„Scandalul atacurilor raider, săvârşite de Vlad Plahotniuc împotriva sistemului bancar din Republica Moldova, ar fi trecut pe neobservate, ca multe altele, dacă Plahotniuc n-ar fi făcut o greşeală fatală. Atunci când a săvârşit atacul raider asupra MoldovaAgroindBank, el nu ştia că acţiunile aparţin unor europeni, iar UE va acţiona prompt în acest caz. Dar greşeala lui nu este întâmplătoare. Cineva intenţionat i-a sugerat lui Plahotniuc că acţionarii sunt cetăţeni moldoveni, iar investitorii sloveni sunt doar persoane interpuse”.

În toamna lui 2009, raiderii cu afiliere politică au încercat să preia controlul asupra firmei moldo-ruse MoldAsig. Intervenţia dură a lui Putin a compromis acţiunea. Apoi au urmat Red-Nord şi Parcul de troleibuze. În august 2011, au fost deturnate acţiunile a patru bănci şi a unei firme de asigurări: MAIB, Banca de Economii, Victoria Bank, Universal Bank, care deţin 60% din activele sectorului bancar autohton. Acum, raiderii, după ce au „acaparat” economia, vor să acapareze şi statul. A rămas doar un fleac – modificarea Constituţiei ţării.

Filat îi suspectează pe Plahotniuc şi Platon de organizarea atacului raider asupra sistemului bancar. Cei doi fac pe niznaiul

Este mai mult decât evident faptul că premierul Vladimir Filat, atunci când se referă la persoanele de rang înalt implicate în atacul raider asupra sistemului bancar şi la arhitecţii acestei scheme criminale, are în vedere 2 persoane, „doi genii” în preluarea afacerilor, după cum s-a exprimat comentatorul Igor Boţan – Vladimir Plahotniuc şi Veaceslav Platon. Filat a ezitat să-i numească deschis pe cei doi, dar felul în care premierul şi-a formulat şi construit mesajul în emisiunea „Fabrika” din 5 septembrie 2011 de la Publika TV, ne permite să le identificăm cu uşurinţă pe cele două persoane controversate, dacă nu chiar dubioase, cu implicaţii multiple şi scandaloase atât în lumea afacerilor, cât şi a politicului.

Recitind articolul recent reluat în „FLUX” după „Ziuaveche.ro” şi distribuit pe reţelele de socializare de distributistul Ovidiu Hurduzeu (calificativul atribuit redutabilului critic social, cum obişnuieşte să-şi spună domnia sa, are un cu totul alt sens, la care sper să revin cu o proximă ocazie), text care, de fapt, reproduce nişte fragmente din discursul celebrului gânditor american Paul Gottfried, am găsit potrivit să revin la un subiect practic absent pe agenda publică de la noi. Fac recurs la numele acestei personalităţi de prim rang a gândirii de dreapta, conservatoare şi tradiţionaliste din Statele Unite nu doar datorită notorietăţii lui, ci pentru a atrage atenţia cititorului asupra faptului că, fără să vrea şi să poată să înţeleagă, “lumea bună” din spaţiul public din ţara noastră a devenit captiva unui discurs politic internaţional uniformitant şi, deopotrivă, dominant, cel propagat de reţelele politice, instituţiile internaţionale şi mainstream-ul media pretutindeni. Iar puterea unui astfel de discurs public la nivel planetar a devenit atât de devastatoare, încât este considerată pe bună dreptate drept un soi de parareligie, cu oracolii, divinităţile şi tabuurile obligatorii pentru o ideologie totalitară.

„Nu există nici o diferență între disciplina „Istorie” (integrată) propusă anterior de comuniști și cea numită „Istorie”, propusă acum de democrați. Atunci comuniștii erau presați de Moscova, acum democrații – de Bruxelles”, a declarat Iurie Roşca în cadrul chat-ului inprofunzime.md.