Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte a adresat un apel iniţiatorilor referendumului constituţional privind modificarea art.78 din Constituţie în care atenţionează că actualul Legislativ trebuie să activeze în limitele constituţionale care erau în vigoare la momentul validării rezultatelor alegerilor din 28 noiembrie 2010. Voinţa poporului constituie baza puterii de stat, aceasta fiind exprimată prin alegeri libere şi corecte, referendumul fiind parte integrantă a acestui proces. Dar esenţială pentru consolidarea democraţiei şi credibilitatea procesului electoral rămâne stabilitatea dreptului.

Legislaţia Republicii Moldova nu permite desfăşurarea preconizatului referendum constituţional în vederea simplificării procedurii de alegere a preşedintelui ţării în luna aprilie, aşa cum intenţionează să facă liderii Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). De această părere este analistul politic Anatol Golea.

Nimeni nu poate supravieţui atunci când trişează şi bagă scheme comode pentru salvarea interesului particular, în detrimentul interesului comun. Se ştie că monştrii creaţi scurtează viaţa creatorilor săi, deoarece apar în afara legitimităţii şi scapă de sub orice control odată ce sistemul începe să se clatine. În special, atunci când acest control este divizat între trei partide, cu orgolii de o intensitate identică, dar cu capacităţi diferite de percepţie şi administrare a realităţilor politice.

La 15 ianuarie, liderii AIE au fericit poporul cu o nouă iniţiativă ce sfidează absurdul. După toate aparenţele, Mihai Ghimpu şi Marian Lupu l-au convins pe Vladimir Filat să subscrie, ca şi în martie 2010, la ideea desfăşurării unui referendum constituţional (sau totuşi anticonstituţional?), care ar permite alegerea şefului statului cu 51 de voturi.

Iată că de câţiva ani urmărim consternaţi unul dintre cele mai pâclişite spectacole politice cu putinţă. Şi încă acesta ar fi floare la ureche, dacă nu s-ar suprapune pe o criză generală a societăţii (economică, culturală, morală, de identitate civică şi naţională) şi dacă nu ar fi chiar el primul factor generator de criză. Cine nu este indiferent faţă de această ţărişoară, care şi-a făcut atât de nereuşit apariţia în istorie, faţă de propriul său destin, faţă de viitorul copiilor săi, nu poate să nu se întrebe mereu: de ce ne aflăm de atâta vreme în această situaţie şi oare chiar nu avem nici o şansă să ieşim la liman?