Înlăturarea lui Smirnov de la putere nu va schimba prea mult situaţia în dosarul transnistrean. Cu toate acestea, există şanse că viitorul context va fi unul mai favorabil găsirii unei soluţii. Aşa cum urmează schimbarea interlocutorului din stânga Nistrului, Chişinăul trebuie să traseze liniile roşii ale viitoarei concilieri, astfel încât formatul care va fi propus să nu afecteze funcţionalitatea statului Republica Moldova şi demersul ei de integrare europeană.

Că barca AIE ia apă şi în curând va deveni o epavă politică o ştie toată lumea. Unii lideri ai AIE chiar o recunosc public. Spre exemplu, capul liberalilor, Mihai Ghimpu, a participat recent la o emisiune radiofonică în care a afirmat că, chiar dacă coaliţia de guvernare se destramă şi se compromite, PL va rămâne pe linia de plutire pentru că el are un as în mânecă. Şi acest as este chiar nepotul său drept, primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă. „Vă spun un secret. Este vorba de Dorin Chirtoacă. Dacă AIE se compromite, vreau ca Dorin Chirtoacă să rămână de rezervă. Nu ca să câştige el sau PL, dar ca să câştige cetăţenii Republicii Moldova. El este cel care a deschis calea spre democraţie şi o va continua”, a declarat Mihai Ghimpu. Şeful liberalilor crede că nepotul său este salvatorul democraţiei din Republica Moldova. Ghimpu vorbeşte de Chirtoacă de parcă acesta ar fi Mesia.

Nemţii mor de ciudă şi invidie când se uită peste statisticile moldovenilor, la performanţele, inimaginabile pentru ei, dar atinse de noi. Nu, cer scuze, la performanţele Guvernului (deloc mioritic, dar foarte pragmatic) de la Chişinău.

În vremea de la urmă, mai ales în ultimii doi ani, s-a putut observa că tot mai multă lume din Republica Moldova este preocupată de comentarea vieţii politice, fenomen aflat în disonanţă categorică atât cu calitatea politicii moldoveneşti, cât şi cu (mai ales!) grijile şi preocupările de zi cu zi ale populaţiei unei ţări foarte sărace. A dat năvală în acest spectacol o pletoră de indivizi de cea mai variată extracţie, dar cam cu aceeaşi fizionomie socială şi morală: jurnalişti, politologi, deputaţi, activişti de pe la partide, istorici, jurişti, sociologi, scriitori, ingineri, chiar medici şi arheologi (pesemne, aceştia din urmă se vor fi împărtăşind din experienţa paleantropilor în gestionarea treburilor publice), o întreagă turmă de trântori de pe la tot felul de ONG-uri şi fundaţii, şi mai ales tot soiul de foşti şi foste (foşti preşedinţi, foşti prim-miniştri, foşti miniştri şi deputaţi, foşti ambasadori, foşti lideri de partide, foste cu trecere cândva şi rămase în paragină acum, în faţa atâtor noi fuste, strâmte şi cochete etc., etc.). Cei mai mulţi din toţi aceştia sunt oameni fără nici o meserie serioasă, fără ocupaţii concrete, pozitive, numeroşi rataţi în domeniile pe care pretind că le reprezintă, o specie ciudată de golani ai societăţii, chiar dacă nici unul nu umblă în zdrenţe şi nu le ghiorăie maţele de foame, ba dimpotrivă, o bună parte din ei o duc incomparabil mai bine decât mulţimea de gură-cască pe care caută să o vrăjească cu aiurelile lor.

Recenta mea deplasare la Astana, la forul jurnaliştilor din Europa şi Asia, cunoscut ca FEAM, s-a dovedit a fi mai mult decât reuşită. Datorită colegilor de la RIA "Novosti", am avut prilejul să particip la o reuniune foarte importantă, să ascult opiniile unor persoane extrem de inteligente, să stabilesc noi relaţii cu ziarişti din mai multe ţări, să văd din nou miraculosul oraş Astana. Şi totuşi, cel mai important eveniment din cadrul acestui for profesional a fost întâlnirea cu Nikita Mihalkov. Personal am aşteptat-o, aş putea spune, chiar m-am pregătit de ea. Înainte de plecare am recitit cu creionul în mână cunoscutul lui text "Dreptul şi Adevărul. Manifestul Conservatorismului Luminat" (vezi http://www.evrazia.info/modules.php?name=News&file=article&sid=4428). Nu sunt un cunoscător al cinematografiei, nu urmăresc în nici un fel furtunoasele dezbateri, iar uneori şi reacţiile critice la noile creaţii ale acestui remarcabil artist de la Moscova. Judec despre el doar pornind de la profundul şi sincerul interes pentru creaţia lui, la fel cum îmi formez în ultimul sfert de veac propria părere despre evenimentele şi fenomenele care nu m-au lăsat indiferent.