Un mic scandal, aproape diplomatic, a tulburat săptămâna trecută atmosfera cam lâncedă de la noi. Ambasadorul Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii, Igor Munteanu, s-a dovedit a fi mult prea optimist şi cu aşteptări uşor peste planurile guvernării de la Chişinău. La audieri pe tema „Republica Moldova: Eforturile crescânde ale democraţiei” de la la Washington, în Comisia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a Congresului american, ambasadorul s-a arătat aproape convins de faptul că luna aceasta se va reuşi alegerea şefului statului.

Republica Moldova mai primeşte o tranşă de 77,5 milioane de dolari de la Fondul Monetar Internaţional. Aceasta face parte din creditul în valoare totală de aproximativ 572,7 milioane de dolari acordat ţării noastre în cadrul unui proiect de colaborare cu instituţia financiară, adoptat în ianuarie 2010.

De zile bune, de când cei trei feţi-frumoşi ai politicii moldoveneşti şi-au anunţat intenţia de a mai pune de un referendum, o mulţime de experţi, politologi şi analişti le explică de zor acestora, pe la televiziuni şi prin alte medii de informare, de ce nu este bine şi de ce nu au voie să recurgă la acest gen de „soluţionare” a aşa-zisei crize politice. Criză care, de fapt, nu este nici politică, nici constituţională, ci una a orgoliilor, incompetenţei şi nihilismului juridic. Explicarea acestor lucruri elementare şi-ar avea rostul, dacă ar fi vorba de nişte persoane neştiutoare de carte, care nu au nimic de a face nici cu legea, nici cu puterea. Or, în cazul de faţă, cei care se prefac a nu şti ce scrie în Constituţie sunt chiar politicienii, cu largi şi profunde viziuni democratice şi proeuropene, care pretind să guverneze şi să facă legea.

Zilele acestea, toată lumea a constatat cu tristeţe şi îngrijorare că directorul Serviciului Vamal, Tudor Baliţchi, continuă să locuiască într-o debara. Cel puţin, asta putem deduce din declaraţia de avere a funcţionarului. Nici pe parcursul anului 2011, acesta nu şi-a îmbunătăţit în vreun fel condiţiile de trai, în declaraţie figurând acelaşi imobil estimat la 1500 de lei şi acelaşi lot de pământ pomicol la Vadul lui Vodă, care costă 1239 de lei.

AIE are un mare necaz. Necazul acesta se numeşte Marian Lupu. Şi Marian Lupu are un necaz. Mare. Vrea să fie preşedinte de ţară. De aproape trei ani, Alianţa necăjită încearcă să depăşească acest dublu necaz. Pentru că ţara are nevoie de preşedinte. Un preşedinte pe care să-l cheme neapărat Marian Lupu. Şi un preşedinte de Parlament pe care să-l cheme neapărat Mihai Ghimpu. Pentru că merită, pentru că a luptat pentru asta. Mai bine de douăzeci de ani a luptat.