnică, nu-şi stimează personalităţile notorii, nu ştie ce limbă vorbeşte şi nu doreşte să renunţe la condiţia unei naţiuni subjugate şi la xenofilia cultivată de către ruşi, adevăr confirmat şi de către marele nostru poet Grigore Vieru, care scria: “Suntem invidioşi şi ne place să ne plecăm, nu avem demnitate şi mândrie de om, de neam”. Un diagnostic deloc favorabil nu doar imaginii, dar şi perspectivelor noastre de integrare în familia ţărilor civilizate. “Fiecare neam are o linie a lui de propăşire şi stralucire... Cei care nesocotesc această linie se îndepărtează de istorie şi îsi împing propria lor naţie spre decădere”. (D.Gusti) Linia de propăşire şi strălucire a basarabenilor a fost şi continuă să fie nesocotită de către cei cu sceptrul puterii în mână, care, refuzându-le dreptul de a-şi cunoaşte şi asuma adevărata identitate, îi menţin în mrejele agoniei identitare, asigurându-le condiţia unor specimene lipsite de demnitate, pentru care averea etno-spirituală a propriei naţiuni nu valorează nici cât un râgâit de-al lui Tcaciuc sau Voronin. Prizonieri ai mentalităţii de slugă şi tributari ai politicii ruseşti de dizolvare naţională, aceşti moldoveni vor continua să furnizeze “ieniceri” în serviciul intereselor imperiale, strivind cu o patologică înverşunare tot ce nu se încadrează în “adevărul” permis de stăpân, atâta timp cât raţiunea lor va continua să rămână intoxicată de complexe de inferioritate şi de false adevăruri. Manifestările modeste de demnitate naţională, care se făceau simţite în primii ani de independenţă, au fost pulverizate rapid de către cei care aveau datoria să promoveze şi să protejeze nu doar sănătatea fizică a comunităţii naţionale, ci, prioritar, sănătatea ei etnospirituală. Startul ofensivei împotriva încercărilor de revitalizare a memoriei etno-identitare româneşti în R. Moldova a fost dat de către preşedintele Snegur, care, secundat de nomenclaturiştii comuniştii erijaţi în agrarieni (toţi moldoveni sadea), a deportat imnul “Deşteaptă-te, române” în locuri puţin accesibile, înlocuindu-l cu poezia lirică a lui Mateevici “Limba noastra”. Imnul este un cântec solemn, simbol al unităţii naţionale, care trebuie să mobilizeze comunitatea, s-o îmbărbăteze. Imnul francezilor începe cu “Veniţi, copii ai Patriei, ziua gloriei a sosit”, al italienilor cu “Fraţi italieni, Italia se deşteaptă”, moldovenilor (mulî- ţarane, precum îi “onorează” minoritarii imperiali), însă, li s-a declinat dreptul de a se deştepta din “somnul cel de moarte”, sugerându-li-se “delicat” să-şi plângă şi să-şi cânte limba pe la vatră, adică în sate, oraşele continuând să fie dominate de limba, cultura şi complexele de superioritate ale invadatorilor ruşi. A urmat, odată cu preluarea puterii politice în RM de către PCRM, excluderea din programele şcolare a Istoriei Românilor, disciplină care, de rând cu limba şi literatura română cultivă demnitatea naţională, interzicerea programelor TVR, invadarea, în vederea intoxicării continue a indigenilor, a spaţiului informaţional cu programe ale posturilor de radio şi TV ruseşti (care chiftesc de şovinism), ziare şi reviste de expresie rusească, perfectarea actelor în limba rusă, reducându-se dramatic aria de funcţionare a limbii majoritarilor, miniştri şi deputaţi, care nu cunosc şi nu doresc să cunoască limba “ţăranilor”, exilarea “benevolă”, prin înfometare, a unui procent semnificativ de indigeni în ţări străine în căutarea unei bucăţi de pâine... Astfel, cele 4% de cetăţeni de extracţie rusească au revenit pe poziţiile de până la declararea independenţei, redevenind minoritatea dominantă, cu putere de decizie, în toate domeniile de importanţă vitală pentru R. Moldova, indigenii continuând să fie subtil sugestionaţi că sunt o majoritate subdezvoltată, incapabilă să se guverneze singură şi care nu poate să existe fără de “înaltul patronaj” al Rusiei, generatoare de “intelect, civilizaţie, cultură” şi gaze naturale. *** Comuniştii din RM şi-au construit întotdeauna politica naţională pe falsificări şi interpretări arbitrare, dezinformând constant opinia publică internă şi internaţională, obiectivul final fiind pulverizarea memoriei ancestrale a autohtonilor în vederea asumării unei false identităţi - identitatea moldovenească, distinctă de cea română. Pentru a-şi atinge scopul, urmaşii lui Lenin au purces la modelarea unui material uman care s-ar încadra în tiparele născute de “mintea lor titanic de inteligentă şi patriotică”. Noua naţiune moldovenească urma nu doar să moştenească deficienţele deja încetăţenite în mediul indigenilor, dar şi să înăbuşe orice încercare de manifestare a demnităţii naţionale. Deşi conştienţi de faptul că eforturile lor “sisifice” au dat deja roade, comuniştii nu obosesc să stigmatizeze o pretinsă “politică naţionalistă radicală”, care nu a existat şi nu poate să existe în mediul indigen. Doar o minte intoxicată de ură şi dispreţ, o minte străină trecutului, prezentului şi viitorului acestei naţiuni poate detecta în sânul indigenilor, afectaţi de o profundă criză identitară, tendinţe de “a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni”, încurajând, în acelaşi timp, atitudinea “constând în afirmarea superiorităţii... în manifestarea exclusivismului şi intoleranţei naţionale (şovinism) dex.”, proprie unui procent impunător de exponenţi ai minorităţii imperiale. Acestea fiind constatate, se impune imperios întrebarea: interesele cui le reprezintă în acest spaţiu geospiritual comuniştii şi cum poate fi justificată apartenenţa unor moldoveni la un partid care doreşte exterminarea etno-identitară a propriului lor neam? Paralel cu procesul de modelare a “naţiunii moldoveneşti”, PCRM- ul a demarat proiectul statului polietnic în variantă comunistă, care, evident, nu are nimic în comun cu o adevărată ţară polietnică. Cunoscutul sociolog W. Kymlicka în studiul “La cittadinanza multiculturale” defineşte statul polietnic ca o structură care include atât naţiunea indigenă cu teritoriile ei de origine, cât şi grupuri de imigranţi veniţi de pe alte meleaguri. Acelaşi W. Kymlicka subliniază că grupurile de imigranţi în interiorul unei naţiuni nu sunt minorităţi naţionale. Amintim comuniştilor, că doar în statele multinationale (federaţii, confederaţii), care se formează prin absorbirea de către un stat mai mare a unor culturi cu teritorii bine definite, care “în trecut s-au guvernat singure”, locuiesc minorităţi naţionale (Rusia), care sunt şi ele obligate să cunoască limba de stat, pentru a putea comunica cu ceilalţi subiecţi ai federaţiei. În aceste teritorii bine definite ( locul genezei respectivelor minorităţi) funcţionează în calitate de limbă oficială şi limba maternă a minorităţii, care, conform Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, nu va afecta “În nici un mod statutul limbii oficiale a ţării”. R. Moldova, pe teritoriul căreia locuiesc atât românii autohtoni, cât şi grupuri de imigranţi, veniţi din Rusia, Ucraina, Bulgaria (bulgarii şi găgăuzii)... ca rezultat al ocupaţiei ruseşti şi care nu au adus cu ei teritoriile lor de origine (locul genezei respectivelor naţiuni ), întruneşte, fără îndoială, calităţile unui stat polietnic. Savantul rus Svinin scria în 1828 că “în Basarabia, la momentul anexării ei de către Imperiul rus, locuiau 92% români şi 8% evrei, ţigani, armeni, greci rătăciţi pe aceste meleaguri în căutarea unei vieţi mai bune”, ceea ce vine să confirme că acest spaţiu geospiritual este locul de origine doar al românilor indigeni. Grupurile de imigranţi din statele polietnice, în conformitate cu legislaţia internaţională, sunt obligate să cunoască limba oficială a statului , să respecte uzanţele, cultura, istoria poporului care-i găzduieşte şi să nu întreprindă acţiuni care ar putea prejudicia integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa politică a ţării unde trăiesc, care, la rândul ei, le asigură dreptul, dacă aceste grupuri de imigranţi s-au stabilit cu asentimentul indigenilor, de “a conserva şi transmite aspectele caracteristice propriei culturi prin intermediul asociaţiilor etnice şi culturale”. Comunicarea şi instruirea în statele polietnice se face preponderent în limba de stat. La solicitare, însă, pot fi deschise doar şcoli medii pentru reprezentanţii minorităţilor lingvistice cu predarea câtorva obiecte în limba lor maternă. De exemplu, în oraşul italian Trieste, care se află la doar câteva zeci de km de Slovenia, trăieşte o numeroasă comunitate slovenă. Cu toate acestea, limba de comunicare , dar şi limba de predare la Universitatea din Trieste, este doar italiana. În R. Moldova, cel mai sărac stat polietnic din Europa, cu o majoritate (mai bine de 80%) indigenă afectată în proporţie consistentă de complexe de inferioritate, limba administrativă şi de comunicare este limba rusă (limba maternă a 4% de imigranţi), deşi doar limba oficială poate avea acest statut, ruşii bucurându-se şi de alte privilegii inadmisibile în condiţiile unui stat polietnic cu o majoritate indigenă românofonă - perfectarea actelor, instruirea superioară, radio, tv, cărţi, ziare, reviste în l. rusă (mai bine de 90% din spaţiul informaţional moldovenesc), exercitarea chiar şi a unor funcţii înalte de stat fără să cunoască limba oficială... ceea ce reprezintă o gravă lezare a dreptului legitim al indigenilor de a fi stăpâni şi a se simţi confortabil în teritoriile lor de geneză, cu consecinţe dramatice pentru integritatea lor etno-culturală. Cu toate că în R.M. au fost create atât cadrul legal, cât şi condiţiile care asigură satisfacerea necesităţilor grupurilor etnice de a-şi conserva şi transmite aspectele caracteristice propriei culturi (toate grupurile etnice au asociaţii etnice şi culturale) mai şi funcţionând un departament pentru minorităţi naţionale? (curios, care este rostul existenţei unui departament pentru minorităţi într-un stat polietnic, adică într-un stat unde nu există minorităţi naţionale), şi minoritarii neruşi se încăpăţinează să conserve practica sovietică de rusificare. E semnificativ faptul că alolingvii pledează pentru limba rusă ca limbă de instruire şi comunicare, neglijând cu desăvârşire limba poporului care i-a găzduit, puţini fiind doritorii de a-şi instrui odraslele în l. română, fenomen nemaiîntâlnit în celelalte state europene, care sunt toate polietnice. *** “În statul nostru, fiind polietnic, nimeni nu este obligat să cunoască limba de stat”. (V.Voronin) Această declaraţie-aberaţie a ex-preşedintelui V. Voronin, în calitatea lui de “absolvent a patru universităţi?!” şi “demiurg” al naţiunii moldoveneşti, demonstrează nu doar dispreţul pentru limba indigenilor, pe care o stăpâneşte rudimentar, dar şi dorinţa comuniştilor de a perpetua genocidul etnospiritual al acestora. În virtutea faptului că a fost, este şi va continua să fie în esenţă o structură politică străină basarabenilor, o structură care nu este altceva decât o filială a UPC- PCUS (în consiliul de conducere din partea PCRM au fost aleşi V. Stepaniuc şi E. Bondarenco), care-şi propune refacerea imperiului rus, adică lichidarea “statalităţii moldoveneşti”, obiectiv care poate fi acceptat astăzi doar de către entităţi ruinate din punct de vedere etnopsihologic, PCRM-ul, dacă i se va permite, va depune şi pe viitor eforturi susţinute pentru a conserva în RM o realitate deloc favorabilă acumulării unui capital real de demnitate naţională colectivă, fără de care nu există demnitate umană în general. Deoarece o ţară se face respectată în lume prin imaginea pe care reuşeşte s-o impună despre naţiunea sa, R. Moldova nu are nici o şansă să se facă respectată şi să dăinuie în timp şi spaţiu, dacă elitele politice vor continua să edifice statul “polietnic ” pe care au început să-l modeleze milionarii Voronin, Şova, Ţurcan, Petrenco, Greceanâi, Tcaciuc, Reidman, Calin et & şi care nu este altceva decât o societate intoxicată de şovinism velicorus şi xenofilie indigenă, cu o majoritate complexată şi constrânsă să comunice “benevol” în limba coloanei a 5 a Rusiei (4%) şi câteva minorităţi lingvistice care “nu sunt datoare” să cunoască limba de stat. Acest model de stat “polietnic” convine de minune doar minorităţii imperiale, care, purtătoare fiind a unei mentalităţi fanteziste de superioritate etnoculturală, nu a dorit şi nu doreşte să se integreze în cultura unor specimene “subdezvoltate” (basarabenii). Pentru a-şi prezerva poziţia de “rasă dominantă” şi confortul sociolingvistic, minoritarii imperiali incită şi celelalte grupuri lingvistice din R.M. la ură şi dispreţ pentru tot ce este indigen, dinamitând, astfel, integrarea în cultura autohtonilor majoritari, adică liniştea şi buna înţelegere. Promovând o “politică naţională” vicioasă, care privilegia minoritatea imperială în raport cu majoritatea autohtonă, comuniştii miliţianului Voronin, evident, nu-şi propuneau să realizeze integrarea minorităţilor lingvistice în vederea edificării unui stat polietnic democratic şi civilizat, în care să domine buna înţelegere, stima reciprocă şi schimbul cultural. Din contră, această politică accelera procesul de deznaţionalizare a indigenilor, întreţinând şi stimulând, în acelaşi timp, instinctele rudimentar-agresive ale coloanei a cincea, care nu au întârziat să se manifeste în cel mai abominabil mod. Dacă in anii 1991-1994 minoritatea lingvistică rusească din RM a adoptat o conduită rezervată în raport cu cerinţele legitime ale autohtonilor, după 2001, încurajată de perpetua alterare a sentimentului de demnitate naţională a moldovenilor, coloana a cincea a trecut la acţiune. Acte de terorism, incendierea drapelului naţional al RM, agresarea celor care îndrăznesc să poarte haine naţionale sau să le vorbească în limba de stat, marşuri demonstrative purtând drapelele statului care a ocupat teritoriile şi a subjugat populaţia indigenă, declaraţii publice de dragoste şi credinţă faţă de Rusia, deşi sunt deţinători de paşapoarte moldoveneşti, inscripţii umilitoare la adresa indigenilor, care le-au dat casă şi masă (moldavane- mulî, bâchi, baranî, smerti mulam, von iz naşih gorodov v vaşi siola, bratia slaveane, dadim otpor mulam...) sunt doar câteva din acţiunile “patriotice” ale “fraţilor mai mari”, unii din care nu se sinchisesc să declare la conferinţe de presă că se află in deplasare de lungă durată în Moldova (Climenco). Curios, de ce aceşti indivizi, dacă îşi iubesc atât de mult patria istorică, iar limba şi cultura autohtonilor le trezeşte repulsie, nu se întorc pe meleagurile natale, să pună umărul la propăşirea Rusiei?! Poate pentru că în Rusia ar înceta să mai fie “rasă dominantă”?! Şi de ce, dacă consideră legală cerinţa de oficializare a limbii ruse în RM, se declară categoric împotriva decretării limbii tătare ca a doua limbă de stat în Federaţia Rusă (vezi forumurile ziarului Izvestia)? Astfel de acţiuni, care demonstrează dispreţ faţă de indigeni, sunt de neconceput într-o ţară democratică şi liberă, cu o majoritate autohtonă care deţine un capital real de demnitate naţională. Nici un popor care se stimează nu va accepta să fie batjocorit, umilit, agresat în propria lui ţară, nu va permite nimănui să-i calce în picioare demnitatea şi etno-simbolurile. Şi nici o guvernare democratică, patriotică nu-şi va clădi “politica naţională de stat”, recurgând la “terorism lingvistic” împotriva limbii majoritarilor autohtoni şi la umilirea propriei naţiuni. Guvernarea liberal-democrată, dacă doreşte cu adevărat să edifice un stat polietnic, urmează să elaboreze o concepţie bine gândită de integrare a minorităţilor lingvistice, concepţie care să nu lezeze drepturile celor pentru care R. Moldova este locul de geneză. Este bine şi corect să fie respectate drepturile grupurilor minoritare, dar, a respecta drepturile minoritarilor nu înseamnă satisfacerea ambiţiilor imperiale ale imigranţilor ruşi, care s-au bucurat întotdeauna în RM de “drepturi” şi privilegii, pe care nu le-au avut şi încă nu le au unicii indigeni ai acestui spaţiu geospiritual - românii basarabeni. Nu este de neglijat în acest sens experienţa Estoniei şi a Letoniei, care, respectând legislaţia comunitară, au elaborat şi aplică cu succes programe complexe de integrare a minorităţii lingvistice ruseşti, în care limbilor estoniană şi letonă li s-a rezervat rolul principal. În conformitate cu aceste programe instruirea în şcoala superioară se face doar în limba oficială, iar în şcolile medii ruseşti 60% obiecte se predau în limba oficială. Rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate, procentul vorbitorilor de limbă estonă şi letonă sporind de trei ori în comparaţie cu anul 1989, ceea ce a diminuat substanţial tensiunile dintre indigeni şi imigranţii rusolingvi, contribuind la integrarea armonioasă a acestora în societăţile respective. În R. Moldova, după 19 ani de (in)dependenţă (de Rusia), moldovenii sunt cei care se sfiiesc să-şi vorbească limba maternă, iar numărul minoritarilor doritori să cunoască limba oficială este în continuă descreştere. *** „Învăţaţii îşi demonstrează convingerile prin cercetări, dovezi, prin competenţă. Locul lor nu este pe baricade, ci în laboratoare”. (G. Duca, preşedinte al AŞM) Pentru intelectualii din R. Moldova nu a fost şi nu este un secret că indigenii suferă de deficit de demnitate naţională, care le erodează atât unitatea, cât şi integritatea spirituală, făcându-i vulnerabili în faţa presiunii culturii ruseşti (model de gândire) străine firii lor. Şi cauzele care au determinat instalarea acestui fenomen degradant au fost demonstrate „prin cercetări, dovezi, prin competenţă” de savanţii oneşti. Prea puţini sunt, însă, intelectualii care au cutezat să spună cu glas tare, asemeni lui Eminescu : ”Suntem români şi punctum!” şi prea numeroşi sunt cei care au colaborat şi continuă să colaboreze cu entităţile politice antinaţionale, demonstrând, la comanda mai marilor zilei, „ cu arma argumentului (pseudo)ştiinţific, nu cu pumnii” că ruşii sunt eliberatorii care ne-au salvat de la exterminare, deşi tocmai aceştia sunt cei care ne-au decimat atât fizic, cât şi spiritual, iar moldovenii nu mai sunt români. Şi nici Academia nu a dat dovadă, în opt ani de dictatură comunistă, de verticalitatea proprie unei adevărate autorităţi ştiinţifice, care, cunoscând adevărul absolut despre provenienţa etnică a basarabenilor, să-l promoveze cu tenacitate pentru a reda indigenilor stima faţă de sine şi să protesteze public împotriva denaturării lui, chiar cu riscul de a intra în dizgraţia dictatorului Voronin. Cui servesc nişte convingeri demonstrate „prin cercetări, dovezi, prin competenţă”(G.Duca), dacă acestea sunt ţinute în laborator şi nu contribuie la cultivarea şi fortificarea demnităţii istorice a propriului popor? Academicianul Duca, în calitatea lui de savant notoriu şi membru al guvernului, a avut şi are atât cunoştinţele, cât şi autoritatea pentru a stăvili „avântul” antiromânesc, adică antinaţional al pseudosavanţilor, cărora tot Academia le-a dăruit titlul de învăţat, „vânzând gradele ştiinţifice la kg ”, dar şi a demonstra, în colaborare cu alţi savanţi, inconsistenţa şi nocivitatea unor politici antinaţionale, contrare adevărului ştiinţific. Este curios cum au ajuns savanţi Stepaniuc, Stati, Dergaciov ... şi de ce Academia tolerează activitatea unor „învăţaţi?”, care continuă şi după destrămarea imperiului sovietic să intoxice, să mintă şi să umilească indigenii . De datoria Academiei este să-i ostracizeze, nu să „cânte-n strună” dictatorilor. Deşi avem o armată destul de numeroasă de intelectuali, misiunea istorică a cărora este să propage adevărul şi să lucreze constructiv pentru destinul naţiunii, chiar şi după 19 ani de independenţă prea puţini sunt indigenii care s-au trezit din amnezia naţională, ceea ce este un indiciu sigur al „calităţii muncii” intelectualilor moldoveni. Potrivit recensământului din 2004, în R.M locuiesc 76,2% moldoveni şi 2,2% - români, pe când potrivit recensământului din 1817 (făcut de ruşi) în Basarabia s-au declarat români 86% de locuitori. Dacă moldovenii nu sunt români, atunci unde a dispărut populaţia autohtonă din Basarabia - românii? De ce până în prezent Academia nu a răspuns la această întrebare? De ce nu a explicat populaţiei că indigenii din RM sunt cine au fost de circa două milenii, adică români? Politicienii care sunt străini de trecutul, prezentul şi viitorul unui popor, de regulă, nu ţin cont de părerile adevăraţilor savanţi, unii din ei chiar provocând intenţionat „erodarea acestui plan ... limba scrisă, limba vorbită şi limba literară, pe care se ţin toate celelalte valori tradiţionale” ( D.Duca). Datoria intelectualilor, însă, este să vegheze, să demaşte şi să contracareze, evident, prin cercetări, dovezi şi competenţă, dar şi pe baricade, dacă situaţia o cere, acţiunile antinaţionale ale unor entităţi, care, prin fraude, dezinformare şi „terorism lingvistic” împotriva limbii române -„element definitoriu al identităţii” indigenilor, şi-au adjudecat puterea de a decide soarta acestei naţiuni. Istoria cunoaşte nenumăraţi savanţi notorii care au luptat pe baricade, au suferit şi mulţi din ei şi-au pierdut viaţa în numele poporului şi al adevărului. Exemplul mai recent este ilustrul savant A. Saharov, a cărui declaraţie: ”Pentru comunişti drepturile omului şi exerciţiul democratic sunt elemente decorative ale unei propagande minciunoase, menite să asigure confortul moral al dictatorilor”, a făcut înconjurul lumii. Unii intelectuali moldoveni, mulţi din ei cu grade ştiinţifice, însă, nu doar au tolerat dezmăţul antinaţional declanşat de comunişti, dar au şi transpirat pentru a asigura confortul moral al dictatorului Voronin, contribuind, astfel, „prin cercetări, dovezi, prin competenţă”, la aprofundarea crizei identitare a unui popor terorizat de istorie, invadatori şi lichelele autohtone. Pentru intelectuali valoarea supremă a vieţii este libertatea de a gândi şi de a-şi exprima şi promova public gândurile. O ţară în care oamenii nu-şi cunosc originea, iar intelectualitatea nu-şi poate exprima liber gândurile este un lagăr de concentrare. Dacă guvernarea liberal-democrată doreşte cu adevărat instalarea legalităţii şi democraţiei, urmează să repună în drepturi adevărul despre originea etnică a indigenilor majoritari, în vederea acumulării unui capital real de demnitate naţională , fără de care R. Moldova nu are nici o şansă să se facă respectată. drAC Am încercat să citesc drAC Am încercat să citesc întreg articolul, dar am reuşit numai pe paragrafe, însă în cele din urmă mi-am format o impresie pe care ţin să o comunic mai departe. Părerea mea este că problema basarabenilor legată de identitatea lingvistică şi culturală rezidă (paradoxal) în LENE! Lenea populaţiei majoritare, ce-i drept cu creierele "spălate" de stăpânirea sovietică, de a vorbi limba strămoşească, aşa cum au apucat-o, lenea autorităţilor (trecute şi prezente) de a sancţiona energic, în litera legii, pe toţi cei care, polietnici sau nu, sfidează limba de stat prin neutilizare. Aţi menţionat în articol o serie de imnuri naţionale. Veţi sesiza în textul fiecăruia un îndemn implicit sau explicit ("Deşteaptă-te Române, din SOMNUL (=LENEA) cel de moarte...")la autoextragerea din starea de lene. Putem scrie în continuare articole stufoase care ne pot satisface orgoliul personal dar care, cum aţi afirmat chiar Dvs., nu vor fi citite de tineri, şi atunci la ce le mai scriem? Până când intelectualii RM (elita conducătoare, atent defrişată de ruşi după 1944), nu vor descoperi mecanismul de "dat şuturi", în sens benefic, restului populaţiei şi a o scoate din marasmul identitar, puţine lucruri se pot scrie, la modul concret pe acest subiect. În restul României, unitatea şi solidaritatea tuturor românilor, reale şi demonstrate în momente critice pentru naţiune, se bazează pe trei vectori: unitate lingvistică, credinţa ortodoxă strămoşească şi folclor. Acest sistem de valori ar putea funcţiona şi în RM. La mulţi Ani cu sănătate! dr. Adrian Cervatiuc Stimata doamna Zina, Stimata doamna Zina, De 20 de ani astept o astfel de opinie limpede precum cristalul despre etnia romaneasca. Sunt ca mine sute de mii de intelectuali ai acestei tari numita Romania, care au asteptat de dincolo de Prut semnalele invesnicirii romanesti in aceasta lume ,unde toate neamurile isi au locul lor sub soare. Iata ca a aparut si nu am cuvinte destule sa multumesc lui Dumnezeu ca traiesc aceste clipe. Vorbeste patriotismul in mine? Da, vorbeste!! Este acelasi patriotism ca si al dumneavoastra.N-am alte dovezi decat cuvintele pe care le-ati inserat mai sus. Eu sunt banatean de locul de obarsie,dar dincolo de acest loc apartin unui popor pe care am invatat sa-l iubesc de la la parintii mei, de la buncii , bunicilor mei,cu totii niste iobagi amarati precum au fost vremurile sub care au trait.Atat din partea mamei, cat si dinspre partea tatei.Am invatat sa-l iubesc de mic, din scoala, din cartile pe care le-am citit si de care imi este plina casa. Generatii si generatii de astfel de tarani au ajuns, prin copiii lor, prin nepotii si stra-stranepotii lor sa puna cate o caramida la temelia unui vis etern - TARA ROMANEASCA. Era o mirare si o durere imensa in fiinta mea,in mintea mea constatarea derapajelor de la romanitatea in care am trait o viata intreaga vazand ce se intampla in Basarabia. Vedeam cu groaza cum isi face loc, cum si-a facut loc deznationalizarea prin rusificare a unei populatii care nu tine de sufletul slav prin insasi toate caracteristicile sale etnopsihice. Am crezut la un moment dat ca totul este pierdut si pentru totdeauna. Sper ca m-am inselat si ca vigoarea scanteii tineresti a spiritului de neam declansata la 7 aprile 2009 ramane foc viu si de nestins. Doamne, cate dintre marile spirite tutelare ale romanismului nu provin dintre moldoveni?! De cine sa amintesc mai intai ? De cronicarii care au dezvaluit urmasilor lor ca de la Ram se trag toti romanii? De Cantemir ,de B.P. Hasdeu, de Alecu Russo cu a sa "Cantare Romaniei"? De Negruzzi ,Kogalniceanu,Alecsandri, Eminescu? De N. Iorga, Ciprian Porumbescu, George Enescu? Cum ar putea sa fiinteze un roman fara ei? Cum ar arata tara asta daca nu ar fi fost ei? Cum va putea arata Romania Viitoare fara aportul spiritului lor? Sunt intrebari capitale pentru noi toti si fiecare dintre cei pe care mamele noastre ne-au alintat viata pe care ne-au dat-o cu sunetul dulce al vocalelor limbii romanesti trebuie sa-i aratam recunostinta. Limba si cultura unui popor e tot ce are el mai pretios pentru a putea fi partas la civilizatia universala ,atat de diversa in unitatea ei.Ardeleni, Moldoveni, Munteni,Basarabeni si toti cati mai suntem rasfirati pe pamanturile stramosesti avem, trebuie sa avem o demnitate unica - demnitatea romaneasca. Cei ce-si impun demnitatea cu pumnul si bata- iar rusii asta fac negandu-si paradoxal marea lor cultura ,isi suporta mai devreme sau mai tarziu consecintele. Sfidarea "tkaciucilor" ori a altor renegati nu poate fi lasata sa-si impuna violenta totalitara, oricat ar apela viclean la "modovenismul si moldovenistii" stiuti sau nestiuti.Partidele,de aceea, oricate ar fi si orice lupte s-ar da intre ele au o bariera peste care nu pot trece - interesul national.Dincolo de ea sta aservirea si aceea inseamna neantul prin renuntare la demnitatea de sine. Este,in acest sens, o chemare deosebit de clara si viguroasa adresata prin intreg articolul dv . intelectualitatii basarabene ,iar pentru asta lasati-ma sa am cea mai mare stima si recunostinta. Sarut mana .
Mai "costica", mai! Cine sa te mai inteleagà ce culoare politica ai?Am observat ca ba esti liberal, ba pd-ist, ba frontist, amn-st, ba comunist- esti un adevarat camelion politic, iar in limba populara - o curva.
Asta-i logica ta "Costica"schimbi capul cu curul si exact ca la aritmetica-suma de prostiile din capul tau nu se schimba
Răspuns la titlu: ESTE!
Nu mà bucur de aceea cà esti bolnav la cap,mai mult mà ingrijoreazà starea cu care progreseazà astfel de boalà in capul tàu.Un om bine si temàtor de Dumnezeu nu poate sà ridice mina sà scrie prostiile pe care le insiri pe forum.
Dacă Băse s-ar interesa puţim mai bine, ar vedea că buneii lui Filat erau pînă să vină ruşii în 40 - FILATOV. Iar o bunică de-a lui Filat chiar era de ziua a şaptea. E bine, e rău? Nu ştiu. Dar că ţinea sîmbetele şi nu diminicile ca toţi creştinii, asta este sigur.
Este clar de ce sectantii baptisti in frunte cu sectantu Ghiletkii faceau propaganda, ca sectantiii sa voteze cu massonu Filatov Vladimir Vasilievici. Mai este clar de ce antihristu Filatov prigoneste biserica crestin- ortodoxa si propulsioneaza pe cea catolica a pdrastilor. http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=5771
Poza din acest articol nu este reusita. Bashescu arata la fel ca si Lenin din Mauzoleu, da poate sunt frati de la o mama jidauca masonica liberala?
Nu pot intelege un lucru? De cine va temeti si pe forum nu puneti pseudonimul pe care ti lai ales ? Vreau sa va informez ca nu toate cele semnate de COSTICA is scrise de subsemnatul,cineva mai semneaza sub acest psiodonim. Eu nu ma supar de toate prostiile scrise, deoarece ele ne revin pe obrezul fiecaruea ditre forumisti
Invit toţi oamenii de bună credinţă să ne întîlnim pe 5 aprilie la 12-00 (în a doua zi de Paşti) lîngă sediul ppcd, să punem câte o lumînare în cinstea aniversării uni An de plecare în nefiinţă a Marelui KGB-ist şi trădător, iurivanici roj(c)a... Să ne ajute Dumnezeu. Amini !
Mmi,mai.dar de cind ai luat functia de; dumnezeu'si i-ti asumi asa oblicatiuni. crezi ca cineva te baga in seama.nu raspindi minciunele crestine.sa stii ca pasarea pe limba ei piere.