Ieri Judecătoria sectorului Buiucani din Chişinău ne-a anunţat prin poştă că deputatul AMN-ist, dubiosul om de afaceri Veaceslav Platon, a acţionat ziarul FLUX în judecată pe motiv că i-am fi lezat „onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională”. Totodată, el pretinde de la redacţia FLUX 100 000 de lei drept despăgubire pentru „suferinţele morale” pe care i le-am fi adus publicând la 17 martie 2009 articolul „AMN-ul revigorează sfidător mafia anilor ’90”.

    Am parcurs atent cererea înaintată instanţei de Platon şi materialul publicat de FLUX ca să înţeleg care este motivul ce i-a provocat atât de multă „suferinţă morală” acestui personaj dubios, care de-a lungul timpului a fost cercetat penal pentru tot felul de infracţiuni şi crime economice, dar pe care Serafim Urechean l-a scăpat de toate belelele, făcându-l deputat (adevărat, lumea spune că nu chiar dezinteresat).

Platon nu-şi poate scrie româneşte nici măcar numele

   Constatarea noastră este că acest Platon, care nici măcar numele nu şi-l poate scrie româneşte, nu are de ce să fie supărat, pentru că noi nu am făcut nimic mai mult decât să relatăm în mod corect despre maşinaţiile în care acesta a fost implicat. Această constatare o va face şi instanţa, dacă, bineînţeles, Platon nu a aranjat deja totul, mai ales că aceleaşi guri rele spun că individul are mulţi prieteni printre judecători, atât de mulţi şi atât de prieteni încât, în doar câteva luni de când a obţinut mandatul de deputat, a reuşit să se descotorosească de toate dosarele grele în care era cercetat. Cei apropiaţi cercurilor guvernante spun că însuşi premierul Filat s-a arătat uimit de dibăcia manifestată de Platon. Dacă vom pierde, vom merge la CEDO şi acolo, în mod sigur, vom câştiga, pentru că judecătorii de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, din fericire, nu sunt prietenii lui Platon. Spun asta pentru că exact aşa stau lucrurile în alt proces pe care FLUX-ul îl are cu un alt ortac de-al lui Urechean, Ion Pleşca. Vor reveni cu mai multe amănunte despre modul în care este examinat acest dosar în instanţă, acum doar vom remarca că după ce AMN-ul a ajuns la guvernare, judecătorii nu prea găsesc timp ca să ne asculte argumentele şi recurg la încălcări de procedură, la falsuri chiar, doar ca să-i facă pe plac preşedintelui Comisiei Juridice a Parlamentului, care este chiar reclamantul Ion Pleşca. Plângerile noastre la Procuratura Generală şi la Consiliul Superior al Magistraturii nici măcar nu au fost cercetate în mod serios, fiind respinse. E şi firesc, nimeni nu vrea să-l supere pe preşedintele Comisiei juridice pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului, atunci când noua putere îşi instalează propriile cadre în toate structurile de stat şi publice şi le demite pe cele în funcţiune.

    Ceea ce se întâmplă, de fapt, nu ne miră. Suntem conştienţi că ne confruntăm cu nişte persoane certate cu legea, care erau figuranţii unor dosare penale şi care au „aderat” la opoziţia politică ca să se pună la adăpost de Justiţie, să poată striga că autorităţile îi persecută pe criterii politice. Prin voia hazardului, rolurile s-au inversat, infractorii de altă dată au ajuns la guvernare, nelegiuiţii au ajuns legiuitori, şi acum caută să se răzbune. Inclusiv pe presa care a scris despre faptele săvârşite de aceştia, presă care, pur şi simplu, a relatat despre mersul anchetei şi conţinutul respectivelor dosare, adică şi-a făcut în mod corect datoria. Nu în zadar, după publicarea materialului, Veaceslav Platon a aşteptat jumătate de an, până a ajuns Urechean la putere, ca să ne acţioneze în judecată. Afaceristul ştia că, în condiţiile unei Justiţii pe care nu o controlează politic, nu avea cum să câştige un dosar împotriva FLUX-ului, iar după ce ai lui s-au instalat la putere, acest lucru a devenit posibil.

Ortacii lui Urechean urmăresc închiderea ziarului FLUX

    Prin acţiunile sale, guvernarea vrea să ne pună în imposibilitatea de a edita ziarul FLUX. Mai corect, unii reprezentanţi ai guvernării, pentru că, cel puţin deocamdată, nu avem ce să le reproşăm demnitarilor care provin din celelalte componente ale guvernării (PLDM, PL şi PD), deşi noi am scris, şi dacă va fi necesar vom mai scrie şi despre unii „eroi” din aceste partide. În schimb, ortacii lui Urechean de la AMN ne pretind despăgubiri băneşti astronomice (Pleşca ne cere 200 000 de lei), pe care nu le poate plăti o redacţie ce-şi acumulează veniturile doar din abonamentele oamenilor care vor să cunoască şi altă părere decât cea a presei guvernamentale şi proguvernamentale sau a celei comuniste. Planul pe care îl urzesc Pleşca şi Platon, şi alţii care stau în spatele lor, este să obţină, prin presiuni şi comandamente politice, câştig de cauză în instanţele naţionale şi să ne îngheţe conturile bancare, paralizând astfel apariţia ziarului FLUX. Ei ştiu că până ajunge un dosar să fie examinat la CEDO durează o bucată de timp în care guvernarea poate desfiinţa un ziar, chiar dacă statul va fi condamnat într-un târziu şi obligat de Instanţa Europeană să plătească despăgubiri.

    Calculul ortacilor lui Urechean este unul cât se poate de perfid. După schimbarea puterii, toată presa fostă de opoziţie s-a transformat în presă proguvernamentală. Cu o singură excepţie: ziarul FLUX (mai există şi presa controlată de foştii guvernanţi, care însă nu are priză la publicul cu viziuni de dreapta). Scopul pe care şi l-au pus unele cercuri guvernamentale este să ne închidă gura, să ne reducă la tăcere, ca ei să-şi poată face în linişte trebuşoarele murdare.

    În timpul guvernării comuniste, FLUX a câştigat 5 dosare la CEDO, fiind condamnat în mod nedrept de către instanţele naţionale în urma presiunilor politice efectuate de putere. Cel care s-a războit cel mai mult cu noi şi a pierdut la CEDO a fost faimosul corifeu al moldovenismului Victor Stepaniuc. Acum guvernarea AIE, care a câştigat alegerile, acuzându-i pe comunişti de instaurarea unui regim dictatorial, recurge exact la aceleaşi metode.

    La acest subiect vom reveni în ediţia următoare cu mai multe detalii. Acum însă facem apel către instituţiile internaţionale acreditate la Chişinău, către misiunile diplomatice, către toate ong-urile de media, cele care şi-au propus să apere libertăţile democratice, libertatea de exprimare şi independenţa presei, să ia atitudine faţă de aceste derapări antidemocratice ale guvernanţilor, faţă de acţiunile lor îndreptate împotriva libertăţii de expresie şi împotriva unei publicaţii care împărtăşeşte un alt punct de vedere.