Marele pictor Nicolae Grigorescu, care a semnat un număr impunător de lucrări din seria „Car cu boi” (circa 300), opere de artă care au un preţ de licitaţie tot mai mare (în luna octombrie 2011, casa de licitaţii Bonhams din New York a vândut un tablou „Car cu boi” de Nicolae Grigorescu contra a 104 500 de dolari), poate fi foarte gelos pe moldoveni, pentru lucrarea politică “Car cu boi” (tip AIE-2), versiune moldovenească, cu “principii şi valori europene”.

Pe parcursul anului 2011, premierul Vlad Filat ni s-a prezentat drept cavaler al vizelor, luptător cu salariile nejustificat de mari ale şefilor companiilor de stat, militant aprig cu raiderii, cu corupţia şi cu păpuşarul. Spre finele anului însă, se pare că a pierdut din forţă şi din elan. Salariile grase nu au slăbit, corupţia a fost lăsată în pace, lupta cu raiderii a rămas pe seama lui Chirtoacă, iar păpuşarul s-a ales cu regretele târzii ale şefului Cabinetului de Miniştri pentru calificativul de păpuşar.

Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a propus o nouă lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării. Scopul acestei legi a fost crearea unui instrument care ar permite prevenirea oricărui fel de discriminare pe teritoriul Moldovei şi ar reuni toate prevederile într-un singur act legislativ. Însă, din cauza neînţelegerilor cu privire la scopul noii legi a Ministerului Justiţiei, proiectul propus a devenit foarte controversat şi a stârnit îngrijorări serioase cu privire la libertatea religioasă şi cea de conştiinţă. Cu toate acestea, lobby-şti neoliberali activi şi diplomaţi din UE au afirmat că aceasta este singura modalitate de a ridica bariera vizelor pentru Republica Moldova. Presiunea nejustificată din partea unor diplomaţi ai UE, combinată cu confuzia Ministerului Justiţiei, se pare că au creat premisele unei legi controversate care pune în mare pericol libertăţile fundamentale ale cetăţenilor din Moldova.

Dacă dorinţa unui om de a se vedea într-o funcţie oarecare atinge cote de paranoia, cu siguranţă, respectivei persoane îi este contraindicat să ajungă în acea funcţie, pentru că apar semne de întrebare în legătură cu mobilul real al năzuinţelor sale, altul decât cel declarat. Cât de mult ar trebui să-şi dorească cineva să ajungă preşedinte de ţară, încât să nu mai sesizeze nici ridicolul, nici penibilul situaţiei în care se postează de bună voie şi nesilit de nimeni?

Au trecut mai bine de cinci luni de când prim-miniştrii Emil Boc şi Vladimir Filat, ca şi şefii diplomaţiei de la Bucureşti şi Chişinău, Teodor Baconschi şi Iurie Leancă, au anunţat public şi oficial întreaga suflare românească asupra amânării pentru luna noiembrie 2011 a primei şedinţe comune a guvernelor României şi Republicii Moldova, şedinţă preconizată iniţial pentru iunie 2011, la Galaţi. Ne-am întristat şi am regretat în luna iunie că şedinţa comună a celor două guverne nu a mai avut loc, dar am pus preţ bun pe declaraţiile oficialilor de la Bucureşti şi Chişinău, aşteptând şedinţa din noiembrie.