Pentru a înţelege mai bine profilul identitar şi realităţile din ţara noastră, voi trece în revistă câteva idei asupra cărora am insistat şi în unele texte precedente. Revin, deoarece cred că astfel de lucruri simple, fără pretenţia de a fi originale, fiind repetate, au şansa de a fi desprinse de cititorul curios să înţeleagă mai bine ce i se întâmplă şi de ce. Dar mai ales să înceapă a se întreba cum s-ar putea ieşi din acest cerc vicios, în care ne-am pomenit. Este vorba de originile intelectuale şi spirituale ale fenomenelor care devin la ora actuală globale şi care imprimă o anumită direcţie evoluţiilor din societăţile moderne.
Toţi stau astăzi şi ghicesc: care va fi soarta lui Igor Dodon după ce a plecat de la comunişti: se va duce la fund sau va surmonta culmile politice cu şi mai mare succes decât a făcut-o aflându-se în PCRM sau sub tutela acestuia? Cred că este prematur să ne dăm cu părerea privind evoluţia carierei politice a lui Dodon. Şi, în general, nu asta este ceea ce ar trebui să ne preocupe în acest moment. Problema este alta: în ce măsură plecarea lui Dodon din PCRM va duce la depăşirea crizei politice în care se află ţara din cauza nealegerii şefului statului de către Parlament.
Răzvrătirile în sânul partidelor puternice au devenit un obicei pentru sistemul politic volatil din R. Moldova. Nici comuniştii nu sunt o excepţie, chiar dacă aceştia s-au angajat printr-o convenţie mai veche să rămână uniţi pentru a rezista în faţa presiunilor exercitate de actuala Alianţă de guvernare.
Toată lumea este de acord că în Justiţie, lucrurile merg foarte prost, atât de prost, încât cei mai luminaţi ori/şi mai îngrijoraţi de această situaţie atenţionează mereu asupra faptului că Republica Moldova nu este un stat de drept şi că, ceea ce e şi mai rău, nu se vede nici o posibilitate ca acesta să poată fi vreodată construit. O astfel de perspectivă nu poate bucura pe nimeni – dimpotrivă, şi tocmai de aceea trebuie căutate rădăcinile acestui rău, în speranţa că într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat ar putea fi lichidat sau, în cel mai rău caz, măcar diminuat cât mai mult cu putinţă. Cel mai des se vorbeşte despre doi factori nocivi din sfera ordinii de drept: corupţia şi implicarea politicului în actul de Justiţie, de unde ar rezulta şi o oarecare criminalizare a organelor de drept.
Vine un moment în viaţa fiecărei persoane, oricât de deprimant de serioasă şi de consecventă ar fi aceasta, în care simte nevoia de incongruenţă. De ieşire din tipic, din făgaş, din normalitatea aia de zi cu zi şi ceas cu ceas.
| Precedente | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | Urmatoarele |

