Amintim că într-un interviu cu titlul „Ai cărui popor, oare?”, acordat jurnalistului Efim Josanu şi publicat de săptămânalul “Literatura şi arta” (nr. 14 (3110) din 7 aprilie 2005, pagina 3), Ilie Ilaşcu a declarat: „Cu două-trei săptămâni înaintea alegerilor, cineva din Bucureşti mă sună şi mă roagă să telefonez pe un număr de telefon la Moscova. Faptul m-a mirat mult şi am întrebat: „Dar ce legătură are asta cu mine? Sau ţine de problema eliberării din detenţie a colegilor mei?” „Da”, am primit răspunsul. Telefonez la numărul indicat. Omul de la celălalt capăt al firului cere să avem o întâlnire. Trec peste toate peripeţiile sosirii personajului la Bucureşti, pe ocolite şi ca în filmele de aventuri, ca cel venit în „mare taină” să-mi spună că alegerile din Moldova nu se vor încheia la 6 martie. În funcţie de situaţie, îmi sugerează el, unor lideri „democraţi şi patrioţi” desigur, li se pregătea soarta de martiri, adică nu erau excluse asasinate politice, iar vina, chipurile, Voronin, avea de gând s-o dea pe mine. Într-un cuvânt mi se propunea să mă includ în campania electorală contra lui Voronin”. În continuare, Ilie Ilaşcu susţinea: „Dacă ar fi să ne gândim la cunoscutele metode ale violenţei – se făcea cu mulţi ani înainte. Venea X procomunist – jos cu el şi – la „Doina”, venea altul – tot acolo!”; „Un lucru pot afirma – toate combinaţiile erau urmărite cu atenţie de serviciile secrete ale Republicii Moldova şi nu numai cele ale Republicii Moldova pentru că ele duceau la un focar care putea să se aprindă şi să se extindă până la situaţiile cele mai imprevizibile. Doar în ultimul moment a fost evitată o mare nenorocire. Organele abilitate au lucrat 24 din 24 şi au contracarat pericolul. Din păcate, în arsenalul serviciilor secrete ruseşti, ca de altfel în toată lumea, scenariile răsturnărilor de palat prin violenţa continuă să rămână în vogă.”

Ulterior, Ilie Ilaşcu avea să declare că persoana care i-a intermediat discuţia cu Valeriu Pasat a fost Victor Crăciun, preşedinte al Ligii culturale pentru românii de pretutindeni. În răspunsul său, intitulat „Am fost doar un intermediar între Pasat şi Ilaşcu” acordat publicaţiei „Jurnal de Chişinău” (nr. 451 din 3 februarie 2006), Victor Crăciun a declarat: „Este adevărat că am primit un telefon de la Moscova. Îi cunosc pe toţi miniştrii din Basarabia, inclusiv pe Pasat. Acesta din urmă mă sunase atunci cu rugămintea de a-i da telefonul lui Ilaşcu. Eu nu am putut să fac lucrul acesta şi i-am spus: „O să stau eu de vorbă cu Ilaşcu şi o să-i spun să te contacteze el”. N-am vrut să i-l dau, am vrut mai întâi să-l avertizez pe Ilaşcu. L-am sunat pe Ilie, i-am spus că-l caută cineva de la Moscova, m-a întrebat în ce problemă şi i-am spus că este vorba de grupul celor care mai sunt la Tiraspol. Acum, am aflat din presă despre ce ar fi discutat Ilaşcu cu Pasat la întâlnirea pe care au avut-o. Am fost doar un intermediar între Pasat şi Ilaşcu, pentru ca ei să stabilească o legătură telefonică.”

Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nu a făcut niciodată public conţinutul discuţiei de la Bucureşti, dintre Valeriu Pasat şi Ilie Ilaşcu, privind „răsturnarea de palat prin violenţă” şi asasinatele pentru care s-a cerut implicarea lui Ilie Ilaşcu. Dispunând însă de aceste probe, Procuratura Generală a Republicii Moldova, în frunte cu procurorul general Valeriu Zubco, a decis recent clasarea dosarului penal intentat pe faptul tentativei de lovitură de stat din 2005 şi, în acest context, i-a prezentat oficial scuze lui Valeriu Pasat.

Întrucât înregistrarea discuţiei dintre Pasat şi Ilaşcu, nu mai prezintă nici o relevanţă ca probă la dosarul clasat recent de Procuratura Generală, FLUX îi adresează Serviciului de Informaţii şi Securitate cererea de a aduce la cunoştinţa presei şi a opiniei publice conţinutul respectivei discuţii.