Într-o societate a veşnicelor metamorfoze, cunoaşterea trecutului este una din condiţiile indispensabile prosperării culturii naţionale. Ar fi imposibil să creăm ceva fără a ne baza pe o temelie istorică. Deşi panta rhei, citându-l pe Eminescu: toate-s vechi şi nouă toate…, viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe, vede-n capăt începutul cine ştie să le-nveţe. Gândurile şi părerile noastre, oricât de mult am dori să ni le asumăm, crezându-ne originali, nu sunt nimic altceva decât rezultatul informaţiilor pe care le-am asimilat în mod conştient şi pe care mai apoi le-am prelucrat ajungând a considera că ne aparţin în totalitate.

Antim Nica la conducerea Misiunii ortodoxe din Transnistria

În decembrie 1943, la un an de la instalarea în fruntea Misiunii ortodoxe române din Transnistria, mitropolitul Visarion Puiu se întorcea în ţară. Motivele plecării din această funcţie erau legate mai ales de lipsa preoţilor destoinici care să facă misiune de evanghelizare în teritoriul administrat de statul român între Nistru şi Bug, dar şi de ofensiva sovietică care se apropia tot mai mult de Odesa şi demoraliza populaţia locală. Astfel, în contextul unei apropiate retrageri a administraţiei româneşti, în data de 16 decembrie 1943, Antim Nica era numit la conducerea Misiunii de către mareşalul Ion Antonescu, cu aprobarea patriarhului Nicodim.

1. Ce este distributismul

Materializare a principiului creştin de dreptate socială, distributismul s-a cristalizat teoretic la începutul secolului XX, propunând o a treia cale, între capitalism şi socialism-comunism. Corifeii distributismului sunt englezii G.K. Chesterton (1874-1936) şi Hilaire Belloc (1870-1953). În ţara noastră, independent de distributismul occidental, principiile distributiste şi-au găsit reflectarea în doctrina ţărănistă a partidului lui Ion Mihalache (devenit, după unirea cu partidul lui Maniu, Partidul Naţional Ţărănesc).

New York – Poate un teolog anglican din Marea Britanie să reînvie o teorie catolică a dreptăţii sociale şi să ofere o soluţie de rezolvare a problemelor economice ale Americii şi ale polarizării politice? Filozoful şi gânditorul politic Phillip Blond crede că da, şi face tot ce-i stă în putinţă ca să o promoveze.

Cu toţii suntem de acord că bunăstarea fizică, morală şi emoţională a copilului trebuie să fie obiectivul suprem al fiecărui părinte, familii şi societăţi. Pentru asta ne trudim majoritatea dintre noi, părinţi responsabili, de dimineaţa până seara. O facem pentru că ne iubim copiii, pentru că am fost şi noi crescuţi în dragoste de părinţii noştri, şi pentru că dorim un viitor fericit copiilor noştri şi prin ei societăţii în care trăim. Bunăstarea copiilor noştri însă, nu depinde numai de noi. Depinde şi de factori externi care, de cele mai multe ori, nu sunt sub controlul nostru. Fie că e vorba de sistemul de învăţământ, statul ori alte foruri similare, aceşti agenţi caută să fasoneze mintea şi personalitatea copiilor într-o direcţie contrară valorilor părinţilor lor şi contrară chiar şi bunăstării lor proprii. Din această perspectivă aducem astăzi în discuţie un document pe care noi îl socotim periculos la adresa copiilor şi care, la ora actuală, e dezbătut în Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.