- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?
- Când eram mic îmi plăcea să mă joc cu soldaţii de plumb; făceam tabere şi organizam atacuri, victorii şi înfrângeri. Îmi plăcea şi „ascunsa” şi „hoţii şi vardiştii”. În adolescenţă, mi-au plăcut mult tenisul de câmp, fotbalul şi şahul.

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

- Mi-am petrecut copilăria la ţară, într-o localitate din nordul Dobrogei, spre podiş; aşadar mult praf, veri lungi, ierni la fel de lungi, toamne lungi, primăveri lungi… realizez că am avut o copilărie îndelungă. În primul rând jocul de fotbal. Era ceva mai mult decât serios. Fiind un decreţel, am prins un moment istoric în care satul meu era plin de copii. Aşadar, funcţiona un adevărat campionat „interstradal”.

    Se zice că luni e o zi grea, iar ianuarie e un fel de luni a anului. E adevărat că intri în luna ianuarie imediat după Crăciun, sărbătoare religioasă care ne adună în familie. M-am uitat, - fără nici o legătură, aşa, răsfoind cărţile, - peste “Anna Karenina”, romanul începe aşa: “Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită e nefericită în felul ei”. Din Crăciun intri direct în Revelion, noaptea dintre ani cu artificii, miros de brad, mâncare şi alcool, apoi urmează sfinţii Ion, Vasile şi tot aşa, alte motive de sărbătoare.

- Doamnă Felicia FILIP, acum, când aţi devenit atât de cunoscută şi apreciată, fiind unica interpretă din lume care a câştigat toate premiile Mozart, vă mai amintiţi cum aţi început să cântaţi?
- Nu, nu-mi amintesc începutul, pentru că eu am cântat de când mă ştiu. De mică am cântat atunci când eram singură, dar şi cu fraţii mei, în faţa musafirilor, ba chiar şi în autobuz...! Nu aveam nici un fel de inhibiţie.

    O învăţătoare din Marea Britanie le-a spus elevilor ei că nu există Moş Crăciun, că acela cu barbă de vată e un prieten de familie, iar cadourile de sub brad sunt cumpărate de părinţi şi toată clasa a izbucnit în hohote de plâns. Se pare că omul e astfel creat (modelul să fie de vină?) încât să aibă mereu nevoie de minciunéle, fiinţa umană e virusată irecuperabil de minciună şi adevărul doare din fragedă copilărie. Mai întâi nu poţi trăi fără un Moş, apoi – fără o Albă ca Zăpada. Sau, dacă eşti de sex feminin, mai întâi eşti atrasă de o Albă ca Zăpada, apoi ai nevoie urgentă de un moş...