- Depinde cum privim votul acestei comisii. Din punctul meu de vedere, decizia comisiei cu pricina exprimă, pur şi simplu, opinia mai multor jurişti, specialişti în drept, care fac parte din grupul respectiv. Dar nu este decizia unei instituţii abilitată să declanşeze procesul de reformă constituţională. Într-o democraţie constituţională decizia aparţine poporului sau forului mandatat de acesta să adopte o nouă constituţie.

Cât priveşte nevoia de adoptare a unei noi constituţii, mi se pare uşor exagerată! Or, precum spunea diplomatul francez Charles Maurice de Talleyrand, tot ce este exagerat este insignifiant.

- Bine, dar comisia are mandatul preşedintelui interimar al ţării, Mihai Ghimpu, care este şi preşedinte al Parlamentului, să pregătească reforma constituţională...

- Privit din perspectiva procesului de reformă constituţională, îmi vine greu să susţin că acest vot este în măsură să declanşeze respectivul proces. Asemenea comisii nu sunt în măsură să producă reforme constituţionale şi, cu atât mai puţin, să determine schimbări de regimuri constituţionale. Şi mandatul comisiei lui Ghimpu este discutabil. Acest „mandat” este oferit de o singură persoană – preşedintele interimar al statului. Ea nu are mandatul poporului pentru formularea unei noi constituţii. Părerea mea este că acest forum poate fi considerat un grup de experţi care îi vor oferi consultanţă unuia dintre actorii politici, interesat în felul său de reforma constituţională.

- Să revenim la „votul” comisiei în favoarea adoptării unei noi constituţii. De ce îl consideraţi „uşor exagerat”?

- Deoarece Constituţia Republicii Moldova nu este desuetă. Desuet, sau căzut în desuetudine, este ceva ieşit din uz, perimat, neconsonant cu spiritul vremii. Faptul că unele norme din Constituţia Republicii Moldova trebuie să fie revizuite (îmbunătăţite), iar corelaţia dintre unele instituţii trebuie armonizată nu trebuie, în mod normal, să alimenteze ideea necesităţii substituirii actualei Constituţii cu alta. O nouă constituţie ar fi necesară dacă un sistem constituţional revolut, depăşit ar fi substituit cu altul. În cazul Republicii Moldova, ispita de a substitui Constituţia, care îi încearcă de la o vreme încoace pe unii politicieni, vine exclusiv din faptul că aceştia sunt deranjaţi, ca actori politici, de unele norme fundamentale care ţin, în special, de împuternicirile şi modul de alegere a şefului statului. Atât! Ei şi-ar dori recroirea bazelor constituţionale după interesul lor politic şi personal de moment. O asemenea atitudine mi se pare periculoasă, iresponsabilă şi condamnabilă. Construcţia legislativă şi instituţională nu trebuie să fie o improvizaţie de moment.

- Pe de altă parte, discuţiile despre reforma constituţională provoacă multă confuzie. Se vorbeşte fie despre adoptarea unei noi constituţii, fie despre redactarea actualei Constituţii...

- Exact! În timp ce comisia creată de domnul Ghimpu „votează” pentru adoptarea unei noi constituţii, prin cercurile guvernamentale se discută şi despre o revizuire a actualei Constituţii. Mă întreb, retoric, bineînţeles, oare viziunile actualei majorităţi parlamentare sunt convergente în chestiunea reformei constituţionale? Deci, dacă viziunile componentelor guvernării (fracţiunile PLDM, PD, PL şi AMN – nota noastră) în această problemă sunt, de cele mai multe ori diametral opuse, atunci despre ce fel de capacitate de a „croi” la repezeală o lege fundamentală nouă, mai bună poate fi vorba?

- Să admitem, totuşi, că se va ajunge la adoptarea unei noi Constituţii...

- Mi se pare puţin probabil un asemenea scenariu, deşi, dacă e să judecăm după alte modificări legislative operate de actuala majoritate, nu ar trebui să fim nici prea categorici în a considera că tărăboiul iscat de „schimbarea Constituţiei” se va rezuma numai la pălăvrăgeală, ci, cred eu, vor exista chiar unele acţiuni concrete cu pretenţii de iniţiative serioase. Totuşi, divergenţele din Alianţă în chestiunea respectivă, din punctul meu de vedere, reduc la minimum şansele celor care râvnesc substituirea actualei Constituţii. Dar dacă se va substitui actuala Constituţie cu alta, mergând pe procedura avansată de domnul Ghimpu, mă întreb dacă procesul respectiv va uni sau va dezbina societatea? Mă întreb, de asemenea, dacă faţă de noua constituţie, aşa cum arată ea în imaginaţia de făuritor de sisteme constituţionale a domnului Ghimpu, poporul va avea sentimentul dreptului său şi al stării sale de fapt, adică poporul va recunoaşte legea supremă drept una care emană din voinţa sa şi care îl reprezintă.

- Care este atunci soluţia, în opinia dumneavoastră?

- În primul rând, cred că ar trebui să se renunţe la intenţia periculoasă de revenire la sistemul semiprezidenţial. Parlamentarismul ni se potriveşte foarte bine. Problema cea mai mare, la acest moment, constă în cele 61 de voturi necesare pentru alegerea şefului statului. Această normă le pretinde actorilor politici din Parlament să dea dovadă de o maturitate politică care îi depăşeşte. Şeful statului trebuie să fie ales cu simpla majoritate a voturilor deputaţilor. Astfel ar dispare ab initio premisele declanşării unei crize politice, pe fundalul existenţei unei majorităţi parlamentare simple şi viabile. Apoi ar trebui să fie reduse atribuţiile şefului statului, astfel ca statutul acestuia să consune cu logica parlamentarismului, iar primul ministru ar trebui să fie desemnat de majoritatea parlamentară, nu de preşedinte.

- Reforma constituţională este o temă vastă şi nu poate fi cuprinsă în cadrul unui interviu. Iată de ce vă mulţumim pentru răspunsurile pe care ni le-aţi dat şi anunţăm cititorii că vom reveni la acest subiect.

- Cu multă plăcere. Vă mulţumesc şi eu.