Victor Gurău susţine că PLDM, PL, PD şi AMN au constituit o coaliţie guvernamentală fără a avea şi mecanismul de instalare a Guvernului, deoarece, deocamdată, nu au o soluţie pentru alegerea şefului, statului care desemnează persoana primului ministru. Lupta pentru putere şi rivalităţile din cadrul alianţei vor constitui un factor destabilizator pe perioada întregului mandat, dacă AIE va ajunge, în general, cândva să guverneze, a mai declarat Victor Gurău într-o discuţie cu Sergiu Praporşcic, realizată în studioul FLUX TV.

- Patru partide parlamentare necomuniste au anunţat constituirea coaliţiei de guvernământ „Alianţa pentru Integrare Europeană”. PLDM, PL, PD, AMN au 53 de voturi, suficiente pentru a vota conducerea Parlamentului şi a confirma o nouă echipă guvernamentală, dar insuficiente pentru a instala în funcţie un nou preşedinte al Republicii Moldova, care este persoana ce desemnează candidatura primului ministru. Cum vedeţi depăşirea acestei situaţii de impas pentru că, pe de o parte, cele patru partide necomuniste vor ca şeful statului să fie o persoană ce ar proveni din rândurile lor, pe de altă parte, comuniştii sunt gata să voteze la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova doar o persoană neafiliată politic?

- Din start trebuie să precizăm că şi domnul Filat era de părerea că viitorul preşedinte al ţării trebuie să fie o persoană neafiliată politic. Dar iată că discuţiile privind formarea acestei coaliţii au dus la aceea că s-au făcut unele cedări …

- Adică a trebuit partajată şi funcţia de şef al statului pentru ca să fie mulţumiţi toţi liderii celor patru formaţiuni politice liberale şi democrate care, odată ajunşi la putere, doresc funcţii?

- Evident. În felul acesta, Vlad Filat s-a dezis de această opinie a sa. După mine, acum scena politică este mult mai instabilă decât după alegerile din 5 aprilie. După 5 aprilie exista o formaţiune politică care întrunea voturile majorităţii electoratului – PCRM. Atunci comuniştii au obţinut 60 de locuri în Parlament, în urma redistribuirii voturilor. În cadrul alegerilor anticipate, comuniştii au luat aproximativ acelaşi număr de voturi, dar numărul voturilor redistribuite a fost mult mai mic şi ei au acumulat doar 48 de mandate. Rezultatele alegerilor din 29 iulie au fost aproximativ aceleaşi cu cele din 5 aprilie, cele două tabere, comuniştii şi liberalii, au repetat cam acelaşi scor. Dar a apărut factorul Marian Lupu şi Partidul Democrat a trecut pragul parlamentar. PD, dintr-un factor presupus de stabilitate, se poate transforma într-un factor de mare instabilitate.

    Sâmbătă, 7 aprilie 2009, a fost semnat actul de constituire a AIE, care, privită prin prisma unei viziuni parlamentariste, este o alianţă viabilă deoarece deţine 53 de mandate şi poate forma structurile Parlamentului. Dr atât şi mai mult nimic.

- Nu, deoarece Constituţia prevede clar că primul ministru este cel care propune Parlamentului echipa guvernamentală, iar acest prim-ministru este desemnat de către preşedinte. Astfel este greşită opinia că actuala coaliţie poate instala Guvernul, deoarece nu are suficiente voturi ca să voteze un şef de stat care, la rândul lui, să desemneze premierul pe care şi-l doreşte AIE. Astfel, în acest moment, constituirea acestei coaliţii nu duce la nimic, este mai curând un joc de-a politica.

Partajarea funcţiilor în stat, problema cu care se confruntă liderii AIE

    Mulţi observatori au remarcat aroganţa pe care au manifestat-o cei patru lideri ai AIE faţă de comunişti. Acesta este un element care trădează nedorinţa lor de a face politică serioasă şi anume: de a negocia, de a dialoga cu PCRM, deoarece comuniştii au totuşi 48 de mandate. Nu poţi să te comporţi astfel atunci când ai în opoziţie un partid care are tocmai 48 din 101 mandate, mai ales că Filat, Ghimpu, Lupu şi Urechean au nevoie de voturile comuniştilor ca să aleagă preşedintele Republicii Moldova. Nealegerea preşedintelui Republicii Moldova este un factor de instabilitate profundă, atât din punct de vedere economic, cât şi social-politic. Impresia mea este că cei patru lideri au ajuns în impas, ei nu ştiu ce să facă mai departe. Ei negociază într-un mod netransparent, pe piaţa mediatică sunt lansate o mulţime de scenarii şi această netransparenţă de la masa negocierilor duce la o şi mai mare instabilitate.

    Acum, de fapt, avem patru lideri care discută între ei şi mai mult nimic. Nu am auzit că s-ar întâlni grupurile de experţi pe diferite domenii care ar propune ceva concret, programe care ar putea fi atractive atât pentru societate, cât şi pentru opozanţi: membrii Partidului Comunist, deputaţii acestei formaţiuni din viitorul Parlament. Inexistenţa acestor discuţii trezesc multe întrebări, care au un singur răspuns: partajarea funcţiilor în stat de către liderii AIE.

    Eu mă număr printre cei care sunt sceptici privind şansele de izbândă ale acestei alianţe, pentru că în interiorul ei există câţiva factori de instabilitate profundă. Primul este factorul PL şi figura domnului Mihai Ghimpu, care are o viziune complet radicală de dreapta. Şi luările lui de poziţie sunt foarte şi foarte dure la adresa comuniştilor. Astfel, el compromite acţiunile pe care această alianţă ar trebui să le întreprindă ca să-şi adjudece votarea şefului statului. Drept confirmare serveşte şi faptul că una dintre soluţiile care se examinează în modul cel mai serios de către liderii celor patru partide este să-l forţeze printr-o presiune socială pe Vladimir Voronin să cedeze, să plece.

    Al doilea factor de instabilitate este că în cadrul administraţiei centrale sunt doar trei posturi de importante: cea a şefului statului, a preşedintelui Parlamentului şi a prim-ministrului, iar AIE are patru lideri. Asta înseamnă că cineva dintre cei trei trebuie să cedeze şi să cedeze foarte mult. Nu cred că acel care va ceda va fi nici Mihai Ghimpu, nici Vladimir Filat şi nici Marian Lupu.

- Cazul lui Serafim Urechean ar trebui să-l discutăm separat. După mine, Serafim Urechean este persoana cea mai indicată din cadrul AIE, cu cea mai mare practică de administrator, de gestionare a situaţiilor de criză. El are o bogată experienţă administrativă şi politică, de aceea susţin ideea că el ar fi persoana cea mai indicată din cadrul alianţei de a ocupa postul de prim-ministru.

În ceea ce priveşte postul de preşedinte al Parlamentului cred că lupta se va da între Vlad Filat şi Mihai Ghimpu, care, după mine, este total …

- Hai să spunem că ar fi total nepotrivită situaţia politică pentru numirea lui Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al Parlamentului.

    În ceea ce ţine de a treia funcţie foarte importantă, cea de preşedinte al ţării, lucrurile sunt şi mai complicate. La prima vedere persoana cea mai indicată ar fi Marian Lupu. Dar, trebuie să luăm în consideraţie antipatia comuniştilor faţă de el, pe care Lupu i-a trădat. Nu cred că el este persoana care ar fi votată de către PCRM. Lupu a înţeles lucrul acesta. Dacă după anunţarea rezultatelor alegerilor din 29 iulie el manifesta multă aroganţă faţă de comunişti, acum domnul Lupu s-a mai îmblânzit. El îşi dă destul de bine seama că îl are în faţă pe preşedintele în exerciţiu Vladimir Voronin, pe care este prea devreme să-l scoatem de pe câmpul de luptă politică. Dintre toţi cei patru lideri AIE, cea mai indicată persoană ar fi Vlad Filat, pentru că ar fi acceptabilă pentru comunişti.

- Dar comuniştii au spus că sunt gata să voteze o persoană apolitică la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova pentru a nu perpetua situaţia de criză politică şi economică.

- Aici este marea enigmă. Comuniştii au declarat că sunt gata să voteze o persoană agreată de toate partidele politice…

- Exact. Adică comuniştii nu au precizat dacă această persoană ar putea fi unul dintre liderii celor patru partide componente ale AIE. Ei nu au spus că nu vor vota un lider politic. După mine această persoană ar putea fi Vlad Filat, dacă comuniştii acceptă ca şeful statului să fie unul dintre liderii care au semnat acordul de formare a AIE. Vlad Filat a fost un oponent serios al comuniştilor şi rămâne a fi un oponent serios al lor, de aceea el este respectat. Pe când Marian Lupu este un trădător pentru comunişti şi nu poate fi acceptat.

    Pornind din această perspectivă, formula de partajare a funcţiilor pe care o consider eu drept posibilă este următoarea: Vlad Filat – preşedinte al Republicii Moldova, Marian Lupu – preşedinte al Parlamentului şi Serafim Urechean – prim-ministru. Dar, în acest caz, ce facem cu Mihai Ghimpu? Eu îl cunosc personal şi el, nici în ruptul capului, nu va ceda.

- Atunci, vom avea o altă formulă de guvernământ şi aceasta ar fi cea mai bună, după mine, pentru Republica Moldova. În opinia mea, o persoană neafiliată politic ar fi cea mai indicată la funcţia de şef al statului în actuala situaţie. Ar fi indicată şi o coaliţie mai largă. PCRM poate fi impus de actuala conjunctură politică să se reformeze. Situaţia îl poate forţa pe actualul preşedinte Voronin să nu mai pretindă la nici un post în stat. El poate fi doar liderul fracţiunii parlamentare a comuniştilor.

Există persoane interesate să forţeze mâna preşedintelui Voronin

- Domnule Gurău, aţi afirmat că Filat ar putea fi persoana pe care comuniştii să o accepte şi să o voteze la funcţia de preşedinte al ţării. Eu însă nu cred că PCRM va susţine candidatura lui Filat, aşa cum nu o vor susţine nici pe a lui Lupu sau Urechean, sau Ghimpu, sau, în general, oricare altă candidatură venită din partea AIE. Trebuie să ţinem cont de faptul că singura pârghie care le-a rămas comuniştilor să influenţeze jocul politic este alegerea şefului statului, care nu se poate produce fără concursul lor. Dacă comuniştii vor sprijini prin vot instalarea unui preşedinte de ţară din partea AIE, atunci ei, practic, sunt scoşi din joc pentru o perioadă de patru ani, deoarece AIE poate guverna fără nicio problemă, având 53 de mandate. De aceea, comuniştii ar fi interesaţi să instaleze în acest fotoliu o persoană pe care o controlează şi care în orice moment ar putea să demită Guvernul, să provoace o criză guvernamentală ca PCRM să poată reveni în prim-planul vieţii politice, poate chiar la putere într-o nouă coaliţie guvernamentală sau poate chiar în urma unor alegeri anticipate.

- Dacă analizăm situaţia din punct de vedere a perspectivei imediate, atunci aveţi perfectă dreptate. Comuniştii nu vor sau nu pot să cedeze această funcţie care totuşi controlează activitatea viitoarei guvernări. Dar în acest caz, comuniştii îşi asumă guvernarea, deoarece preşedintele ţării este o funcţie reprezentativă, dar desemnând prim-ministrul îşi asumă funcţii executive. Preşedintele nu poate influenţa activitatea Parlamentului, dar el îşi asumă responsabilitatea atunci când numeşte prim-ministrul. Dacă există o coaliţie de guvernământ formată, care are majoritatea voturilor în Parlament, cum poate preşedintele să nu numească un prim-ministru din partea acestei majorităţi parlamentare? Dacă preşedintele va numi o altă persoană, el va putea fi învinuit de subminarea puterii.

    Dar există şi perspectiva îndepărtată. Dacă nu este ales preşedintele, atunci peste jumătate de an vom avea alegeri anticipate şi nimeni nu ştie care vor fi rezultatele acestora.

    Eu cred că cineva este astăzi interesat să forţeze mâna preşedintelui Voronin să nu numească un prim-ministru din sânul AIE şi atunci se va merge pe planul B, care este forte simplu: să-l forţeze pe preşedintele Voronin să plece.

- Ar putea fi şi ceva mai dur. Eu am mai spus că această campanie electorală va fi dură, foarte scurtă şi imprevizibilă. Dacă se va merge pe planul B, putem ajunge la o instabilitate de neimaginat, la catastrofă. Şi nu cred că PCRM, în frunte cu Vladimir Voronin, doreşte să împingă ţara şi Republica Moldova într-un asemenea impas.

    Eu cred că preşedintele Voronin, analizând situaţia şi văzând ce lideri politici au semnat declaraţia de constituire a AIE, îşi dă destul de bine seama că PCRM trebuie să accepte cuminte ca liderii alianţei singuri să-şi scoată ochii. Noi ştim ce pofte apar când o coaliţie este la guvernare, ce influenţe apar. Să ne imaginăm că Serafim Urechean va fi numit prim-ministru. Vă imaginaţi cumva ca Urechean să accepte implicarea unor terţe persoane în treburile Executivului? Eu nu-mi închipui. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre Filat. Dar o coaliţie de guvernământ exact asta şi presupune: discuţii, negocieri, participarea tuturor componentelor coaliţiei la luarea deciziilor.

- Mai există un scenariu. Felul în care au acţionat până în acest moment cei patru lideri politici ai AIE poate avea o singură explicaţie logică, şi anume că actuala opoziţie are deja asigurate cel puţin 8 voturi ale comuniştilor care vor vota un preşedinte propus de viitoarea coaliţie de guvernământ. Asta ar însemna, de fapt, scindarea PCRM. Credeţi că este posibil să se desprindă o fracţiune din partidul condus de Vladimir Voronin care ar coaliza cu cele patru partide liberale şi democrate?

- Nimic nu este imposibil sau totul este posibil. Eu sunt sigur că anume pe acest scenariu merg liderii AIE. Potrivit lor, faptul că AIE are majoritatea simplă în Parlament îi va face pe unii deputaţi comunişti să voteze pentru un candidat la funcţia de şef al statului din partea alianţei şi să adere la AIE. Dar să ne aducem aminte că după alegerile din 5 aprilie, comuniştii au avut nevoie de un singur vot ca să o instaleze pe Zinaida Greceanâi în funcţia de preşedinte şi nu au găsit acest vot. Să privim lista deputaţilor comunişti. Eu am găsit, cel mult, vreo 3-4 viitori deputaţi comunişti care ar fi gata să-l trădeze pe Vladimir Voronin. Dar atâta timp cât Vladimir Voronin se află la cârma PCRM, nu cred că cineva ar încerca măcar să se gândească să facă acest pas. Nu pentru că ar exista o mare frică faţă de Voronin, aşa cum vorbesc liderii Alianţei, că s-ar exercita presiuni, ameninţări. Nu. Pur şi simplu, PCRM este cel mai mare partid. El are 48 de mandate. El poate influenţa viaţa politică din Republica Moldova foarte puternic şi din opoziţie. Plus la aceasta, ar fi nedemocratic şi chiar amoral să mergi după acelaşi scenariu de care doar cu câteva luni în urmă îi acuza pe comunişti că le urzesc pentru a găsi votul de aur. Ar fi foarte frumos din partea PCRM chiar să participe la alegerea şefului statului, să arate că nu exercită nici un fel de presiuni şi să-şi înainteze propriul candidat. Şi aici poate să apară surpriza. De ce să nu admitem că cineva din AIE ar putea să susţină o candidatură înaintată de comunişti?

- Mai ales dacă comuniştii vor avea inteligenţa să nu propună un lider sau un membru de partid.

- Exact! Ar putea să fie votată o candidatură înaintată de comunişti care ar fi o persoană neafiliată politic. Asta ar fi o idee foarte atractivă pentru mulţi, că nu toţi cei din Partidul Democrat au mare drag pentru Lupu. Şi în PL s-ar găsi unele persoane care nu prea agreează modul de conducere autoritară a partidului din partea lui Mihai Ghimpu şi a nepotului său Dorin Chirtoacă. Nu pot să bag mâna în foc că la AMN nu s-ar găsi 2-3 voturi pentru un preşedinte neafiliat.

    Cred că ideea înaintării unei persoane neafiliate politic la funcţia de şef al statului este cea mai rezonabilă. Şi mai cred că AIE este foarte şubredă şi nu cred în succesul ei.

- Domnule Victor Gurău, vă mulţumim mult pentru acest interviu.