- Domnule preşedinte Valeriu Berilă, ne aflăm la Crocmaz, pe malul Nistrului. Numele acestei localităţi a apărut din nou în discuţia publică în legătură cu demarcarea frontierei moldo-ucrainene. Este vorba despre o parte din moşia satului Crocmaz, care face parte din acele teritorii despre care premierul Vladimir Filat ne spune că ar fi nevoie să le cedăm Ucrainei în compensaţie pentru pretinsele cedări pe care Ucraina i le-ar fi făcut Republicii Moldova. Ce ne puteţi spune despre acest loc şi despre problemă ca atare?

- Crocmaz este o localitate situată pe malul Nistrului şi pe timpuri a avut şi terenuri care astăzi sunt ale nimănui, nu au un proprietar clar. Aici, peste Nistru, se află insula Nişaliu, un teren numit de localnici Poloboc. În acest loc Nistrul făcea un ocol strâns, având braţele foarte apropiate, la o distanţă de doar 70 de metri.

Nişaliu, o insulă încăpută pe mâna statului vecin

Cândva, mai bine zis prin anii 1940, nişte pescari au săpat un şanţ între aceste două braţe, ca să le unească, pentru ca, navigând pe Nistru, să nu fie nevoiţi să ocolească, ci să poată trece cu bărcile pe de-a dreptul. Acest canal improvizat a fost lărgit mai târziu de către ucraineni, cu ajutorul escavatoarelor, şi s-a transformat în albia de bază a râului. În felul acesta, terenul care mai înainte se afla în mijlocul acestui ocol s-a transformat în insulă. O insulă fluvială imensă, de peste 100 de hectare. Pentru că moldovenilor le era greu să treacă Nistrul cu tehnica agricolă, acest teren a început să fie lucrat de către ucraineni, deşi el face parte din moşia satului Crocmaz. Acum însă, când are loc delimitarea şi demarcarea hotarelor dintre Republica Moldova şi Ucraina, trebuie să revenim la această problemă. Acest teren aparţine Republicii Moldova şi noi trebuie să ne cerem dreptul asupra lui. Nu-l putem ceda, mai ales că în toate hărţile cadastrale ale localităţii Crocmaz este trecut ca aparţinând ţării noastre. În ultima perioadă, Republica Moldova tot îi cedează şi-i cedează terenuri Ucrainei. Nu ştiu dacă mai avem ce le ceda ucrainenilor.

Chişinăul ţine în secret hărţile-crochiu ce delimitează frontiera moldo-ucraineană

- Acest teren este trecut pe harta Oficiului Cadastral al raionului Ştefan Vodă. Insula Nişaliului este prezentată ca parte a teritoriului naţional al Republicii Moldova, chiar dacă are un statut, deocamdată, nedeterminat. Vreau să vă întreb dacă cunoaşteţi ce statut îi conferă insulei Nişaliu hărţile-crochiu la Tratatul de frontieră cu Ucraina şi protocolul adiţional?

- Foarte greu am obţinut accesul la acest Tratat şi la Acordul adiţional. Dar nu cunoaştem nimic despre hărţile-crochiu. Acestea, se pare, sunt secretizate. Respectiv, nu cunoaştem ce statut i-a revenit acestei insule a noastre. Este foarte straniu că hărţile-crochiu sunt ţinute sub lacăt, pentru că la baza oricărui tratat de frontieră stau hărţile.

Situaţia riscă să iasă de sub control la Palanca

- Nu mai puţin complicată este şi problema satului Palanca. Este vorba de segmentul de 7,77 de km de traseu, cu un teren adiacent de 18 hectare. Ce ne puteţi spune în legătură cu această problemă?

- Problema Palanca rămâne a fi una gravă. Se spune că ar trebui să ne onorăm obligaţiunile faţă de statul vecin şi să le cedăm cele 18 hectare. Dar, odată transmis în proprietatea ucrainenilor acest tronson al şoselei Odesa-Reni, noi pierdem accesul la alte sectoare de teren, cum este Baibolul, Abdivul şi altele. Peste traseu mai rămân în jur de 1 000 de hectare. Sunt terenuri foarte mari care nu pot fi cedate, ci, dimpotrivă, trebuie recuperate. Doar Abdivul are 72 de hectare de teren agricol, proprietate privată a locuitorilor satului Palanca. Fosta gospodărie piscicolă are o suprafaţă de 440 de hectare. Este vorba de proprietăţi importante. Aceste chestiuni trebuie examinate cu mare precauţie, astfel încât să nu provocăm nemulţumirea şi revolta populaţiei. Altfel, situaţia ar putea ieşi de sub control. Noi am avut multe discuţii cu partea ucraineană şi am insistat ca transmiterea în folosinţă a segmentului de autostradă din preajma localităţii Palanca să nu le creeze incomodităţi cetăţenilor noştri.

Un pichet de grăniceri ucrainean, în teritoriul naţional al ţării

Convenisem cu ucrainenii ca ei să-şi retragă pichetul pe care l-au băgat pe teritoriul nostru, în interiorul hotarelor Republicii Moldova. Acest pichet nu a fost însă retras, el se află acolo şi până azi. La intrarea în Republica Moldova, după ce au trecut postul vamal şi cel de grăniceri ale Ucrainei, la Maiki sau la Udobnoe, după ce au intrat pe teritoriul Republicii Moldova, oamenii mai sunt controlaţi încă o dată de acest pichet ambulant. Maşinile sunt oprite, oamenii sunt obligaţi să deschidă portbagajul. Ceea ce îi incomodează pe cetăţenii Republicii Moldova şi contravine normelor legale.

Câţiva autori ai concesiei teritoriale: Sturza, Braghiş, Lucinschi, Tarlev, Voronin

Trebuie să menţionez că populaţia din Palanca a fost oprimată în permanenţă de forţele de ordine ucrainene. Sunt persoane care au avut de suferit din cauza transmiterii acestui segment de autostradă către Ucraina. Ştim că această cedare a fost iniţiată pe timpul foştilor premieri Sturza şi Braghiş, pe timpul preşedinţiei lui Lucinschi. Aceştia au negociat, iar mai târziu premierul Tarlev şi preşedintele Voronin au cedat drumul, finalizând formalităţile. La începutul anului curent cei de la Ministerul de Externe ne-au mai tachinat ca să le cedăm ucrainenilor şi fâşia adiacentă traseului. Noi însă ne-am opus şi ne vom opune în continuare cedării acestui teritoriu.

Ce caută grănicerii moldoveni în mijlocul moşiei satului Palanca?

Este o situaţie ieşită din comun şi sub un alt aspect. Autorităţile Republicii Moldova au instalat posturi de grăniceri în interiorul statului nostru, nu la hotar. Oamenii care vor să-şi muncească terenurile proprietate privată trebuie să treacă vama şi postul de grăniceri. Asta, de fapt, înseamnă că noi recunoaştem că teritoriul de dincolo de aceste posturi sunt ale statului vecin, ale Ucrainei. De aceea şi ucrainenii nu au întârziat să-şi bage postul lor mobil exact după pichetul nostru de grăniceri.

Nimeni nu este în drept să îngrădească accesul la proprietate a pălăncenilor

- V-aţi referit la terenurile fostei gospodării piscicole aflate dincolo de traseul Odesa-Reni. Ele sunt proprietate a statului, nu fac parte din patrimoniul administraţiei publice locale. De ce nu sunt transmise aceste terenuri din proprietatea statului în cea a satului Palanca, pentru a putea fi valorificate?

- Noi am pregătit toate documentele ca statul să cedeze în favoarea comunei Palanca terenurile fostei gospodării piscicole. Şi trebuie să mai cunoaştem un lucru. Există un proprietar al acestei gospodării, care deşi nu deţine terenul, are în proprietate privată instalaţiile hidrotehnice şi toate construcţiile de acolo. Acest proprietar este un cetăţean al Republicii Moldova. El nu poate fi lipsit de proprietatea sa sau de dreptul de a avea acces la proprietatea sa. Dincolo de traseu mai există şi alte bunuri, în special imobile, cafenele, care aparţin unui locuitor al satului Palanca. Nici acesta nu poate fi lipsit de proprietatea sa. Lumea trebuie să aibă acces către proprietăţile pe care le deţine în mod legal şi accesul trebuie să fie liber.

Există o singură soluţie: un statut special pentru acest tronson de şosea

Soluţia nu poate fi decât una. Acestui segment de traseu trebuie să i se acorde un statut special, dacă vrem ca şi ucrainenii să poată circula pe acest traseu, şi nici să nu le fie create probleme cetăţenilor Republicii Moldova. Trebuie să găsim un consens, dar nu mai putem ceda. Republica Moldova nu mai poate ceda, aşa cum a cedat până acum.

- Deocamdată, nu a fost demarcat hotarul Republicii Moldova în regiunea satului Palanca, deşi, în rest, tot hotarul este deja demarcat. Ucrainenii cer ca mai întâi să le cedăm terenul adiacent şoselei, după care să se demarcheze acest segment de frontieră. Insistenţa Kievului ridică mai multe semne de întrebare. Ce părere aveţi despre iniţiativa, pe care cu multă surprindere am aflat-o aici, de a construi un port internaţional la Palanca? Aceste teritorii sunt nepopulate şi se află la o foarte mică distanţă de limanul Nistrului, de Marea Neagră.

Suspect: Kievul refuză până în prezent să demarcheze frontiera de stat de dincolo de traseul Odesa-Reni

- Noi am avut mai multe iniţiative legislative pentru a crea aici o zonă economică liberă. La Giurgiuleşti s-a construit un port, un terminal petrolier şi unul cerealier. Aici însă, ar fi cu mult mai uşor să construim un port, pentru că Marea Neagră este alături. Avem şi terenurile care sunt ale noastre, ale Republicii Moldova. La Giurgiuleşti ne-au mai rămas numai 450 de metri de mal dunărean. Şi locuitorii satului Palanca, şi cei din localităţile megieşe, şi administraţia raionului, şi Consiliul raional susţinem proiectul construcţiei portului Palanca. De ce nu? Cu atât mai mult cu cât Nistrul este navigabil în această parte a sa. Până în prezent, la Olăneşti, în amonte ni s-au păstrat rămăşiţele unui port din perioada greco-romană. Un port la Palanca ar putea fi construit cu investiţii relativ mici, dar acesta ne-ar asigura accesul direct la Marea Neagră.

- Domnule Valeriu Berilă, vă mulţumim.