- Domnule Gurău, discutam în decembrie anul trecut despre participarea României la proiectul South Stream şi implicaţiile acestui fapt asupra Republicii Moldova. Dumneavoastră aţi fost singurul dintre analiştii din Republica Moldova, dar şi din România, care aţi spus atunci, punctând foarte exact, că ţinta este România şi că implicaţiile sunt cu mult mai mari decât par la prima vedere, că într-un târziu vom ajunge exact unde am ajuns acum, că România va fi acceptată la construcţia acestei conducte ruseşti. Iată că domnul Videanu, ministrul Economiei de la Bucureşti, a avut o întâlnire la Moscova cu domnul Miller, preşedintele Consiliului de Administraţie al concernului Gazprom. Lucrurile au fost stabilite exact. România şi Republica fosta iugoslavă a Macedoniei, în cel mult două-trei luni, când se va încheia elaborarea studiului de fezabilitate, vor fi deja membre ale proiectului South Stream. Cum vi se par lucrurile din perspectiva acestui moment?

- În acest moment putem spune cu satisfacţie că am punctat corect situaţia care se derula în toamna anului trecut. Prognoza noastră s-a materializat în proporţie de cincizeci la sută. Proiectul South Stream este mult prea important pentru Federaţia Rusă, dar şi pentru partenerii ei europeni, care sunt, practic, cele mai puternice state de pe continent.

- Vă referiţi, bineînţeles, la Germania, Franţa, Italia…

- Întocmai. Este vorba despre Germania, Franţa, Italia. Nu trebuie să uităm că partenerul de bază al monopolistului rus Gazprom în acest proiect este corporaţia italiană ENI.

- Am văzut cu ocazia Forului de afaceri de la Sankt Petersburg (17-19 iunie) că concernul italian ENI i-a cedat zece la sută din acest proiect unei companii franceze, anume Electricite de France…

- Să ne aducem aminte de vizita preşedintelui rus Dimitri Medvedev la Berlin şi de întâlnirea sa cu cancelarul german Angela Merkel. Este pentru prima oară după cel de-al Doilea Război Mondial când Germania îşi permite să semneze în numele Europei o Declaraţie. Prin acest document, Germania confirmă că a devenit un jucător strategic atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la scara întregului continent. Germania a insistat asupra includerii Franţei în proiectul South Stream. Cum aţi menţionat deja, 10% i-au fost cedate companiei Electricite de France. Concluzia ar fi că interesele marilor puteri europene coincid şi sunt complementare intereselor ruseşti. Marile puteri europene şi Federaţia Rusă au acceptat includerea României în proiectul South Stream, întrucât România fusese o ţintă de la bun început.

- Pentru ţările europene este foarte importantă armonizarea relaţiilor lor cu Federaţia Rusă şi, totodată, rezolvarea unor probleme sau conflicte îngheţate, cum este cel transnistrean în Republica Moldova. Punctul 5 în Declaraţia comună ruso-germană vizează anume problematica transnistreană. Există voci care susţin chiar că Germania i-a promis premierului nostru că va întreprinde demersuri pe lângă Federaţia Rusă în vederea urgentării soluţionării conflictului transnistrean. Este, de fapt, pentru prima oară când marele puteri economice şi politice europene se implică foarte serios, devenind un factor extern foarte favorabil Republicii Moldova. În plus, consider că factorul bulgar a fost scos intenţionat din circuitul proiectului South Stream. Există mai multe elemente, cel de bază fiind Turcia. Conflictul dintre ţările europene şi Turcia a mocnit mult timp în legătură cu integrarea Turciei în Uniunea Europeană, iar Germania şi Franţa şi-au arătat deschis adversitatea faţă de o eventuală aderare a Turciei. Iniţial, Bulgaria era vizată de proiectul South Stream, dar trebuie să luam în calcul că populaţia Bulgariei este constituită într-o proporţie importantă din etnici turci şi din credincioşi musulmani (turci şi bulgari pomaci). South Stream este un proiect geostrategic – geopolitic şi geoeconomic – mai larg , ceea ce se confirmă şi prin faptul că Statele Unite, împreună cu Federaţia Rusă, au luat în calcul posibilitatea soluţionării conflictului transnistrean şi a problematicii Republicii Moldova în general. Una dintre mize este integrarea europeană a Republicii Moldova. Diplomaţiile americană şi rusă au scos, foarte fin, Bulgaria din joc, permiţându-le Moscovei şi Bucureştiului să angajeze negocieri. Un detaliu relevant, de nuanţă, privind acest subiect: presa din Rusia a utilizat o singură formulă când s-a referit la participarea României la South Stream: „Rusia a rugat România să facă parte din proiect”, ceea ce nu s-a spus niciodată despre Bulgaria.

- Vom remarca în completarea ideii dumneavoastră că nu doar Italia şi Franţa sunt implicate în South Stream. Observăm că un olandez, şi anume Marcel Kramer, actualul preşedinte al companiei olandeze Gazunik, a fost desemnat în funcţia de preşedinte al Societăţii South Stream. Nu uităm că la nivelul organismelor financiare internaţionale, Olanda este principalul donator pentru Republica Moldova…

- Aveţi perfectă dreptate. Proiectul este unul mai larg decât pare la prima vedere şi cuprinde interesele mai multor state europene.

- Interesul statelor occidentale s-a văzut şi în cazul unui alt proiect energetic ruso-european: Nord Stream. Zilele acestea Franţa a devenit parte a proiectului Nord Stream, după cedarea către compania Gaz de France, de către ruşi şi germani, a unei părţi a pachetului de acţiuni. Observăm că Nord Stream şi South Stream sunt două proiecte strategice complementare, reprezentând cele două braţe energetice cu care Rusia încearcă să îmbrăţişeze Occidentul. Un Occident care se lasă îmbrăţişat cu plăcere.

- Aşa este. Să ţinem cont şi de faptul că principalii donatori financiari pentru Grecia, o altă ţară vizată de proiectul South Stream, sunt, de asemenea, Germania şi Franţa. Nu cred că Rusia îmbrăţişează Occidentul prin cele două proiecte energetice, ci, mai degrabă, Rusia şi prietenii săi europeni îşi dau o îmbrăţişare reciprocă. Şi Germania, şi Franţa, şi Italia, şi Spania se numără printre prietenii Federaţiei Ruse. Asistăm acum la o armonizare a relaţiilor Rusiei cu Occidentul. Avem o nouă conjunctură geopolitică pentru Balcani. Vechea zonă de interes a britanicilor – Ciprul şi Grecia – a fost preluată de către Germania şi Franţa. Ponderea Germaniei în Europa ca forţă economică majoră creşte, aceasta fiind secondată de Franţa şi Italia. În ceea ce priveşte Republica Moldova, acum putem vorbi despre faptul că factorul politic extern îi este foarte favorabil. Nu voi greşi mult dacă voi avansa ideea că Republica Moldova are toate şansele până în 2013 să obţină şi liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii săi şi chiar să primească foaia de parcurs pentru integrarea europeană. Aduc în atenţie orizontul de timp al anului 2013, deoarece anume în acest an este preconizată implementarea proiectului South Stream. De aceea, eu cred cu toată buna credinţă că rezolvarea conflictului transnistrean şi integrarea europeană a Republicii Moldova sunt foarte dependentă de proiectul South Stream şi de gradul de implicare a României. Un ultim detaliu. Am vorbit de factorul etnic din Bulgaria, este foarte important şi factorul confesional. Trebuie să luăm în calcul că România este o ţară majoritar ortodoxă.

- Şi membră a Uniunii Europene. România este cea mai mare ţară ortodoxă în UE. Factorul confesional nu este de neglijat. Vedem ce se întâmplă acum în sânul Bisericii în Republica Moldova. Ruşii calculează întotdeauna foarte fin absolut toate elementele care le-ar permite să revină pe parcurs la o influenţă social-politică puternică în zonele în care investesc masiv şi strategic.

- Aşadar, credeţi că includerea României în proiectul South Stream ar însemna un plus de stabilitate a regiunii noastre şi ar putea conduce la o serie de transformări pozitive în Republica Moldova prin grăbirea rezolvării diferendului transnistrean şi printr-o strângere a relaţiilor ruso-române în general, prin depăşirea gesticulaţiei din perioada Războiului Rece sau a ceea ce s-a chemat ulterior „Pacea Rece”…

- Noi trebuie să ne dăm seama că atât românii, cât şi ruşii au avut unii faţă de alţii o antipatie organică.

- Nu aş vorbi atât despre frustrările de ordin naţional sau istoric, pentru că totuşi este vorba de două naţiuni ortodoxe, condamnate, până la urmă, să se înţeleagă. Orice antipatie poate fi depăşită dacă interesele vitale ale naţiunilor noastre o dictează. Eu cred că ruşii, dar mai ales ţările occidentale, au calculat exact orice element, de la rezolvarea conflictului transnistrean, stabilitatea regională, integrarea europeană a Republicii Moldova, liberalizarea regimului de vize etc. Probabil că dacă nu ar fi fost vorba de proiectul South Stream şi de investiţii de zeci de miliarde de euro, asemenea decizii nu ar fi fost posibile.

- Credeţi că Moscova doreşte să-şi apropie Bucureştiul prin includerea şi nu prin excluderea lui din acest proiect energetic şi geopolitic deopotrivă?

- Sută la sută. Spuneam deschis în discuţia noastră din toamnă că ţinta este România. Şi asta din cauza importanţei ei regionale. România este o ţară UE importantă şi ca mărime, şi ca populaţie, dar şi ca perspectivă economică. România nu numai că este o ţară ortodoxă, ea este şi singura ţară din Balcani care deţine propriile ei zăcăminte de petrol şi gaze naturale, acoperindu-şi consumul energetic intern în proporţie de peste şaizeci la sută. România este singura ţară din regiune care are o perspectivă foarte clară din punct de vedere energetic. Mă refer aici la zăcămintele de gaze naturale ale platoului continental din zona Insulei Şerpilor. Pentru proiecte de tipul South Stream nu numai resursele energetice, dar şi factorul uman este foarte important, uneori chiar esenţial. Noi ne ferim să vorbim despre factorul confesional, dar acesta, chiar dacă nu se declară deschis, este foarte important pentru europeni. El a devenit foarte important şi pentru ruşi. Cred că asistăm acum la o nouă gestionare a situaţiei geostrategice în Balcani, iar ruşii, se ştie, au o diplomaţie puternică care nu mai lucrează din topor şi mizează pe maniera elegantă de promovare a intereselor proprii.

- În asemenea abordări nu strică să fim şi puţin prudenţi. Bineînţeles că dorim să ne menţinem pe linia realismului, conştienţi fiind că raporturile economice dintre state se bazează întâi de toate pe eficienţă. Din ceea ce ne spuneţi dumneavoastră, ar rezulta că asistăm la un proces de compatibilizare şi de armonizare a diverselor interese altădată antagoniste, proces care ar putea deschide acum un alt orizont al cooperării şi al stabilităţii regionale pe termen mediu şi lung.

- Într-adevăr. Şi acest fapt îmi pare deosebit de important. Ţinând cont de toate ciclurile de negocieri care au avut loc până acum, de poziţiile tuturor părţilor implicate, inclusiv de ceea ce a făcut parte din negocieri, dar a rămas în culise, putem susţine clar că Republica Moldova este unul dintre beneficiarii indirecţi ai proiectului energetic South Stream şi că, pentru acest motiv, este sortită să facă parte din familia statelor civilizate.

- Vreţi să spuneţi că Rusia cedează Republica Moldova ca zona de influenţă Occidentului şi României, în schimbul parteneriatului în cadrul proiectului South Stream?

- Absolut! Am susţinut întotdeauna şi susţin că Republica Moldova este ţinută sub influenţa rusească doar ca o monedă de schimb, în aşteptarea unui moment favorabil. Realist vorbind, interesele economice şi cele geopolitice ale Rusiei sunt mult mai serioase decât problema transnistreană şi problematica Republicii Moldova. Ruşii înţeleg destul de bine ce limbă vorbim şi cărei culturi aparţinem. Nu uitaţi că cea mai puternică şcoală de românistică este cea rusească. În paranteză fiind spus, prima catedră de Limbă Română în străinătate a fost deschisă anume în Rusia, la Sankt Petersburg, încă în 1839. Ruşii îi aduc de fiecare dată un omagiu întemeietorului poeziei culte şi diplomaţiei ruse, Antioh Cantemir, neuitând că acesta a fost de un neam cu noi şi că sângele apă nu se face. Dacă nu-i place cuiva să vorbim despre poporul românesc despărţit de Prut, fie. Să vorbim atunci despre moldoveni despărţiţi de Prut, căci schimbarea termenilor nu schimbă esenţa problemei. Ruşii înţeleg destul de bine că mai devreme sau mai târziu problematica nerezolvată poate reveni cu o şi mai mare intensitate, dar sub un alt aspect şi urmând o altă traiectorie. Ca să se evite o traiectorie negativă este momentul oportun ca Rusia, procedând cât se poate de elegant, să cedeze Republica Moldova. Nu neapărat României, nu este vorba despre România, deşi accentul românesc este foarte pronunţat. Aici este vorba despre o înţelegere la un nivel mult mai înalt. Însuşi faptul că cancelarul german şi-a permis, în premieră absolută, să promită public că va ridica problematica Republicii Moldova şi Transnistriei în dialogul cu Rusia, este un fapt pozitiv şi relevant pentru a realiza că există înţelegeri privind Republica Moldova luate la un nivel superior celor care pot fi atinse între două state. Republica Moldova face parte din Balcani, din sud-estul european. Ştim cu toţii că atât Primul, cât şi al Doilea Război Mondial au început în Balcani. Lăsând la o parte problema Ciprului de nord, care îşi limpezeşte tot mai mult situaţia, vedem că în Balcani a rămas un singur conflict îngheţat, cel transnistrean, şi acesta poate fi rezolvat în contextul megaproiectului energetic South Stream. Timpul va arăta că avem dreptate.

- Domnule Victor Gurău, vă mulţumesc pentru acest interviu.