- Ce a determinat Asociaţia Istoricilor să ia atitudine în cazul documentului adoptat recent de Ministerul Educaţiei?   

- Istoria se predă, în şcolile din Republica Moldova, după curricula publicată de minister în 2006. Noutatea o reprezintă însă un document adoptat acum câteva zile de către ministerul de resort, un supliment la curricula şcolară în sensul în care se precizează exact care aspecte trebuie să fie predate şi care nu. Dacă în curricula din 2006 era propusă, în mare parte, structura programei de studii la istorie, acum însă ministerul vine cu detalii concrete privind organizarea învăţământului istoric (detaliat, cu titlurile paragrafelor pe care trebuie să le cuprindă procesul didactic). Curricula din 2006 lăsa, indirect, o anumită libertate profesorului, acum însă, prin lista de teme concrete propusă, este limitată la minim acea marjă de libertate pentru profesor. Sigur, trebuie să spunem că şi în acest răstimp profesorii au utilizat manualele vechi, cele de istorie a românilor şi de istorie universală, dar aceste sugestii care vin acum de la minister, de fapt indicaţii, au menirea de a intimida profesorii şcolari care vor încerca să-şi facă meseria aşa cum le dictează conştiinţa, şi nu cum le dictează comuniştii.

    Cred că acest document este o consecinţă a evenimentelor din 7 aprilie, pentru că guvernarea s-a speriat de reacţia tineretului care a protestat masiv în stradă. Primul document care arată această nelinişte este cunoscuta scrisoare adresată la 20 aprilie 2009 de către vicepremierul Victor Stepaniuc premierului Zinaida Grecianâi, unde vorbeşte clar despre epurarea cadrelor care educă elevii „în spirit antistatal şi proromânesc”. Documentul adoptat recent de minister este o acţiune care se înscrie în continuitatea „semnalului de alarmă” tras de Stepaniuc acum câteva luni. Prin aceasta se urmăreşte instrumentalizarea istoriei în scopuri politice curente, adică de a educa oameni servili, care să nu ia o atitudine critică faţă de autorităţi, să nu critice încălcarea drepturilor omului, altfel vor avea probleme, aşa cum a fost în trecutul totalitar.

- Istoricii au remarcat în paginile documentului câteva discordanţe grave în cazul unor evenimente istorice cruciale pentru Basarabia. Despre ce este vorba?

- În ce priveşte tematica, lipsesc orice referiri la foametea din 1930 şi marea teroare din 1937-1938 sovietică din RASSM, nu se spune un cuvânt despre foametea din 1946-1947 şi valurile de deportări, aşa precum nu este nici măcar menţionat Pactul Ribbentrop-Molotov, nu se spune nimic despre amploarea terorii sovietice şi victimele acesteia, nici un cuvânt despre caracterul eminamente represiv a regimului sovietic, despre politica de deznaţionalizare, rusificarea lingvistică, discriminarea în ceea ce priveşte politica de cadre etc.   

    Dacă revenim la evenimentele istorice, la 1812 se vorbeşte despre „dezintegrarea Moldovei”, iar 1859 – despre „dispariţia Principatului Moldovei”, fapt care vrea să sugereze că din acel moment moldovenii din dreapta Prutului au fost supuşi „românizării”, şi numai în Basarabia moldovenii au putut să-şi păstreze spiritul naţional autentic, datorită aripii oblăduitoare a Imperiului ţarist.

- Care credeţi că vor fi efectele imediate ale acestui document al ministerului?  

- Noi am conceput această luare de atitudine a noastră, din partea Asociaţiei Istoricilor, tocmai pentru că profesorii de istorie se pot simţi intimidaţi de aceste indicaţii ale ministerului. Am considerat necesar să adoptăm o poziţie şi să îndemnăm profesorii să nu dea ascultare acestor indicaţii. Credem că emiterea acestor documente este un argument în plus că PCRM vrea să sugereze, în scopul manipulării opiniei publice, că deţine încă solid pârghiile puterii. Aceasta pe fonul unei degringolade şi refuz al unui dialog politic veritabil pentru depăşirea crizei constituţionale actuale. Trebuie să amintim că aceste tentative de a controla şi mai strâns procesul de instruire în domeniul istoriei face parte din suita de măsuri menite a impune în continuare ideologia comunistă, cu accente neostaliniste din ce în ce mai pronunţate, întregii noastre societăţi, ceea ce contravine prevederilor constituţionale potrivit cărora „nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului” (art. 5, p. 2).

- Aţi vorbit despre noul document al ministerului prezentând şi manualele de istorie din Transnistria. De ce aţi făcut această comparaţie?  

- Când am citit documentul ministerului, am văzut că sunt foarte multe similitudini între manualele transnistrene (editate ca supliment la „Istoria Rusiei”, în rusă şi în română, cu grafie chirilică) şi programul propus de ministerul de la Chişinău. Asistăm astfel la transnistrizarea Republicii Moldova şi în planul politicilor educaţionale, este impusă o istorie care prezintă perioada sovietică drept una prosperă, unde nu au avut loc crime, ci doar unele greşeli minore, prezentate într-o manieră justificatoare - o formă triumfalistă a istoriei, în spiritul celei din perioada sovietică. 

    În cazul bibliografiei incluse în indicaţiile ministerului, autorul recomandat cel mai generos este Victor Stepaniuc (pentru epoca antică, medievală şi cea modernă), dar şi mai multe lucrări ale lui Vasile Stati, autorul „Dicţionarului moldo-român”, de tristă faimă, lucrările lui Sergiu Nazaria etc. Lipsesc cu desăvârşire istorici fără de care nu se poate concepe studierea istoriei noastre naţionale, a spaţiului etnocultural şi lingvistic majoritar românesc, ca Nicolae Iorga, A. D. Xenopol etc.