Victor Osipov a justificat cererea Guvernului Filat prin faptul că acesta ar fi înregistrat „o anumită tendinţă pozitivă în comportamentul reprezentanţilor transnistreni: relansarea întrevederilor informale în formatul „5+2” pe 6 noiembrie la Viena şi la 9 noiembrie la Tiraspol; reluarea dialogului bilateral la nivel de reprezentanţi politici în vederea soluţionării problemelor cu care se confruntă populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului”. Printre argumentele invocate de Victor Osipov unul este chiar caraghios: „s-a ţinut cont şi de faptul că reprezentanţii miliţiei transnistrene au participat împreună cu cei ai poliţiei moldoveneşti la un seminar organizat pe 7-9 noiembrie de către Misiunea OSCE în Moldova, dând dovadă de un spirit cooperant, de înţelegerea asupra continuării activităţii grupurilor de lucru pentru întărirea încrederii, de abordarea constructivă a asigurării accesului ţăranilor la terenurile lor agricole de după traseul Râbniţa-Tiraspol”.

Potrivit poziţiei exprimate de viceprim-ministrul Victor Osipov, „dacă nu vor fi obţinute efectele scontate, în particular, reluarea negocierilor politice, progresul în soluţionarea problemelor şcolilor moldoveneşti cu studiere în grafie latină, eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a oficialilor şi diplomaţilor, interdicţia de călătorie ar urma să fie reactivată”.

Acest demers făcut în faţa Uniunii Europene plasează autorităţile moldovene în poziţia de avocat al regimului separatist al lui Igor Smirnov. Mai ales că Guvernul Filat nu a condiţionat renunţarea la interdicţia de călătorie impusă de UE liderilor transnistreni cu soluţionarea problemelor reale cu care se confruntă cetăţenii moldoveni din stânga Nistrului. Guvernul pomeneşte aici de problema „şcolilor moldoveneşti cu studiere în grafie latină”, făcându-se a uita că 40 la sută din populaţia transnistreană este de origine română, iar majoritatea copiilor de origine etnică română (circa 50 de mii) sunt impuşi de regimul criminal al lui Smirnov unui sălbatic proces de deznaţionalizare, ei fiind obligaţi să studieze în „limba moldovenească”cu litere ruseşti. Sau dacă Guvernul Filat cere ridicarea interdicţiilor de circulaţie în Uniunea Europeană a liderilor separatişti, de ce nu a condiţionat acest pas cu ridicarea din partea Tiraspolului a tuturor posturilor de control instalate de-a lungul Nistrului ca cetăţenii moldoveni să poartă circula liber la ei acasă, în ţara lor, nu în statele membre ale Uniunii Europene!

Acum este greu de presupus ce se află îndărătul acestui gest al guvernării AIE, care vor fi consecinţele lui pe termen mediu şi lung. Dar este clar că AIE, Guvernul Filat devin complicele regimului separatist de la Tiraspol. Asemenea cadouri generoase nu le-a făcut separatiştilor transnistreni nici chiar ex-preşedintele Vladimir Voronin, cel pe care Vladimir Filat şi Mihai Ghimpu îl acuzau că ar conspira cu Moscova împotriva intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

În comunicatul de presă emis de Guvern, se arată că „diplomaţii europeni au notat iniţiativa Guvernului moldovean şi au făcut o serie de precizări de rigoare, promiţând că vor examina atent şi operativ acest demers”. Să nu uităm că printre cele 27 de state membre ale UE este şi România, şi că decizia pe care o va lua Bruxellesul depinde şi de cea a Bucureştilor. Să sperăm că autorităţile române nu vor ridica interdicţia impusă liderilor separatişti de la Tiraspol de călătorie în spaţiul Uniunii Europene, menţinându-şi solidaritatea cu populaţia Republicii Moldova, nu cu clasa guvernantă aflată în siajul Moscovei.