Constituţia normală la copii este o formă morfologică şi funcţională individuală pentru fiecare organism, determinând deosebirile exterioare în mediul ambiant, caracterizează starea de metabolism, reactivitatea individuală a organismului la acţiunea factorilor endo- şi exogeni. Anomaliile de constituţie sau diatezele sunt o stare alarmantă a organismului caracterizată prin instabilitatea funcţională a mecanismelor neuroregulatorii de a asigura normal funcţia organelor şi sistemelor organismului pentru adaptarea în mediul ambiant.

    Diateza înseamnă predispoziţia ereditară către diferite maladii, determinată însă şi prin influenţa mediului ambiant (factorii externi) asupra organismului.

    Depistarea acestor factori externi şi înlăturarea acţiunii nocive a lor ameliorează evoluţia bolii sau chiar poate preîntâmpina dezvoltarea maladiei. Mediul ambiant este în stare să stopeze sau să influenţeze evoluţia diatezei. Pentru toate suferinţele funcţionale este caracteristică posibilitatea lor de a fi într-o formă latentă şi de a se manifesta marcat sub acţiunea factorilor alimentari, fizici mecanici, psihici.

    Luând în consideraţie că la diferite maladii predispoziţia ereditară este cauzată de mai mulţi factori, formele de diateză alergică sunt diverse. Este destul de complicat de a include diatezele într-o clasificare unică. Majoritatea autorilor menţionează următoarele forme de diateze. La copii de vârsta fragedă se întâlneşte mai des diateza alergică (dermatita atopică, catarală exudativă), la preşcolari - diateza limfatică, şi la vârsta şcolară - diateza dismetabolică. Majoritatea savanţilor recunosc că ereditar nu se transmite nici o formă de alergie, ci doar predispoziţia câtre reacţiile alergice. Factorul genetic ereditar este esenţial în determinarea afecţiunii, caracterul familial fiind prezent în 70 la sută din cazuri.

    Vom discuta despre diateza alergică (cataral exudativă, dermatita atopică) cu dna Silvia Foca, medic rezident în pediatrie din cadrul Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Mamei şi Copilului. Ea ne relatează că această maladie debutează între a 2-a – a 3-a lună după naştere, iar în unele cazuri şi în perioada nou-născutului, la copiii născuţi de mame cu gestoze (disgravidii), boli alergice şi alte stări patologice. Primele semne clinice pot apărea în maternitate: gneis (solzi pe cap), intertrigou (opăreală), seboreea (pielea grasă). Manifestările clinice ale diatezei alergice se caracterizează la debut, de obicei, prin afectarea pielii. Erupţiile cutanate sunt polimorfe. La copilul în vârstă de până la 2 ani cel mai frecvent este eczemul predilect localizat la nivelul obrajilor şi bărbiei (eczema infantilă), mai rar la gât, pliuri sau pe tot corpul. Eczema poate fi uscată, de forma unor placarde roşietice cu cruste (coajă) mici sau mai frecvent zemuindă. Pruritul (mâncărimea) este intens la nivelul leziunilor, determinând pe copii înfăşaţi să-şi frece obrajii de lenjerie. Bolnavii sunt capricioşi, neliniştiţi, plângăreţi, somnul le este superficial, se trezesc cu greu. În diateza alergică este implicat tractul digestiv şi respirator (mai rar). Scaunul frecvent de 3-4 ori pe zi, cu mucozităţi neînsemnate şi boluri nedigerate este un simptom caracteristic în diateza alergică la copii de vârstă fragedă. Schimbările scaunului sunt funcţionale şi nu necesită intervenţii terapeutice.

    În a 2-a jumătate a primului an de viaţă seboreea dispare. Dacă boala progresează, rămâne eczema uscată sau zemuindă, cu vârsta este caracteristică tendinţa spre suportarea frecventă a infecţiilor respiratorii acute. Poate apare febră moderată, schimbări catarale (de răceală) cu evoluţie de lungă durată şi caracter recurent.

    Diateza alergică se caracterizează prin mărirea ganglionilor limfatici, în special cei de la nivelul gâtului. În caz de afectare a pielii toracelui şi membrelor se determină mărirea nodulilor limfatici axilari (de sub braţ).

    La 7-8 luni pot apărea placarde uscate, foarte pruriginoase (însoţite de mâncărime), presărate cu cruste (coaja) în urma scărpinării.

    Cea mai importantă măsură a tratamentului este   dietoterapia, a cărei principii sunt:

- excluderea completă din alimentaţie a produselor cu sensibilitate sporită: ouă, peşte, icre, miere, ciocolată, cafea, cacao, fructele şi legumele de culoare roşie şi oranj, fragi, căpşune, zmeura, piersicii, citruşii, morcovii, roşiile;

- asigurarea necesităţilor fiziologice a copilului în energie şi substanţe alimentare de bază se face prin schimbul produselor alergenice cu alte produse alimentare;

- introducerea succesivă în alimentaţie a produselor excluse precedent;

- respectarea strictă a regulilor de prelucrare culinară a produselor.

    Dietoterapia la copiii sugari se face în funcţie de caracterul alimentaţiei. Se păstrează după posibilitate alimentaţia naturală. Cu acest scop se elimină din alimentaţia mamei produsele alergizante, laptele de vaci, caşcavalul. În cazul alimentaţiei artificiale cu o sensibilitate neînsemnată la laptele de vaci, se pot folosi produsele lactate acidofile cu influenţă pozitivă asupra tractului digestiv.

    În caz de sensibilitate la laptele de vaci, se indică contramandarea lui. Se recomandă amestecurile din soie, Fitolac, Soial, Prosoial. Cu precauţie poate fi folosit laptele de iapă, capră şi cămilă.

    Complimentul se introduce în alimentaţie mai devreme, de la 3,5 luni, sub formă de terci din legume: varză, varză de Bruxelles, dovlecei, patison, pătrunjel. Al doilea compliment va fi terciul de orez, hrişcă şi ovăz. Terciurile vor fi preparate cu fiertură din legume sau cu lapte diluat de 2-3 ori. Proteinele vor fi primite cu carnea de curcan, iepure fiartă de 2 ori. Se vor exclude produsele cu efect excitant asupra tractului digestiv: iute, sărat, pipărat, conservele, condimentele, coloranţi, conservanţi, emulgatori (marmeladă, creme, torte, pateuri, apă carbogazată din fructe etc.).

    Terapia medicamentoasă va fi aleasă de către medicul specialist, pentru fiecare pacient individual.

    Sunt binevenite fizioterapia, climatoterapia (în perioada caldă a anului), băi de rodon, cu apă de mare etc.