La finele anului trecut, avocatul parlamentar Tamara Plămădeală a depus la Curtea Constituţională a Republicii Moldova o sesizare, cerându-i Curţii să verifice constituţionalitatea celor două documente, care reglementează transmiterea sub jurisdicţia Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca. În sesizarea sa avocatul a constatat că legea respectivă încalcă, în primul rând drepturile fundamentale ale cetăţenilor din comuna Palanca, Ştefan Vodă.

Ulterior, în cadrul unei conferinţe de presă, Tamara Plămădeală a declarat că Tratatul de frontieră încalcă dreptul la libera circulaţie atât al locuitorilor satului Palanca cât şi al tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. „Am primit mai multe plângeri din partea cetăţenilor, plângeri adresate şi preşedintelui de atunci Petru Lucinschi. Oamenii se plâng şi până astăzi pentru că le sunt încălcate drepturile. Autorităţile Republicii Moldova trebuie să ia în considerare interesele cetăţenilor, interesele poporului atunci când adoptă o decizie şi să respecte principiile drepturilor omului”, a declarat atunci Tamara Plămădeală.

Ca şi în 2001, Curtea declară că sesizarea „trebuie să fie motivată”

Într-o scrisoare de răspuns la solicitarea avocatului parlamentar, preşedintele Curţii Constituţionale, Dumitru Pulbere, afirmă că Înalta Curte nu poate examina sesizarea şi că o remite spre a fi concretizat obiectul sesizării, argumentată necorespunderea actului normativ sesizat dispoziţiilor constituţionale şi să fie verificat dacă acest act este în concordanţă cu cadrul juridic existent, cu sistemul de codificare şi unificare a legislaţiei, cu principiile oportunităţii, coerenţei, consecvenţei şi echilibrului între reglementările concurente. „Raportând sesizarea la dispoziţiile enunţate, conchid că textul sesizării nu corespunde după conţinut cerinţelor procedurale ale justiţiei constituţionale pentru următoarele motive.
1. Prin Legea nr.348-XV din 12 iunie 2001 a fost ratificat tratatul dintre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat. Solicitându-se controlul constituţionalităţii prevederilor art.2 alin.2.1), art.3 alin.3.1), art.4 alin.4.2) şi 4.3), 5.6 din 6.2), 7,8 şi 12 din Protocolul adiţional la Tratatul între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat din 18 august 1999, nu au fost respectate cerinţele legale privind invocarea motivelor concrete de neconstituţionalitate a obiectului controlului. Sesizarea, de fapt, expune normele legale şi constituţionale în domeniu fără a cuprinde argumentele concrete prin care norma contestată contravine Constituţiei. […] Pentru motivele arătate, în temeiul art. 40 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea nu poate fi admisă spre examinare în fond si se restituie pentru concretizarea obiectului sesizării şi motivarea ei în conformitate cu prevederile art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale”, se spune în scrisoarea semnată de preşedintele Curţii Constituţionale, Dumitru Pulbere.

Radu BUŞILĂ, reprezentantul avocatului parlamentar Tamara Plămădeală
la Curtea Constituţională:

Răspunsul Curţii este unul evaziv şi politizat

În opinia mea, răspunsul Curţii Constituţionale, adresat avocatului parlamentar Tamara Plămădeală, este unul evaziv, incorect şi politizat, deoarece sesizarea a fost întocmită foarte calitativ din punct de vedere juridic şi aceasta trebuia admisă şi examinată în fond fără remiteri spre completare. Menţionez că este aplicat un caz foarte rar în practica Curţii Constituţionale când răspunsul la o sesizare îl dă chiar Preşedintele acesteia, în cazul dat domnul Dumitru Pulbere, de regulă examinarea oricărei sesizări se remite în sarcina unui judecător executor, care dă răspunsuri subiectului cu drept de sesizare, şi propune acceptarea acesteia sau refuzul de a o accepta. Consider că în cazul Palanca s-a procedat ca de obicei, pentru a preveni de un posibil răspuns pozitiv, adică de acceptare a sesizării, în cazul în care de acest caz s-ar fi ocupat un judecător simplu. În acest sens, aş vrea să menţionez că există un precedent când la o sesizare similară, în anul 2001, un judecător al Curţii Constituţionale, şi anume Mircea Iuga, a avut o Opinie separată în acest caz, motivând că au existat toate motivele de drept şi de fapt de acceptare a sesizării respective, de examinare în fond şi de declarare a neconstituţionalităţii art. 10 din Tratatului cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului Adiţional.

De asemenea, cred că fiecare judecător de la Curtea Constituţională este şi cetăţean al Republicii Moldova, care este obligat să nu lezeze dar totodată şi să apere interesele naţionale ale statului şi cetăţenilor săi. Sunt ferm convins că fiecare judecător din Ucraina, aflându-se într-o situaţia similară, s-ar fi expus în favoarea intereselor naţionale ale statului său, indiferent de situaţia politică din ţara lui.