În cazul de faţă contează mai puţin atitudinile subiective faţă de persoana lui Ion Muruianu. Dezaprobăm şi noi afirmaţiile lui regretabile şi ofensatoare la adresa jurnaliştilor. Nu excludem nici faptul că activitatea acestuia nu a fost una ireproşabilă.

Dorim doar să tragem un semnal de alarmă în legătură cu încălcarea abuzivă a principiilor democratice şi a normelor constituţionale de către actuala alianţă de guvernare.

În continuare, pe marginea acestui caz, vom aduce câteva argumente bazate pe legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.

În Constituţia Republicii Moldova este prevăzută expres modalitatea de numire a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie. Astfel, articolul 116 (4) din Legea supremă stabileşte: „Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.”

Aşadar, judecătorul Ion Muruianu a fost numit în funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) pe un termen de 4 ani prin Hotărârea Parlamentului nr. 79-XVI din 29 martie 2007 la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), conform articolului 116 din Constituţia Republicii Moldova.

Până aici toate prevederile legale au fost respectate şi nu s-a înregistrat nici o contestaţie asupra procedurii de numire a Preşedintelui CSJ. În mod evident, logica juridică presupune faptul că demiterea acestui conducător al celei mai înalte instanţe judecătoreşti din sistemul naţional de justiţie trebuie să aibă loc în condiţii similare. Se ştie că propunerea CSM de demitere a preşedintelui Muruianu a lipsit, prin urmare Parlamentul nu avea dreptul să includă pe ordinea de zi şi să iniţieze cu de la sine putere problema destituirii acestuia.

De fapt, majoritatea AIE a substituit norma constituţională pornind de la intenţia de a opera eliminarea acestui demnitar pe criterii politice, logica pe care şi-a întemeiat decizia fiind una de „necesitate revoluţionară”, care dictează suprimarea tuturor celor indezirabili, sfidându-se principiul supremaţiei legii.

Expunem mai jos condiţiile şi procedura legală de demitere a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie.

În cazul în care Preşedintele CSJ a încălcat prevederile legale de exercitare a atribuţiilor sale, Colegiul disciplinar are toate atribuţiile să examineze aceste încălcări, conform Legii cu privire la Colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor:

Articolul 1. Colegiul disciplinar

(1) Colegiul disciplinar se constituie pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii şi are drept scop examinarea cazurilor privind răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Articolul 7. Împuternicirile Colegiului disciplinar

Colegiul disciplinar:

a) examinează cazurile privind răspunderea disciplinară a judecătorilor;

Articolul 19. Hotărârile privind cazurile disciplinare

c) remiterea materialelor procedurii disciplinare către Consiliul Superior al Magistraturii pentru intentarea de cauză privind sistarea împuternicirilor judecătorului.

După ce Colegiul disciplinar examinează cazul, remite materialul procedurii disciplinare Consiliului Superior al Magistraturii. La rândul lui, CSM are toate competenţele, în baza articolul 123 din Constituţie şi a Legii cu privire la statutul judecătorului, să ia o decizie în acest sens.

Articolul 123 din Constituţie spune:

(1): Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

Legea cu privire la statutul judecătorului prevede următoarele:

Articolul 21

(2) În cazul în care preşedinţii (vicepreşedinţii) judecătoriilor şi ai curţilor de apel nu îndeplinesc condiţiile Legii pentru organizarea judecătorească art.27, 28, 33, 34, ei pot fi eliberaţi din această funcţie, în modul stabilit pentru numirea lor. În acelaşi mod este eliberat Preşedintele şi vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie pentru neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie.

În cazul în care Consiliul Superior al Magistraturii hotărăşte cu majoritate de voturi să-l elibereze din funcţie înainte de termen pe preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, el aduce la cunoştinţa Parlamentului decizia sa, prevalându-se de Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, care se stipulează în articolul 4:

Articolul 4. Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii:

face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau Parlamentului de numire, promovare, transferare sau eliberare din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti, primeşte jurământul judecătorilor.

Parlamentul trebuie să ia act de decizia Consiliului Superior al Magistraturii şi să o aprobe. În cazul în care Parlamentul nu aprobă decizia Consiliului Superior al Magistraturii privind demiterea Preşedintelui, Consiliul are dreptul să insiste a doua oară, şi în acest caz, Parlamentul este obligat să accepte decizia. Această procedură este simetrică procedurii de numire a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, care este prevăzută expres în art. 9 alin (1) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie:

Articolul 9. Numirea în funcţie a preşedintelui, vicepreşedinţilor, judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie

(1) Preşedintele, vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie - preşedinţi ai colegiilor, vicepreşedinţii colegiilor şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile. Preşedintele şi vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie - preşedinţi ai colegiilor, vicepreşedinţii colegiilor Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie pe un termen de 4 ani. În cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de încălcare a legislaţiei de către acesta sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui, Consiliul Superior al Magistraturii este anunţat de către Preşedintele Parlamentului, în temeiul unui aviz al Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii. În cazul apariţiei unor circumstanţe care necesită o examinare suplimentară sau în cazul vacanţei Parlamentului, Consiliul Superior al Magistraturii este anunţat despre prelungirea acestui termen cu 15 zile sau până la începutul sesiunii.

(2) Parlamentul examinează propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii şi, în termen de 30 de zile de la data parvenirii acesteia, adoptă o hotărâre privind numirea în funcţia de preşedinte, vicepreşedinte sau judecător al Curţii Supreme de Justiţie.

Acestea sunt prevederile legale care trebuie să stea la baza unei decizii de demitere a unui judecător din componenţa Curţii Supreme de Justiţie, indiferent de faptul dacă acesta deţine sau nu o funcţie administrativă în cadrul Curţii Supreme de Justiţie.

Demiterea actualului Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie este viciată şi nu respectă procedurile legale. Acesta a fost demis la voinţa majorităţii parlamentare fără a exista o decizie în acest sens a Consiliului Superior al Magistraturii.

În Republica Moldova, Parlamentului nu-i sunt acordate de Constituţie ori de legislaţia în vigoare atribuţii de a aprecia activitatea magistraţilor, precum şi de a-i sancţiona. Asemenea atribuţii nu are nici un parlament din spaţiul european.

Este de remarcat, în mod special, şi faptul că eschivarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii de la obligaţiile legale de a-şi expune poziţia printr-o hotărâre şi prin pasarea problemei către Curtea Constituţională subminează autoritatea acesteia ca „organ de autoadministrare a puterii judecătoreşti”. Acest fapt este prevăzut în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii:

Articolul 1. Consiliul Superior al Magistraturii – organ de autoadministrare judecătorească

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.

Astfel, CSM se transformă într-un organ consultativ al puterii legislative şi al celei executive. În mod evident, membrii CSM s-au lăsat intimidaţi de presiunile din partea guvernanţilor, reprezentaţi direct de către ministrul Justiţiei, care este membru din oficiu al CSM şi a pledat cu insistenţă pentru demiterea preşedintelui CSJ.

În acest sens, toate prevederile legale de mai sus au fost încălcate, iar precedentul periculos pe care l-a creat actuala majoritate parlamentară poate avea efecte dezastruoase pentru sistemul judecătoresc. Făcând uz de acest precedent, preşedintele Republicii Moldova în exerciţiu, iar în cazul membrilor Curţii Supreme de Justiţie, majoritatea parlamentară, vor putea elimina din funcţie orice judecător fără a consulta măcar formal opinia Consiliului Superior al Magistraturii. Exact la fel se va întâmpla şi în cazul numirii unor judecători sau a avansării acestora în diverse funcţii administrative. De acum încolo, rolul Consiliului Superior al Magistraturii va fi redus la postura unui element decorativ al puterii politice.

Este deosebit de gravă implicarea directă în procesul dezbaterilor parlamentare a premierului Vladimir Filat în calitatea lui de şef al puterii executive. Prin urmare, intervenţiile acestuia împotriva conducătorului celei mai înalte trepte a puterii judecătoreşti reprezintă o manifestare agresivă, ilegală şi antidemocratică a imixtiunii puterii politice în activitatea justiţiei. Constituţia Republicii Moldova prevede în articolul 6:

În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.

Altfel zis, coaliţia de guvernământ, reprezentată de majoritatea parlamentară şi de Guvernul Filat, au comis un atac direct şi o acţiune de subordonare totală a puterii judecătoreşti unor interese politice de grup.

Sistemul naţional de justiţie are multe deficienţe. Printre acestea sunt şi cea a profesionalismului unor judecători, şi cea a corupţiei. Însă pentru determinarea profesionalismului, pentru avansarea unor judecători după merite, pentru formarea de noi resurse umane există Institutul Naţional al Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii etc. Iar pentru depistarea şi sancţionarea elementelor corupte din justiţie există competenţele speciale ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, ale Procuraturii.

Considerăm că actuala putere trebuie să creeze condiţii propice pentru justiţie, cum ar finanţarea, asigurarea cu edificii corespunzătoare, computerizarea, salarizarea personalului auxiliar. De exemplu, Consiliul Superior al Magistraturii până în prezent nu dispune de propriul sediu, fiind găzduit de Curtea Supremă de Justiţie. O serie de instanţe din municipiul Chişinău, ca, de exemplu, Judecătoria Centru, precum şi cele din teritoriu sunt plasate în clădiri necorespunzătoare.

Este necesar ca societatea, dar şi partenerii externi ai ţării, să ceară actualei puteri să nu distrugă independenţa justiţiei, ci să o consolideze, să contribuie la o mai bună funcţionare a puterii judecătoreşti în interesul fiecărui cetăţean, nu în interesele obscure ale puterii politice.

Dinu Ţurcanu, jurist, secretar general al PPCD