Asociaţia Juriştilor Creştin - Democraţi, examinând problematica delimitării frontierei dintre Republica Moldova şi Ucraina pe segmentul localităţii Palanca, raionul Ştefan Vodă, a efectuat o analiză juridică a cazului dat:

Constituţia Republicii Moldova prevede, la art. 1 alin. (1), că “Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Prin art. 10 din Tratatul între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi Protocolul adiţional, semnate în anul 1999 şi ratificate de Parlament în anul 2001, se încalcă flagrant indivizibilitatea statului.

Constituţia Republicii Moldova prevede la art. 3, că „teritoriul Republicii Moldova este inalienabil” şi că „frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, respectându-se principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional”. Prin cedarea proprietăţii şi jurisdicţiei asupra unei părţi din teritoriul statului inalienabilitatea este încălcată, iar principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional nu prevăd cedări sau transmiteri a proprietăţii unei părţi din teritoriul statului.

În acelaşi timp, Legea nr. 108-XIII din 17 mai 1994 privind frontiera de stat a Republicii Moldova stabileşte câteva definiţii şi principii de bază. Astfel, frontiera de stat a Republicii Moldova este „linia ce desparte pe uscat şi pe apă teritoriul Republicii Moldova de teritoriile statelor vecine, iar în plan vertical delimitează spaţiul aerian şi subsolul Republicii Moldova de spaţiul aerian şi subsolul statelor vecine”, ea „stabileşte limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat a Republicii Moldova” şi „este inviolabilă” (art. 1).

Totodată, frontiera de stat „se stabileşte în tratatele încheiate de Republica Moldova cu statele vecine pe baza totalurilor activităţii comisiilor bilaterale de delimitare şi demarcare şi se marchează pe teren cu semne de frontieră clar vizibile. Tratatul privind trasarea şi marcarea frontierei de stat pe teren urmează a fi ratificat de către Parlament” (art. 3). Până în momentul de faţă hotarul dintre Republica Moldova şi Ucraina pe acest segment de teren nu este delimitat, cu toate că acest lucru trebuia să fie făcut odată cu delimitarea întregii frontiere moldo-ucrainene în conformitate cu documentele privind delimitarea potrivit art. 1 şi 2 din Tratat. Aceeaşi lege spune că „pe sectorul moldovenesc al apelor de frontieră, şi pe insulele situate în acest sector se instituie regimul de frontieră în modul stabilit de Guvern” (art. 13) ci nu de jurisdicţia altui stat.

Prin cedarea jurisdicţiei asupra terenului respectiv, cedare prevăzută de art. 6 din Protocolul Adiţional, şi prin cedarea celorlalte atribute a suveranităţii statului asupra terenului menţionat, sunt încălcate grav art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care prevăd suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului Republica Moldova, inalienabilitatea teritoriului ei şi inviolabilitatea frontierelor sale.

În cazul de faţă atributele suveranităţii statului asupra terenului menţionat, cedate nelimitat părţii ucrainene, sunt:

- Art. 2 alin. 2.1) Exploatarea şi deservirea autostrăzii şi tuturor construcţiilor necesare pentru aceasta pe sectorul transmis se înfăptuiesc de Ucraina;

- Art. 3. alin. 3.1) Pe sectorul transmis Ucraina are dreptul să înalţe construcţii tehnice şi de altă natură, necesare exploatării şi deservirii acestui sector de teren şi a autostrăzii, să efectueze lucrări de reparaţie şi de altă natură pe acestea, precum şi să instaleze căi de comunicaţie şi să se folosească de ele, respectând ecologia terenului învecinat;

- Art. 4 alin. 4.2) Pe sectorul transmis, Ucraina efectuează controlul rutier;

- Art. 4 alin. 4.3) Pe sectorul transmis nu se va efectua controlul de frontieră, vamal şi alte tipuri de control, care se efectuează la trecerea frontierei de stat;

- Art. 5. Paza şi escortarea mărfurilor supuse accizelor ale Ucrainei, care circulă de la şi până la punctul de trecere internaţional Maiaki-Palanca-Udobnoe, se înfăptuieşte de subunităţile corespunzătoare ale organelor competente ale Ucrainei;

- Art. 6 alin. 6.2) Toate persoanele, care au săvârşit infracţiuni pe sectorul respectiv, poartă răspundere în baza legislaţiei naţionale a Ucrainei;

 - Art. 7. În cazul apariţiei pe teritoriul Republicii Moldova sau al Ucrainei a pericolului de răspândire a bolilor contagioase deosebit de periculoase pentru persoane sau animale, Părţile Contractante, de comun acord, pot limita temporar sau stopa deplasarea pe sectorul de drum transmis a persoanelor şi mijloacelor de transport, care pleacă în străinătate, sau pot instala posturi de carantină pentru persoanele şi animalele care trec frontiera de stat;

- Art. 8. Transportarea pe sectorul transmis a muniţiilor, substanţelor radioactive şi materialelor chimico-biologice se efectuează numai după informarea organelor competente ale Republicii Moldova;

- Art. 12 din Tratat prevede că “Prezentul Tratat se încheie pentru un termen nelimitat”.

- Art. 8 alin. (2) din Constituţie prevede că intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acestuia, adică înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 348-XV din 12 iulie 2001 prin care s-a ratificat Tratatul şi Protocolul adiţional trebuia de revizuit articolele 1 alin. (1), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (2), art. 27 alin. (1) şi art. 46 alun. (1) din Constituţia Republicii Moldova.

- Art. 27 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova prevede garantarea dreptului la libera circulaţie în ţară a cetăţenilor. Însă, conform art. 4 alin. 4.1) din Protocolul adiţional, “trecerea locuitorilor localităţii Palanca, care circulă cu vehicule pe teritoriul învecinat sectorului transmis, se efectuează pe drumul de ieşire la sectorul indicat la km 57+400”, iar “toate celelalte drumuri de ieşire existente pe sectorul transmis din partea localităţii Palanca vor fi închise din ziua intrării în vigoare a prezentului Protocol”. Prin această prevedere a Protocolului se încalcă direct şi vădit dreptul cetăţenilor Republicii Moldova la libera circulaţie pe acest sector. De asemenea, prin art. 3 alin. 3.2) din Protocol se prevede că atunci când “se încalcă regimul de circulaţie a populaţiei locale, partea ucraineană va înştiinţa organele de autoadministrare locală ale Republicii Moldova” despre aceasta. Totodată, menţionez că după sectorul de autostradă cedat şi a teritoriului adiacent rămân teritorii, cum sunt fosta gospodărie piscicolă, păşunea satului, Baibol şi Abdiv, care formează exclave cu o suprafaţă totală de peste 926 ha.

- Art. 46 alin. (1) din Constituţie prevede garantarea dreptului la proprietate. Acesta este încălcat, de asemenea, prin art. 3 alin. 3.2) din Protocol prin prevederile că atunci când “se încalcă regimul de exploatare a pământului, partea ucraineană va înştiinţa organele de autoadministrare locală ale Republicii Moldova” despre aceasta. Prin această prevedere este lezată posesia şi administrarea terenurilor proprietate privată a cetăţenilor şi a terenurilor proprietate publică a statului şi a unităţii administrativ-teritoriale.

În opinia noastră există toate fundamentele juridice prin care normele menţionate din Tratat şi din Protocolul adiţional să fie contestate la Curtea Constituţională, iar aceasta să le recunoască neconstituţionale pentru considerentul că ele contravin în mod incontestabil prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Constituţie, care stabilesc că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, iar teritoriul statului este inalienabil. Prin dispoziţiile actelor contestabile, 18 ha din teritoriul naţional al statului - teritoriu care nu coincide cu frontiera de stat, au fost transmise în proprietate exclusivă şi în jurisdicţia altui stat. Pe acest teritoriu, amplasat pe o distanţă de 7,77 km pe teritoriul Republicii Moldova, a fost instituită jurisdicţia altui stat, fapt prin care au fost suprimate principiile constituţionale privind inalienabilitatea teritoriului statului, suveranitatea, unitatea, indivizibilitatea şi independenţa acestuia, s-a adus o gravă atingere garanţiilor, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova, prevăzute de art. 27 alin. (1) şi art. 46 alin. (1) din Constituţie, cetăţeni care pe teritoriul ţării lor sunt supuşi, de fapt, jurisdicţiei unui alt stat, fiind limitaţi în drepturi şi în libertatea de a le exercita pe întreg teritoriul ţării: atât pe fâşia de pământ-şosea (ce aparţinea Republicii Moldova) transmisă în proprietate exclusivă şi în jurisdicţia altui stat, cât şi dincolo de ea.