Ceea ce este amuzant şi ridicol în acelaşi timp e că autorităţile Republicii Moldova nu au luat niciodată o poziţie clară de solidaritate cu poporul ucrainean în această problemă, deşi au existat argumente mai mult decât pragmatice pentru adoptarea unei astfel de poziţii. Nu ştim exact la ce s-a referit Raisa Bogatyreva, pentru că, până în prezent, nici un parlament şi nici un guvern de la Chişinău nu a abordat oficial această chestiune.

    Este mai mult decât probabil că oaspetele ucrainean s-a referit la iniţiativa legislativă a fracţiunii PPCD din fostul Legislativ, „Cu privire la condamnarea Marii Înfometări (Holodomor) din anii 1932-1933 din Ucraina”. Ceea ce i-a scăpat însă secretarului Consiliului Suprem de Securitate şi Apărare al Ucrainei este că acest proiect de Hotărâre aşa şi nu a mai fost inclus pe ordinea de zi a şedinţelor plenare ale Parlamentului, prin urmare nu a mai fost aprobat, pentru că nu a fost susţinut nici de majoritatea comunistă de atunci, în frunte cu Marian Lupu, preşedintele de atunci al Legislativului, nici de fosta opoziţie, astăzi majoritară în Legislativ.

    Poate autorităţile de la Kiev şi-au închipuit că o iniţiativă legislativă care aparţine vicepreşedintelui Parlamentului (autorul proiectului de Hotărâre la care se face referire este liderul PPCD, Iurie Roşca, pe atunci vicespicher) este ca şi cum adoptată şi nu au mai stat să urmărească care a fost finalitatea acestei iniţiative. Desigur, putem admite că delegaţia ucraineană a fost dezinformată sau informată parţial. Totodată, nu putem neglija şi interpretarea că această apreciere exagerată a secretarului Consiliului Suprem de Securitate ucrainean reprezintă de fapt un reproş diplomatic subtil adresat Chişinăului.

    AIE a promis, prin vocea ministrului de Externe, că va ţine în vizor în continuare o problemă pe care, până în prezent, a neglijat-o cu desăvârşire. De aceea, ar fi corect în raport cu partenerii noştri ucraineni ca, cel puţin acum, majoritatea parlamentară să se pronunţe în această chestiune. Lucru care, de altfel, nu ne costă absolut nimic.

    Mai ales că, prin condamnarea Holodomorului, Republica Moldova s-ar ralia la poziţia oficială a Uniunii Europene, care a adoptat, cu majoritate absolută de voturi, încă la 15 ianuarie 2007, o Declaraţie privind „recunoaşterea internaţională a Marii Înfometări din Ucraina (1932-1933) drept GENOCID”.

    Totodată, în cazul în care Chişinăul încă se mai teme să adopte poziţii care ar putea supăra Moscova, atragem atenţia asupra recentei luări de poziţie a preşedintelui rus Dmitri Medvedev, care a condamnat oficial represiunile staliniste şi „genocidul împotriva propriului popor”, învinuind direct şi fără rezerve autorităţile sovietice de atunci.

    Admit că partidele aflate în prezent la guvernare ar putea să nu prea fie afectate, din punct de vedere sentimental, de tragedia poporului ucrainean din secolul trecut. Cu toate acestea, cred că pentru Republica Moldova este importantă această luare de poziţie, cel puţin, din mai multe considerente practice.

    În primul rând, Republica Moldova are doar doi vecini – România şi Ucraina. Este firesc şi logic ca relaţiile noastre cu aceste state să fie mai mult decât pozitive, deoarece de ele depinde, în mare parte, perspectiva de dezvoltare a ţării noastre.

    Ucraina este unul dintre principalii noştri parteneri economici (potrivit statisticilor, această ţară ocupă primul loc la capitolul importuri şi un loc de frunte privind exporturile din ţara noastră).

    De asemenea, nu poate fi neglijat aspectul politic al relaţiilor moldo-ucrainene şi aici, bineînţeles, ne referim la conflictul transnistrean. De Ucraina depinde în foarte mare parte soluţionarea acestui conflict, mai ales în ceea ce priveşte securizarea frontierei de est a Republicii Moldova. Un dialog pozitiv cu Kievul, inclusiv prin exprimarea solidarităţii cu poporul ucrainean, ar reprezenta o premisă favorabilă pentru deblocarea situaţiei la acest capitol.

    Ucraina şi Republica Moldova au interese politice comune, ambele ţări având aceleaşi obiective strategice: integrarea în marea familie europeană. În acelaşi timp, şi Ucraina, şi Moldova, au nevoie de sprijinul Occidentului în negocierile dificile cu Federaţia Rusă, referitoare la forţele militare ale acestei ţări dislocate pe teritoriile noastre naţionale. De aceea, ar fi normal ca Moldova să fie solidară cu Ucraina într-o chestiune principială pentru Uniunea Europeană.

    Republica Moldova a trecut printr-o situaţie similară, Foametea din anii 1946-1947, iar o condamnare a genocidului împotriva poporului ucrainean din 1932-1933, ar reprezenta şi o recunoaştere a propriei noastre tragedii, pe care, până astăzi, nici o autoritate de la Chişinău nu a condamnat-o oficial.

    După alegerile parlamentare din 5 aprilie, este cunoscut, sediile Parlamentului şi Preşedinţiei au fost devastate şi incendiate de protestatarii nemulţumiţi de rezultatele scrutinului. Multe documente importante au fost distruse atunci. Nici biroul fracţiunii parlamentare a PPCD nu a fost „cruţat” de vandali, toate arhivele fracţiunii creştin-democrate, adunate timp de 20 de ani de activitate parlamentară, care se găseau în acest birou, fiind arse sau distruse.

    Nu cunoaştem care a fost soarta proiectului de Hotărâre „Cu privire la condamnarea Marii Înfometări (Holodomor) din anii 1932-1933 din Ucraina”. De aceea, amintim că la 21 aprilie 2008, grupul parlamentar al Partidului Popular Creştin Democrat a depus la Cancelaria Parlamentului, cu titlu de iniţiativă legislativă, acest proiect de Hotărâre a Parlamentului, prin care se propunea ca Republica Moldova să urmeze calea altor state democratice şi să dea o apreciere justă acestei tragedii a poporului ucrainean.

    Vom aminti aşadar pentru actualele fracţiuni din parlamentul nostru câteva idei care se conţineau în respectivul document, considerând că această informaţie le va fi utilă, în eventualitatea în care sunt sinceri şi doresc cu adevărat „să ţină în vizor în continuare” problema Holodomorului ucrainean:

    „Având în vedere necesitatea evaluării corecte şi în deplină corespundere cu adevărul a trecutului istoric, cu toate tragediile şi ororile îndurate de popoarele din fosta URSS,

    Cunoscând din experienţa dramatică a poporului nostru efectele regimului sovietic totalitar asupra vieţii a milioane de oameni nevinovaţi ajunşi victime ale unei politici de stat bazate pe teroare şi distrugere fizică a unor largi pături sociale,

    Înţelegând că nu se poate construi un viitor temeinic fără o cunoaştere şi apreciere profundă şi sinceră a trecutului,

    Exprimându-şi deplina solidaritate cu poporul ucrainean ca vecin şi partener strategic al poporului nostru,

    Parlamentul Republicii Moldova apreciază că tragedia Marii Înfometări numite HOLODOMOR, care a culminat cu moartea a peste şapte milioane de oameni nevinovaţi în anii 1932-1933, a fost o metodă de nimicire în masă prin înfometare, practicată de regimul bolşevic, care urmărea distrugerea ţărănimii ca temelie a poporului ucrainean, slăbirea capacităţii de rezistenţă şi a voinţei de libertate şi independenţă statală a ucrainenilor”.

    „Această tragedie în masă s-a extins şi a afectat în egală măsură şi Transnistria, fosta RASSM făcând parte administrativ din RSS Ucraineană, precum şi regiunile de sud ale Rusiei, Caucazului de Nord şi Kazahstanului, ceea ce a condus la nimicirea altor milioane de oameni nevinovaţi...

    Aceeaşi tragedie în masă s-a abătut şi asupra populaţiei Basarabiei în anii 1946-1947, când sute de mii de familii de ţărani din RSSM şi-au pierdut viaţa în urma foametei organizate de regimul sovietic.”

    În acest document, deputaţii creştin-democraţi propuneau Legislativului ca această tragedie a poporului ucrainean să fie declarată drept ACT DE GENOCID PREMEDITAT ÎMPOTRIVA POPORULUI UCRAINEAN.

    „Parlamentul Republicii Moldova deplânge victimele acestei tragedii fără egal în istoria poporului ucrainean şi face apel către toate parlamentele lumii, către instituţiile internaţionale să îşi manifeste solidaritatea deplină cu Ucraina şi să dea o apreciere justă acţiunilor criminale care s-au întâmplat în anii 1932-1933. O asemenea solidaritate se impune ca o reparaţie morală pentru poporul ucrainean şi ca un îndemn către comunitatea internaţională ca astfel de tragedii şi orori să nu se mai întâmple niciodată”, se spunea în încheierea proiectului elaborat de deputaţii PPCD.

    Kievul a făcut un apel către toate parlamentele lumii să recunoască Holodomorul drept genocid împotriva poporului ucrainean. La apelul ucrainenilor au răspuns mai multe state, inclusiv cele 27, care constituie Uniunea Europeană. Şi Republica Moldova trebuie să răspundă pozitiv la acest apel, chiar dacă a întârziat nejustificat, mai bine de doi ani, să facă acest lucru.