În acelaşi timp, potrivit experţilor, condiţiile de detenţie, comportamentul inadecvat al poliţiştilor cu deţinuţii, durata lungă de detenţie preventivă şi lipsa transparenţei în instituţiile penitenciare sunt doar câteva capitole ce cauzează, în prezent, în mod abuziv, încălcarea drepturilor omului, precum şi aplicarea torturii.

    Astfel, raportorul special al Consiliului Drepturilor Omului al ONU privind violenţa împotriva femeilor, Yakin Ertürk, şi raportorul special ONU pe tortură şi alte forme inumane de tratament, Manfred Nowak, au declarat, în cadrul unei conferinţe de presă privind bilanţul vizitei lor de şapte zile în Moldova, organizată la sfârşitul săptămânii trecute, că Guvernul Republicii Moldova recunoaşte existenţa problemelor privind tortura şi, astfel, pledează pentru o conlucrare eficientă cu organismele internaţionale pentru a preveni traficul de fiinţe umane, tortura şi violenţa. Potrivit raportorilor, cele mai grave probleme la acest capitol au fost depistate în urma analizei situaţiei din mai multe instituţii penitenciare şi colonii de educare pentru minori, acolo unde mai pot fi depistate încălcări grave, precum condiţiile de detenţie, comportamentul inadecvat al poliţiştilor, lipsa unui mecanism eficient de emitere a plângerilor din partea deţinuţilor.

Experţii vor prezenta un raport ONU privind activitatea lor în Moldova

    În cadrul vizitei în Republica Moldova a raportorilor, aceştia au reuşit să poarte discuţii cu mai mulţi deţinuţi şi victime ale torturii, fără prezenţa reprezentanţilor organelor de drept sau a angajaţilor penitenciarelor, în cadrul cărora victimele torturii au putut în mod nestingherit să-şi enunţe toate problemele cu care se confruntă. „În această perioadă am conlucrat împreună cu Guvernul şi suntem recunoscători interlocutorilor noştri, inclusiv persoanelor oficiale, reprezentanţilor societăţii civile, precum şi victimelor violenţei, traficului şi torturii, pentru că ne-au ajutat să ne facem o viziune vizavi de problemele fenomenului torturii existente în Moldova, iar concluziile noastre vor fi prezentate într-un mod mult mai detaliat în rapoartele pe care le vom prezenta ulterior Consiliului privind Drepturile Omului al ONU”, a declarat Manfred Nowak.

    În acelaşi timp, întrebaţi de jurnalişti dacă nu au fost ghidaţi într-un mod manipulator de către reprezentanţii Guvernului pentru a arăta situaţia din Republica Moldova, la acest capitol, într-o formă cât se poate de favorabilă, raportorii au menţionat că, deşi au avut o conlucrare eficientă cu reprezentanţii Executivului, în timpul vizitelor şi convorbirilor cu victime ale torturii, atât din penitenciare, cât şi din alte instituţii, au participat doar raportorii şi interlocutorii, prezenţa persoanelor terţe fiind exclusă.

Raportorii sunt nemulţumiţi de decalajul semnificativ dintre cadrul normativ şi situaţia de facto privind tortura.

    De asemenea, experţii au menţionat că în domeniul violenţei împotriva femeilor ca, de altfel, şi în domeniul privind tortura şi tratamentele inumane, au fost luate măsuri importante pentru integrarea standardelor internaţionale în cadrul legal naţional, făcând referinţă chiar la adoptarea de către Parlament a noii legi privind migraţia forţei de muncă. „Deşi apreciem eforturile autorităţilor de la Chişinău în adoptarea legilor, planurilor de acţiune şi programelor care constituie baza drepturilor şi libertăţilor de care toţi ar trebui să beneficieze, suntem îngrijoraţi şi nemulţumiţi de diferenţele şi decalajele semnificative, recunoscute de către toţi cei implicaţi, dintre cadrul normativ şi situaţia de facto”, a declarat Yakin Ertürk.

    Totodată, violenţa domestică, potrivit raportorilor, se consumă în linişte şi nu este recunoscută oficial de către societate sau chiar de către persoanele abuzate. „În cazul în care violenţa domestică nu are repercusiuni grave, ea este acceptată ca fiind o normalitate a vieţii private în aceeaşi măsura de către bărbaţi, cât şi de femei şi nu este considerată ca fiind o problemă ce ar trebui să garanteze intervenţia legală. Instituţiile de protecţie ale victimelor violenţei nu sunt suficiente, existent fiind doar un singur adăpost destinat victimelor violenţei domestice şi copiilor acestora”, a precizat expertul ONU.  

    În contextul unui fenomen al migraţiei ilegale, potrivit estimărilor raportorilor ONU, femeile devin victime ale sclaviei din cauza condiţiilor de muncă şi al traficului în diferite reţele. Migraţia de bună voie sau forţată este îndeaproape relaţionată cu abuzul domestic şi lipsurile economice. Nevoia de a-şi întreţine propriii copii sau dorinţa de a scăpa de un mediu familial abuziv sunt factori puternici ce stau la baza deciziei de a pleca în străinătate.

    În acelaşi timp, experţii se arată nemulţumiţi de tratamentele inumane şi faptele de tortură ale poliţiei, ineficienţa mecanismelor de reclamaţie şi de executare a pedepselor. În baza discuţiilor purtate cu oficialităţile, judecătorii, avocaţii şi reprezentanţii societăţii civile, a convorbirilor cu victimele violenţei şi cu persoanele private de libertate, care de cele mai multe ori aveau dovezi medico-legale, raportorii speciali au concluzionat că maltratarea pe perioada iniţială de reţinere în arest este un fenomen des întâlnit. Metodele de tortură, precum bătăile severe, cu pumni, bastoane de cauciuc şi bâte, inclusiv electroşocuri, asfixiere prin folosirea măştilor pentru gaz, plasarea de ace sub unghii, sunt metode folosite adesea pentru a obţine confesiuni de la suspecţi, inclusiv în regiunea transnistreană. Perioada îndelungată petrecută în detenţie preventivă contravine principiului prezumţiei nevinovăţiei. Potrivit experţilor, cât priveşte acuzaţii, standardele internaţionale stipulează ca sistemul de executare a pedepselor penale ar trebui să-i reabiliteze şi să-i reintegreze în societate pe infractori, lucru care nu se întâmplă în prezent şi care este confirmat de mulţi dintre interlocutorii noştri.

    Dimpotrivă, practica de a restricţiona drastic contactul între deţinuţi precum şi cu lumea exterioară în baza diferitor regimuri stricte contravine acestei idei. De asemenea, în opinia raportorilor, este regretabil faptul că aşa-numitul „regim iniţial”, introdus recent în Codul Penitenciarelor, exacerbează situaţia deţinuţilor, în loc să producă o îmbunătăţire. Accesul la servicii de sănătate constituind şi el un mare semn de îngrijorare.