De zile bune, de când cei trei feţi-frumoşi ai politicii moldoveneşti şi-au anunţat intenţia de a mai pune de un referendum, o mulţime de experţi, politologi şi analişti le explică de zor acestora, pe la televiziuni şi prin alte medii de informare, de ce nu este bine şi de ce nu au voie să recurgă la acest gen de „soluţionare” a aşa-zisei crize politice. Criză care, de fapt, nu este nici politică, nici constituţională, ci una a orgoliilor, incompetenţei şi nihilismului juridic. Explicarea acestor lucruri elementare şi-ar avea rostul, dacă ar fi vorba de nişte persoane neştiutoare de carte, care nu au nimic de a face nici cu legea, nici cu puterea. Or, în cazul de faţă, cei care se prefac a nu şti ce scrie în Constituţie sunt chiar politicienii, cu largi şi profunde viziuni democratice şi proeuropene, care pretind să guverneze şi să facă legea.

Zilele acestea, toată lumea a constatat cu tristeţe şi îngrijorare că directorul Serviciului Vamal, Tudor Baliţchi, continuă să locuiască într-o debara. Cel puţin, asta putem deduce din declaraţia de avere a funcţionarului. Nici pe parcursul anului 2011, acesta nu şi-a îmbunătăţit în vreun fel condiţiile de trai, în declaraţie figurând acelaşi imobil estimat la 1500 de lei şi acelaşi lot de pământ pomicol la Vadul lui Vodă, care costă 1239 de lei.

AIE are un mare necaz. Necazul acesta se numeşte Marian Lupu. Şi Marian Lupu are un necaz. Mare. Vrea să fie preşedinte de ţară. De aproape trei ani, Alianţa necăjită încearcă să depăşească acest dublu necaz. Pentru că ţara are nevoie de preşedinte. Un preşedinte pe care să-l cheme neapărat Marian Lupu. Şi un preşedinte de Parlament pe care să-l cheme neapărat Mihai Ghimpu. Pentru că merită, pentru că a luptat pentru asta. Mai bine de douăzeci de ani a luptat.

Uneori, un fapt aparent minor poate avea efecte imprevizibile, de natură să schimbe chiar mersul istoriei. Dacă vă mai amintiţi, revoltele din lumea arabă au pornit de la un caz singular, un gest disperat al unui tânăr şomer din Tunisia, absolvent de facultate, care-şi câştiga existenţa din comercializarea fructelor şi legumelor. Cu marfa confiscată de poliţiştii care l-au bătut şi umilit, ignorat de superiorii acestora cărora li s-a plâns, tânărul a recurs la un gest extrem - sinuciderea prin autoincendiere. Fapta disperată a lui Mohamed Bouazizi din 17 decembrie 2010 a fost punctul de pornire, detonatorul care a făcut să explodeze lumea arabă şi să cadă dictaturi care s-au menţinut zeci de ani la putere.

Constatam anterior că fixaţia lui Lupu pentru funcţia de preşedinte al ţării ne va duce inevitabil la alegeri anticipate. Şi nu că ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla, în condiţiile iresponsabilităţii de care dau dovadă politicienii şi a dezmăţului legislativ la care se dedă puterea. Dar presupuneam, totodată, că cei doi maeştri în explorarea „vidului legislativ”, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu, ar mai putea găsi nişte tertipuri prin care să-şi lungească „boala” şederii la guvernare.