Dar iată că nu este aşa. Presa afiliată celor trei partide liberale nu a înmuiat de fel tonul atunci când se referă la acţiunile autorităţilor, acuzându-le pe pe acestea din urmă de declanşarea violenţelor, deşi toţi au văzut că liderii celor trei partide de opoziţie, PL, PLDM şi AMN, dar şi alţii, au chemat lumea în stradă şi au incitat-o la acţiuni violente. Este greu de crezut că autorităţile au infiltrat în rândul protestatarilor provocatori care au preluat controlul mulţimii. Cu acelaşi succes am putea afirma că provocatorii au fost infiltraţi chiar de organizatorii protestelor, altfel cum se explică faptul că aceştia, după ce au „încălzit” mulţimea, au plecat, abandonând-o (unii însă au rămas şi chiar au dirijat atacurile gloatei asupra trupelor de poliţie şi a celor două instituţii)­? PL, PLDM şi AMN au anunţat oficial că ei sunt organizatorii manifestaţiilor de protest. Atunci de ce liderii acestor formaţiuni nu au părăsit ultimii centrul capitalei, ca să se asigure că protestele nu vor degenera în violenţe? Se pare că tocmai ei şi-au dorit un asemenea deznodământ, în speranţa că poliţia va deschide foc, vor exista victime între protestatari şi conflictul va lua noi proporţii, fapt ce le-ar fi permis preluarea puterii pe căi violente, nedemocratice. Dar poliţia nu a tras şi conflictul s-a stins odată cu focul care a mistuit cele câteva etaje ale Parlamentului.

    Că opoziţia liberală şi-a dorit acest conflict este mai mult decât evident. Pe 7 aprilie, când Parlamentul şi Preşedinţia erau în flăcări, în timpul conferinţei de presă susţinută de Marian Lupu, Vladimir Filat, Serafim Urechean şi Dorin Chirtoacă, ultimul a îndemnat lumea (conferinţa de presă fiind transmisă în direct de Radio Moldova) să revină şi a doua zi în piaţă pentru a continua acţiunile de protest. Probabil, Chirtoacă spera că miercuri protestatarii vor incendia şi Guvernul.

    Imediat după alegeri, luni, 6 aprilie, Vladimir Filat a declarat că „Cei care astăzi beau şampanie prea devreme au început să bea. Cei care se consideră învingători foarte curând vor deveni învinşi”. Deci, Filat deja avea pregătit tot planul care urma să-l aducă la putere. Tot în acea zi, Pavel Păduraru îndemna în „Timpul” lumea să iasă să protesteze, spunând: „Dacă va muri unul dintre noi în luptă, se vor ridica în schimb mii”. Asta este încă o confirmare a faptului că violenţele au fost planificate din timp de către organizatori.

    Încă un element care demonstrează că liderii celor trei partide liberale au planificat o lovitură de stat este declaraţia lor prin care au chemat lumea la protestul de duminică, 10 aprilie, din centrul Chişinăului. Iată un apel ce-l conţine această declaraţie: „VENIŢI mâine în centrul Chişinăului, în Piaţa Marii Adunări Naţionale! VENIŢI să interzicem pentru totdeauna partidul comunist criminal!”. Foarte bine, dar cum poate fi interzis un partid care o săptămână în urmă a câştigat alegerile într-un scrutin recunoscut atât de observatorii interni, cât şi de către cei externi drept democratic? O cale legală de interzicere a activităţii Partidului Comuniştilor nu există, pentru că ei au majoritatea şi în noul Parlament, iar acesta, deocamdată, nici nu s-a întrunit. Deci, rămâne doar calea ilegală, prin utilizarea forţei brute.

    Nu mai conciliante s-au manifestat şi autorităţile. Din cele relatate în presă înţelegem că poliţia efectuează arestări în rândurile manifestanţilor. Potrivit unor mass-media, poliţiştii recurg la acţiuni dure, chiar barbare de maltratare a manifestanţilor care au reuşit să fie capturaţi. Nu cunoaştem în acest moment care este situaţia reală, dar suntem ferm convinşi că opinia publică trebuie să condamne atât violenţele la care s-au dedat protestatarii, cât şi eventualele abuzuri ale poliţiei. Nici unul dintre protestatarii paşnici, care nu au aruncat cu pietre în poliţişti, care nu au participat la asaltul, distrugerea şi incendierea Parlamentului şi Preşedinţiei, nu pot fi traşi la răspundere doar pentru că au scandat în piaţă. Pe de altă parte, trebuie să răspundă în faţa legii toţi cei care s-au dedat la acţiuni criminale şi ilegale, în special cei care au instigat tinerii să săvârşească crime. Fiecare, în funcţie de vinovăţia pe care o poartă, trebuie să fie adus în faţa completului de judecată, să beneficieze de asistenţa avocatului şi să răspundă pentru ceea ce a făcut. Altfel, dacă autorităţile nu vor face dreptate, nu vor respecta prevederile legale, dacă cei vinovaţi vor rămâne la libertate, iar cei nevinovaţi vor plăti pe nedrept, atunci să ştiţi că asemenea zile tragice vor mai avea loc în Republica Moldova, se vor găsi din nou dintre cei gata să dea foc la întreg oraşul.

    În general, ilegalităţile la care s-au dedat protestatarii nu trebuie să servească drept motiv pentru ca autorităţile să se abată de la norma democratică. Altfel, ele vor confirma ipoteza pe care încearcă să o acrediteze acum cele trei partide liberale, precum că în Republica Moldova a fost instaurat regimul dictatorial al lui Voronin.

    Polarizarea societăţii în tabere antagoniste, radicalizarea opţiunilor politice este ceea ce şi-a dorit şi a obţinut opoziţia liberală. Se pare că această confruntare ar putea să le servească şi comuniştilor, care au ieşit, până la urmă, învingători şi care, graţie faptului că aşa-zişii democraţi din cele trei partide liberale au dat foc la Parlament şi Preşedinţie, ar putea să se mai menţină la guvernare încă vreo două mandate. Dar într-o societate normală trebuie să existe şi forţe care să se gândească nu numai la beneficiile politice personale şi de grup, ci şi la interesul comun al tuturor, al întregii societăţi. Anume acest interes reclamă o dezbatere publică, obiectivă, nepărtinitoare a celor întâmplate. Şi nu doar atât, ci şi conştientizarea necesităţii de conciliere naţională. Altfel, mă tem că un nou focar de violenţe ar putea să se termine nu doar cu distrugerea şi incendierea câtorva clădiri importante din administraţia centrală, dar şi cu un război civil. Doamne fereşte!