Luni şi marţi, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urmă învăţături ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paşti, fiecare credincios luând aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu (dar care, aducând în această zi mir şi ungându-L pe Hristos, devine mironosiţă) şi cel al lui Iuda (ucenicul care, deşi apropiat de Domnul, L-a vândut, tot astăzi, pentru 30 de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă). În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie.

    Vopsitul ouălor în roşu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.În Joia Mare sunt prăznuite: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. În Vinerea Mare, nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie, se ţine post negru şi nici măcar clopotele nu se trag. Prohodul Domnului - de vineri seara este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfârşitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Aer, pe sub care trec apoi toţi credincioşii. Numit şi Epitaf, Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase, de catifea sau de muşama pe care se află imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos.Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale.

     Deniile sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase şi înălţătoare slujbe creştine. Ele au apărut odată cu creştinismul şi se ţin în Postul Mare. Deniile se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, până vineri seara, când se cântă şi Prohodul Domnului.

    De luni până vineri, în ziua cumplită a răstignirii, preoţii rostesc rugăciuni rituale, cânturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeţi etc.), numite paremii. Cât despre Evanghelii, ele sunt rânduite astfel încât în fiecare zi din Săptămâna Patimilor să se citească o anumită Evanghelie. Cele mai importante denii sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are, ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului şi înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf.

Vinerea Mare este ziua de doliu a creştinătăţii

    În această zi nu se oficiază slujba Liturghiei. În schimb, vineri seara se oficiază Denia Prohodului. Scopul principal al citirii deniilor este ca prin rugăciune şi cântare, prin citirea Sfintei Scripturi şi meditaţie, prin pocăinţă şi post, să alungăm din suflet întunericul păcatelor şi să ne umplem de lumina cea tainică şi nevăzută a prezenţei iubitoare a lui Hristos în noi.

Procesiuni din Săptămâna Patimilor

    Ţara Sfântă nu este numai ţara pelerinajelor, ci şi a marilor procesiuni religioase, legate îndeosebi de viaţa Mântuitorului pe pământ, de marile sărbători ortodoxe de peste an. Cele mai frumoase slujbe şi procesiuni ortodoxe au loc aici în Săptămâna Patimilor. Încă din primele secole, creştinii de la Ierusalim recapitulau în slujbele lor ultimele zile ale vieţii pământeşti a Mântuitorului, făcând rugăciuni în toate locurile pe unde El a trecut. Procesiunile din Săptămâna Patimilor încep sâmbăta dimineaţa, în ajunul praznicului Floriilor, la mormântul Sfântului Lazăr. După Sfânta Liturghie, creştinii pornesc în procesiune spre Mănăstirea Sf. Lazăr, zidită pe locul unde a fost casa Martei şi a Mariei şi unde poposea Hristos cu ucenicii Săi.

    După Procesiunea din Duminica Floriilor, care culminează cu oficierea Sfintei Liturghii în Biserica Mare a Învierii, are loc, în Joia Mare, dinaintea Sf. Paşti, Procesiunea spălării picioarelor.

Procesiunea din seara zilei de Joia Mare - Drumul Crucii

    Procesiunea Drumului Crucii începe joi seara, când Patriarhul Ierusalimului oficiază vecernia în biserica zidită pe locul închisorii în care a stat Iisus înainte de a fi judecat şi condamnat. Procesiunea începe la Pretoriu, într-o clădire ridicată deasupra peşterii de piatră în care a fost închis Mântuitorul, unde se află o mică biserică ortodoxă. Cu toţii pornesc pe drumul pe care Iisus a purtat crucea, oprindu-se la fiecare din cele 14 staţii pentru a se citi din Sfânta Evanghelie. Convoiul clericilor şi pelerinilor, cu lumânări aprinse în mâini, porneşte în procesiune spre Golgota, căutând să reconstituie, pe cât posibil, Drumul Crucii străbătut de Mântuitorul în noaptea de joi spre vineri.

Procesiunea din Vinerea Mare

    În fruntea procesiunii merg arhiereii, în veşminte de doliu, ducând pe mâini o cruce mare de lemn de 1,5 m., în care se păstrează o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Ceilalţi clerici duc Sfânta Evanghelie, icoane, cădelniţe. Fac popasuri unde, după tradiţie, a căzut Domnul sub Cruce. Poporul îngenunchează şi arhiereii citesc Evangheliile Sfintelor Patimi. Procesiunea ajunge la Biserica Sfântului Mormânt, iar clericii înfig Sfânta Cruce în stânca Golgotei, pe locul unde a fost răstignit Mântuitorul. Aici se citeşte Evanghelia Răstignirii Domnului.

Procesiunea Prohodului Domnului

    Procesiunea are loc în seara de Vinerea Mare, în Biserica Sfântului Mormânt, la care slujeşte Patriarhul Ierusalimului, alături de mulţi arhierei şi credincioşi ortodocşi din toată lumea. După terminarea prohodului, slujitorii se aşează în faţa Sfântului Mormânt şi continuă slujba Utreniei. Sfânta Evanghelie, cu pecetluirea Mormântului (Matei 27, 62-66) se citeşte chiar în faţa uşii de intrare la Mormântul Domnului. La sfârşitul Utreniei se adună câte un delegat din partea fiecărei Biserici oficiale - ortodoxă, catolică, armeană şi coptă - şi, asistaţi de poliţie, se controlează interiorul Sfântului Mormânt să nu fie vreo sursă de foc. Apoi se sting toate cele aproape 80 de candele din interior şi se sigilează ambele uşi ale Sfântului Mormânt cu sigilii de ceară şi pânză albă. Din clipa aceea nu se mai poate intra la Sfântul Mormânt până în seara Sâmbetei Mari, după ce se aprinde Sfânta Lumină. În timp ce pelerinii şi clericii se retrag, poliţia stă de gardă la uşa Mormântului, o zi şi o noapte. Urmează o noapte de profundă meditaţie şi rugăciune pentru a întâmpina marea minune a pogorârii Sfintei Lumini.