Vă prezentăm, aşadar, descifrarea integrală a interviului acordat de Iurie Roşca postului de televiziune Pro TV Chişinău. Întrucât prima întrebare a corespondentului lipseşte, după răspunsul intervievatului, putem deduce că se referă ameninţarea recentă cu judecata a lui Valeriu Pasat la adresa lui Iurie Roşca.

- Domnul Pasat face parte din congregaţia care a câştigat aceste alegeri. Prin urmare, Procuratura şi justiţia deja servesc acest clan. A doua remarcă este că acuzaţiile au fost aduse de procurorul general şi viceministrul de Interne şi nu de către Iurie Roşca. A treia remarcă este că, oricâtă forţă politică asupra Procuraturii ar avea Pasat şi alţii, este absolut ridicol să se creadă că eu pot fi incriminat într-un caz atât de evident pentru toată lumea.

Nici comuniştii, nici ADR-ul şi nici agrarienii nu au dorit reformarea Procuraturii

Nu ştiu dacă mai avem timp, dar v-aş propune un subiect de discuţie: nu vreţi să ne gândim la reforma în Procuratură, ca, în sfârşit, să nu mai reacţioneze ca şi câinele lui Pavlov, în funcţie de cine se află la guvernare? Pentru că, din 1995 şi până în prezent, Procuratura Generală urma să fie reformată de patru parlamente succesiv. Am ratat patru parlamente. Acum suntem în al cincilea şi nimeni din actuala coaliţie de guvernământ nu a suflat o vorbă despre faptul că Procuratura Generală nu poate fi considerată astăzi o instituţie care se încadrează în ideea de stat de drept şi, în clipa în care politicienii doresc ca procuratura să ancheteze legal şi democratic, trebuie să renunţe la controlul politic asupra acestei instituţii.

- De ce nu a avut loc această reformă?

- Pentru că nu a dorit PCRM. Am insistat de multe ori. Nu au dorit comuniştii, aşa cum n-a dorit nici ADR-ul, nici agrarienii, cum n-a dorit Lucinschi, Snegur ş.a.m.d. Toţi şi-au dorit o procuratură obedientă şi toate iniţiativele noastre au fost zădărnicite, din păcate. Sperăm că măcar acum, sub presiunea Uniunii Europene această reformă se va face, deşi nu văd presiuni de niciun fel la niciun capitol din partea UE.

- Cum credeţi, vor fi sau nu alegeri anticipate şi, dacă da, PPCD va veni cu ceva nou la aceste alegeri?

- În primul rând, este de dorit ca alegerile anticipate să nu aibă loc, din simplul motiv că alianţa de guvernământ are suficientă perspicacitate juridică pentru a găsi soluţii de evitare a alegerilor. În al doilea rând, opinia mea este că ţara nu are nevoie de alegeri anticipate. În al treilea rând, se impune o reformă constituţională care să înlăture pentru totdeauna astfel de riscuri de instabilitate politică pe motiv de imperfecţiune a normei constituţionale. Bineînţeles, dacă ar fi să aibă loc alegeri anticipate, PPCD va participa la aceste alegeri şi sper să aveţi surprize plăcute în legătură cu felul în care se va prezenta. Când va fi momentul vă vom anunţa care vor fi aceste elemente noi din viitoarea campanie electorală. Suntem în permanentă analiză, elaborări de proiecte ş.a.m.d.

Aşteptăm soluţia pentru evitarea alegerilor anticipate

- Din experienţa dumneavoastră consideraţi că PCRM va vota sau nu pentru Marian Lupu la funcţia de preşedinte?

- Cred că nimeni dintre noi nu poate spune cu siguranţă „da” sau „nu”. Totul este în continuă schimbare. Nu pot să ştiu ce fel de negocieri au loc şi ce argumente sau influenţe se exercită asupra comuniştilor. Eu pot să-mi explic această recalcitranţă a comuniştilor prin simplul fapt că Marian Lupu pleacă de la ei. Şi bariera psihologică pe care comuniştii trebuie să o depăşească este foarte mare. Un om care a părăsit un partid nu poate conta pe votul acestuia. Ei (comuniştii – n.n.) îşi dau seama perfect că Marian Lupu este cel care a determinat lipsa unei majorităţi confortabile pentru Partidul Comuniştilor. Din punctul lor de vedere, ar fi de înţeles. Şi atunci, pe de o parte, ei înţeleg că alegerile anticipate le-ar putea scădea procentajul, ponderea în viitorul Parlament, pe de altă parte, ei nu pot să nu ţină cont de poziţia electorilor şi adepţilor săi. Prin urmare, presupun că, mai degrabă, se va găsi o altă soluţie constituţională sau juridică despre care ne tot spune Mihai Ghimpu. Aşteptăm cu toţii să vedem care va fi, astfel încât alegerile să fie evitate.

În orice caz, v-o spun din toată inima: sper ca această guvernare să reuşească, doresc ca Guvernul Filat să aibă performanţe, ca Parlamentul să fie unul funcţional şi cred că nici alegeri parlamentare anticipate şi, cu atât mai puţin, alegeri prezidenţiale, după recroirea Constituţiei, nu ar fi necesare.
Primele alegeri pe care trebuie să le aşteptăm şi să le pregătim, sunt alegerile locale. Până atunci, Parlamentul trebuie să-şi facă datoria, preşedintele trebuie ales, iar durata actualei guvernări să fie de patru ani.

- Politicianul Iurie Roşca regretă ceva?

- Am foarte multe regrete. Orice om regretă, iar dacă nu regretă, e o problemă cu persoana respectivă. Regret caracterul meu impulsiv, dar este foarte greu să-ţi recroieşti caracterul. Caracterul acesta reactiv este o inabilitate profesională, dacă doriţi. Această manieră se explică poate prin faptul că am devenit politician în confruntări stradale. Tensiunile la limită şi-au impus amprenta şi, atunci când trebuie să adopt un ton mai colocvial, nu totdeauna îmi reuşeşte.

- Dacă ar fi să regretaţi trei acţiuni politice, care ar fi ele?

- Nu cred că trebuie să regret vreo decizie. Dacă vă referiţi la votul din 4 aprilie să ştiţi că nu-l regret. Lumea s-a schimbat în ultimii 10 ani. Regret însă faptul că Partidul Comuniştilor şi Vladimir Voronin, în special, nu au mers până la capăt în reformele pe care le-am propus. Nu le reproşez. Regret. Atât au putut, pentru că, în fond, în primii doi ani de zile s-a putut face mai mult. Eu am insistat în continuare, însă succesul meu a fost foarte limitat în acest sens.

Alt regret e că nu am reuşit să modificăm Constituţia. Ar fi trebuit. Şi sper ca actuala guvernare să găsească posibilităţi să ajustăm Constituţia la norma europeană.

De asemenea, n-am reuşit să schimbăm statutul Procuraturii, n-am reuşit să facem reforma administraţiei publice locale, n-am reuşit să definitivăm reforma justiţiei. Îmi pare rău foarte mult de aceste lucruri.

Realizarea propunerii lui Voronin din 2007 ar fi transformat Republica Moldova într-un ostatic geopolitic al Federaţiei Ruse

- De ce nu aţi plecat atunci când aţi văzut că nu merge...?

- Am să vă răspund scurt. Pentru că noi suntem într-o situaţie de instabilitate permanentă şi pentru mine dominanta în menţinerea comunicării pozitive cu Partidul Comuniştilor se reducea, în primul rând, la problematica transnistreană. Eu am reuşit, împreună cu colegii mei, de trei ori succesiv să opresc nişte scenarii periculoase:
Noiembrie 2003 – Planul Kozak.
Iunie-iulie 2005 – hotărârile şi Legea care s-au elaborat cu atâta greu şi au fost promovate în Parlament cu unanimitate exemplară. Vedeţi cum domnul prim-ministru Filat face trimitere, de fiecare dată, la această lege şi mă bucur că dânsul nu renunţă la votul pe care l-a dat în acel moment acestui consens naţional în problema transnistreană.
Şi un moment extrem de delicat – aprilie 2007. Cred că dacă nu ar fi fost acel moment de conversaţie interesantă la Preşedinţie, unde m-am pomenit şi eu, cine ştie cum evoluau relaţiile mele de mai departe cu preşedintele Voronin. Dânsul, dacă ţineţi minte, a propus, la sugestia lui Zubakov cred, dizolvarea Parlamentului, organizarea unor alegeri anticipate în toamna anului 2007, cu participarea Transnistriei şi cu ignorarea tuturor normelor pe care noi le-am stabilit în baza Constituţiei şi legislaţiei adoptate în 2005. Am avut oportunitatea să-i spun domniei sale punctul meu de vedere. În aceeaşi zi şi următoarea, am vorbit cu absolut toţi ambasadorii occidentali acreditaţi la Chişinău şi, spre marea mea satisfacţie, în 24 de ore, la Chişinău a venit David Cramer, reprezentantul Departamentului de stat al SUA, responsabil pentru Republica Moldova, în special pentru problematica transnistreană. Atunci a fost posibilă evitarea acestei capcane promovată insistent prin intermediul OSCE. Dacă ţineţi minte, preşedinţii de atunci ai OSCE şi alţi reprezentanţi ai AP OSCE, dar şi reprezentanţii de aici ai acestei organizaţii insistau asupra unui scenariu de dezintegrare definitivă a Republicii Moldova şi transformarea ţării noastre într-o democraţie nefuncţională şi într-un ostatic geopolitic al Federaţiei Ruse.

Am înţeles că rămânerea în parteneriat cu comuniştii dezavantajează partidul dar ar putea să avantajeze Republica Moldova

A fost un element extrem de important această relaţie personală pe care am avut-o, pentru că domnul Diacov stătea lângă mine şi, cum este el glumeţ, îmi tot dădea aşa cu cotul: „Hai, Roşca, spune”. „Bine, am să spun eu”. Domnul Lupu n-a fost de faţă, se afla atunci în Găgăuzia. Nici domnul ministru de Externe şi nici domnul prim-ministru nu au fost. Pe tustrei i-am întrebat de ce nu au fost. - „Nu am fost chemaţi”. - „Păi sunteţi conducători de prim rang...”.

A fost Roşca, Diacov, Ţurcanu, Tkaciuk şi domnul ministru al Reintegrării, Vasile Şova. Domnul preşedinte a expus acest plan. Eu am avut grijă ca presa să afle despre asta, ţineţi minte, lumea a receptat acest mesaj, l-am comentat şi a fost posibilă retractarea. Nu datorită mie, datorită americanilor, dar a fost posibil pentru că comunicarea am asigurat-o eu.

De aceea, în următorii doi ani, eu am înţeles foarte bine că rămânerea în parteneriat cu comuniştii dezavantajează partidul dar ar putea să avantajeze Republica Moldova. Este mai greu de înţeles pentru oamenii de azi dar se întâmplă uneori treburi din astea, care pentru mine sunt importante.

Astăzi, putem fi liniştiţi pentru că Republica Moldova începe să funcţioneze iar succesiunea la guvernare începe să aibă loc. Este regretabil că ea are loc în condiţii limită, însă sper ca această experienţă să fie ultima în Republica Moldova, iar această ciclicitate a campaniilor electorale să nu mai fie aşa prăpăstioasă şi să nu le mai aşteptăm ca pe un sfârşit al lumii. Vin alegerile, pleacă alegerile şi nu e nicio problemă. Eu cred că aşa este bine.