Vă propun să efectuăm o mică incursiune în anatomia omului. Ce este vezicula biliară? Vezicula biliară este un „sac” de mici dimensiuni, poziţionat imediat sub ficat. Are rolul de a depozita bila (fierea) secretată de ficat. Bila ajută la digestia (descompunerea chimică) grăsimilor şi este eliminată din vezica biliară în intestinul subţire, prin intermediul unor canale, căi biliare. Orice tulburare la acest compartiment duce la consecinţe răsunătoare şi dăunătoare pentru organism.

Litiaza biliară este cunoscută încă din cele mai străvechi timpuri

    Frecvenţa acestei maladii este în creştere în ultimii ani. Ea este întâlnită la aproximativ, 10 la sută din populaţia matură. Afecţiunea este de 2-3 ori mai frecventă la femei.

“Calculii biliari sunt compuşi în 80 la sută din cazuri din colesterol cristalizat. Calculii se pot forma şi din pigmenţi biliari, îndeosebi în cazul unor afecţiuni hepatice grave. Ei se formează atunci când există un dezechilibru sau o modificare în compoziţia bilei – soluţie coloidală în care elementele constituante nu precipită. În mod normal, acizii biliari, lecitina şi fosfolipidele contribuie la menţinerea solubilităţii colesterolului în bilă. Tulburările de motilitate a vezicii biliare, staza bilei şi conţinutul bilei sunt factori ce predispun la formarea calculilor biliari,” afirmă medicul chirurg, şeful Clinicii chirurgicale din cadrul Spitalului Feroviar, Nicolae Curlat (în imagine).

Calculii odată apăruţi, nu dispar de la sine

    Bolnavii de litiază biliară trebuie să cunoască un amănunt important: calculii biliari se pot mări în volum şi la număr! Mărimea calculilor diferă de la un individ la altul, dar ,în general, calculii variază de la dimensiunile unui fir de nisip, la mărimea unei mingi de golf.

Nicolae Curlat evidenţiază următorii factori de risc:

- vârsta – incidenţa litiazei biliare creşte cu 1-3 la sută pe an la persoanele trecute de 40 de ani;
- sexul ca factor litogen (de formare a calculilor) este în corelaţie cu hormonii estrogeni care cresc sinteza hepatică de colesterol. Ca rezultat maladia dată apare mai frecvent la femei;
- obezitatea este un factor de risc major pentru litiaza biliară;
- unele boli gastrointestinale – boala Crohn, colita ulcerativă şi alte infecţii;
- influenţe genetice;
- sedentarismul – un studiu a demonstrat că lipsa activităţii fizice este un factor de risc important;
- diabetul zaharat;
- postul alimentar – atunci când vezica biliară este puţin solicitată pe perioade lungi de timp, ea nu se goleşte cu regularitate, iar stagnarea bilei poate antrena formarea calculilor
- alimentaţia bogată în zaharuri simple, în grăsimi şi în calorii;

Vigilenţă maximă la simptomatologie

    În marea majoritate a cazurilor, litiaza biliară nu se manifestă clinic. Problemele apar doar atunci când un calcul migrează în canalul cistic sau căile biliare. Cel mai frecvent simptom al litiazei biliare este colica biliară - durerea în zona epigastrică (zona stomacului) şi în partea superioară dreaptă a abdomenului.

Durerea poate avea următoarele caracteristici:

- apare brusc în zona centrală superioară a abdomenului (zona epigastrică) şi se poate întinde în partea superioară dreaptă a spatelui şi în zona umărului; este greu de găsit o poziţie confortabilă; durerea nu dispare odată cu încercarea de deplasare;
 - împiedică efectuarea unor mişcări respiratorii normale şi profunde;
- durează de la 15 minute până la 24 ore (frecvent, durează între 1 şi 5 ore);
- apare noaptea, fiind atât de severă încât întrerupe somnul;
- apare după mese neraţionale abundente şi picante (grase, prăjite).

    Durerea asociată litiazei biliare este, deseori, însoţită de greţuri, vărsături bilioase (conţinut verde), transpiraţii, febră tranzitorie. Colica sfârşeşte aproape totdeauna brusc şi există posibilitatea repetării sale ulterioare. O persoană care a suferit o criză de colică hepatică prezintă 70% riscuri de a suferi alta. La început, crizele sunt uşoare, dar au tendinţa de a se agrava în absenţa unui tratament.

Intensitatea simptomelor nu depinde de mărimea calculilor.

    Uneori, calculi mici pot provoca dureri intense, în timp ce unii calculi de dimensiuni mari trec neobservaţi. La apariţia primelor simptome de alarmă se recomandă consultarea medicului de familie cu recomandări ulterioare ale terapeutului şi chirurgului. Ecografia abdominală (USG abdominală) este metoda de elecţie pentru diagnosticul litiazei biliare. Este absolut neinvazivă.

Sfaturi utile oferite de dr. Nicolae Curlat:

    Tratamentul sanatorial al litiazei biliare este contraindicat din motivul posibilei reactivări a procesului inflamator şi a sindromului dolor. Cu cât mai mult timp trece din momentul apariţiei calcului, cu atât mai evidente sunt schimbările în peretele vezicii biliare, ficat, pancreas.

    Fiindcă boala survine la o vârstă înaintată, când sunt prezente mai multe patologii asociate, adresarea tardivă poate umbri rezultatul intervenţiei chirurgicale.

    “Calculii biliari, odată depistaţi, trebuie înlăturaţi prin intervenţie chirurgicală, numită colecistectomie laparoscopică. Operaţia este miniinvazivă şi este foarte bine tolerată de către pacienţi. La a 2-a zi pacientului i se permite să umble prin salon, iar la a 4-a este externat acasă”, a adăugat Nicolae Curlat.

    Nu există o metodă sigură de a preveni apariţia litiazei biliare. Totuşi, se poate reduce riscul de apariţie a calculilor biliari, şi anume: efectuarea controlului medical sistematic, menţinerea unei greutăţi optime, dieta echilibrată cu mese regulate, exerciţiile fizice regulate, tratarea la timp a patologiilor inflamatorii.