La 19 ianuarie s-au împlinit 80 de ani de la naşterea poetului, publicistului şi eseistului Victor Teleucă. Cu această ocazie, Biblioteca Naţională şi Editura «Universul» au organizat săptămâna trecută, pe 12 ianuarie, o suită de manifestări consacrate lui Victor Teleucă. În şirul acestor evenimente s-au înscris şi lansarea a două volume de carte – «Mollis Dava“, de Victor Teleucă, şi “În oglinzile lui Victor Teleucă», de Theodor Codreanu, dar şi vernisajul “Încercarea de a nu muri”.

Plecarea Leonidei Lari s-a produs, pentru cei mai mulţi dintre noi, atât de repede, atât de neaşteptat şi cu o discreţie publică mărginaşă cu indiferenţa, încât oricine a cunoscut-o şi a apreciat-o aşa cum a meritat, ca pe o poetă talentată, ca pe un curajos şi sincer tribun popular, fiică de frunte a neamului şi om la care demnitatea şi modestia se îmbinau de o manieră foarte rară, este încercat de un sentiment amestecat de jenă, indignare şi proprie vinovăţie. Sunt sigur, mulţi se întreabă: cum s-a întâmplat că lumea nu a fost informată mai de mult despre starea grea în care ea se afla, de ce la sicriul ei nu au venit atâţia câţi ar fi trebuit să vină, când dispariţia ei este, de fapt, una din cele câteva foarte mari, dacă nu chiar cea mai mare, pe care le-am avut în ultimele două decenii, de ce petrecerea ei pe ultimul drum nu a avut participarea care era de aşteptat, nu a fost însoţită de o mare durere colectivă şi nu s-a regăsit într-un mare număr de regrete, exprimate cu plină şi sinceră voce în diferite straturi şi la diferite niveluri ale societăţii? În sfârşit, de ce dispariţia ei nu s-a arătat ca o mare pierdere naţională?

Deşi creaţia ei literară este una caracterizată de romantism, poeta Leonida Lari a fost o fire nonconformistă. S-a logodit cu Ştefan cel Mare, a militat până-n ultima suflare pentru unirea Basarabiei cu România, de peste două decenii nu s-a despărţit de bentiţa ei cu care a rugat să fie înmormântată, a fost consecventă în declaraţii, ambiţii şi idealuri. În ultimii ani s-a luptat însă cu o boală necruţătoare, cancerul mamar, care a învins-o, la 62 de ani. Când diagnosticul medicilor a sunat ca un verdict, Leonida Lari, care locuia şi activa în România, la Bucureşti, s-a întors la Chişinău, împreună cu mama ei, pe care o ţinea aproape, şi care a decedat şi ea acum o lună.

Poeta, publicista şi politicianul Leonida Lari a fost petrecută astăzi în ultimul său drum. Cu începere de la ora 10.15, corpul neînsufleţit al regretatei poete a fost expus la Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Chişinău, unde s-au adunat sute de persoane. Printre ei a fost şi premierul Vlad Filat, deputaţi în Parlamentul de la Chişinău, miniştri, ambasadori, poeţi, scriitori, actori, alţi oameni de cultură, simpli cetăţeni.

Regizorul şi scenaristul român Andrei Blaier a încetat din viaţă joi, 1 decembrie, la vârsta de 78 de ani. Potrivit apropiaţilor săi, regizorul Andrei Blaier a încetat din viaţă în jurul orei 8.00, în locuinţa sa, după o lungă şi grea suferinţă. Andrei Blaier a fost mai mult decât un regizor şi un scenarist, el fiind renumit atât pentru creaţiile sale, la care a colaborat de-a lungul anilor cu nume mari ale cinematografiei, cât şi pentru activitatea sa de profesor universitar care a format noi generaţii de regizori de film şi televiziune.