De ce AIE nu i-a putut convinge pe comunişti să-l voteze pe Lupu, deşi existau anumite şanse, cel puţin teoretic? Pentru că, dacă e să spunem lucrurilor pe nume, perspectiva alegerilor parlamentare anticipate nu-i surâde nici partidului lui Voronin, chiar dacă acestea vor avea loc abia în toamna lui 2010. Impresia mea este că liderii AIE, bineînţeles cu excepţia lui Marian Lupu, nici nu au prea dorit ca deputaţii comunişti să voteze pentru cel pe care ei l-au desemnat la funcţia de preşedinte, adică pe Lupu. În special, premierul Vladimir Filat nu şi-a dorit şi nici nu-şi va dori ca Lupu să ajungă preşedinte. Spre deosebire de Ghimpu şi Urechean, care sunt preocupaţi de problemele momentului, Filat priveşte într-o perspectivă politică mai îndepărtată şi el înţelege că cel care îi va face concurenţă în viitor, care va deveni rivalul său politici numărul unu nu este nici Mihai Ghimpu, nici Dorin Chirtoacă, nici Serafim Urechean, nici Dumitru Diacov, şi nici măcar Vladimir Voronin, ci Marian Lupu.

Mihai Ghimpu se autodistruge ca politician prin maniera sa arogantă şi lipsită de tact de a prezida şedinţele Legislativului. Aceeaşi cale o urmează şi nepotu-său Dorin Chirtoacă, care deşi este mai manierat şi mai instruit, probează totuşi o incompetenţă crasă în administrarea municipiului Chişinău. Serafim Urechean merge spre apusul carierii sale politice, ca şi Dumitru Diacov. Vladimir Voronin este, astăzi, cel mai popular lider politic, Filat nu se poate compara acum cu acesta. Dar preşedintele PCRM se află totuşi la sfârşitul carierii sale politice, el fiind deja la o vârstă înaintată – 68 de ani. Atunci când Vladimir Voronin se va retrage, Partidul Comuniştilor va rămâne fără lider politic, pentru că Voronin nu are un succesor pe potriva lui, ceea ce ar putea însemna transformarea PCRM din cel mai numeros şi mai important partid politic din Republica Moldova, în unul periferic. Fără Vladimir Voronin şi doar cu simbolurile bolşevice secera şi ciocanul, PCRM va rămâne fără alegători.

Preşedintele PD Marian Lupu este cel care îi poate face concurenţă lui Vladimir Filat în viitor, iată de ce premierul a făcut totul ca AIE să nu se tocmească cu comuniştii. Cine a urmărit emisiunea „În Profunzime” de la Pro TV Chişinău din seara zilei de luni a putut să observe că în timp ce Marian Lupu încerca să-i menajeze pe comunişti, Vladimir Filat tuna şi scăpăra, ameninţându-i că-i va băga la răcoare pe toţi liderii fostei guvernări care se fac vinovaţi de acte de corupţie, iar Ghimpu şi Urechean, fiind depăşiţi de situaţie, asistau la duelul dintre cei doi „colegi” de alianţă fără ca înţeleagă ce e cu neconcordanţa în opiniile exprimate de Lupu şi Filat. Bineînţeles că deputaţii comunişti nu puteau să susţină prin vot candidatura AIE, în timp ce premierul acestei alianţe proferează ameninţări la adresa liderilor lor. Comuniştii nu au votat nu că ar exista „pericolul” ca aceste ameninţări justiţiare să fie puse în aplicare, ci pentru că gestul lor nu ar fi fost înţeles de propriul electorat.

Acum despre comunişti. Eu cred că ei totuşi ar fi putut să voteze, aşa cum la 4 aprilie 2005 trei formaţiuni politice necomuniste, PPCD, PD şi PSL, au votat pentru alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului (printre cei care au votat atunci pentru Voronin este şi Vladimir Filat, Dumitru Diacov, Oleg Serebrian şi alţi actuali deputaţi din AIE). Unii au plătit scump acest gest, dar în schimb a avut de câştigat societatea în întregime. Şi comuniştii ar fi putut să-l voteze pe Lupu, chiar dacă pe urmă ar fi avut de plătit pentru acest gest. Dar ei nu au făcut-o şi nici nu o vor face, pentru că, asemeni AIE, nici ei nu sunt dintre cei care să pună interesele ţării mai presus de cele ale societăţii.

După ce s-a încheiat procedura de vot, Voronin a făcut declaraţii pentru presă, afirmând că deputaţii comunişti nu intenţionează să-l fericească pe Marian Lupu, făcându-l preşedinte. S-ar putea ca Vladimir Voronin să aibă dreptate ca atât de multă fericire să fie într-adevăr prea multă pentru Marian Lupu. Nu ştiu însă pe cât de fericit va fi poporul dacă peste un an vom avea din nou alegeri parlamentare anticipate, care ar putea conduce iarăşi la o situaţie de blocaj.

Este adevărat că preşedintele Parlamentului Mihai Ghimpu s-a lăudat că are un as în mânecă pentru a debloca situaţia: modificarea Constituţiei în vederea alegerii preşedintelui ţării doar cu 51 de voturi. Asta, cu adevărat, ar fi o soluţie, dar care va putea fi realizată cam într-un an, nu mai devreme. Mergând pe această cale, AIE va mai încasă încă o bilă neagră din partea electoratului: din nou va schimba din mers regulile jocului în propriul beneficiu, lucru pe care nu l-au făcut nici comuniştii, „dictatura comunistă”, cum spuneau până acum câteva zile liberal-democraţii. Vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat dacă în 2005 Voronin ar fi ales să schimbe legea, ca şeful statului să fie ales cu 51 de voturi, decât să negocieze cu reprezentaţii opoziţiei?

Dar acum asta contează mai puţin. Ce a fost a trecut. Clasa politică nu a fost în stare să se înţeleagă şi să aleagă un preşedinte. Nu i-a ajuns maturitate politică. Dar deja nici aceasta nu mai prezintă interes. Ziua de mâine îi nelinişteşte pe oameni. Şi nu faptul dacă va fi ales preşedinte Lupu sau un alt reprezentat la faunei politice, ci dacă vor avea locuri de muncă, dacă se vor plăti la timp pensiile, bursele şi salariile, dacă nu vor sări în sus preţurile la produsele de primă necesitate, dacă se vor repara drumurile, şcolile, grădiniţele, căminele culturale şi multe, multe altele. Aceasta trebuie să fie şi preocuparea presei, cel puţin a acelei prese care nu este antrenată în lustruirea imaginii contra plată a guvernării liberal-democrate sau a opoziţiei comuniste. Vom reveni negreşit la subiect.