Aşadar, este vorba de câteva documente depuse de Partidul Liberal Democrat din Moldova, al cărui preşedinte este actualul premier Vladimir Filat, la primărie acum un an.

EPISODUL 1

Primul datează cu 17 martie 2009, poartă numărul de ieşire al PLDM 125 şi cel de intrare al Primăriei 02-115/1518. Pe document este aplicată ştampila Primăriei, deasupra căreia este indicată ora 13.45. Este vorba de declaraţia prealabilă, care reprezintă un formular-tip, cu ştampila PLDM şi semnătura lui Victor Roşca, secretar general al acestui partid. Prin această declaraţie PLDM anunţă autoritatea locală că va desfăşura în Piaţa Marii Adunări Naţionale întruniri între 6 şi 20 aprilie. Este nelipsită şi formularea obligatorie din documentul respectiv: “Vă asigurăm că întrunirea se va desfăşura în mod paşnic.” După care urmează “Domnii Anghel Aghachi şi Victor Roşca sînt împuterniciţi de noi să conducă întrunirea, să asigure buna ei desfăşurare şi să răspundă pentru ea, astfel încît întrunirea să se desfăşoare în mod paşnic şi să nu degenereze în acte de violenţă”.

La 20 martie 2009 Primăria municipiului Chişinău, în persoana primarului general interimar Vladimir Coteţ, emite dispoziţia 186-d din care cităm:

“1. Se autorizează Partidul Liberal Democrat din Moldova să desfăşoare o întrunire sub formă de miting şi marş de protest cu dezbateri privind situaţia social-economică şi politică din Republica Moldova, în perioada 6--20 aprilie (cu excepţia zilelor de 12 şi 14 aprilie), între orele 11.00-20.00, în Piaţa Marii Adunări Naţionale (cu instalarea scenei şi aparatajului de sonorizare).

Marşul de protest se va desfăşura pe următorul traseu: Piaţa Marii Adunări Naţionale – bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt – Academia de Ştiinţe cu retur până la sediul Preşedinţiei Republicii Moldova (subl. ne aparţin – n.n.).

EPISODUL 2

La 20 martie 2009 primarul general interimar emite o Dispoziţie cu numărul de înregistrare 186-d, prin care autorizează demersul PLDM. Prin punctul 7 al respectivei dispoziţii se stabileşte următoarele: „Responsabil de buna desfăşurare a întrunirii, de protecţia spaţiilor verzi şi asigurarea ordinii publice este Partidul Liberal Democrat din Moldova (dnii Victor Roşca şi Anghel Agachi)”.

EPISODUL 3

A urmat contestarea în Colegiul civil şi contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a dispoziţiei respective a Primăriei de către Procuratură şi Direcţia Teritorială Control Administrativ a Guvernului. La 3 aprilie 2009 instanţa anulează parţial dispoziţia primarului ad-interim, nepermiţând instalarea scenei şi a sonorizării, precum şi anulând permisiunea de a se organiza marşul respectiv.

EPISODUL 4

În dimineaţa zilei de 7 aprilie 2009, mai exact, potrivit documentului, la ora 9.00, PLDM depune o nouă cerere prealabilă la Primărie. Ea poartă numărul de ieşire 139 şi cel de intrare 02-115/1882. Aşadar, partidul lui V. Filat scrie negru pe alb în documentul respectiv:

“Domnule primar,

Vă aducem la cunoştinţă că la data de 07 luna aprilie între ora 14.00 şi ora 23.00 dorim să desfăşurăm o întrunire sub formă de miting de protest împotriva fraudării alegerilor parlamentare.

La întrunire vor participa circa 3 000 persoane.

Traseele spre şi de la locul întrunirii – Piaţa Marii Adunări Naţionale – bd. Ştefan cel Mare – Preşedinţia RM.

Scopul întrunirii constă în manifestarea (aprobării, adeziunii sau protestului) faţă de fraudarea rezultatelor alegerilor parlamentare.

Vă asigurăm că întrunirea se va desfăşura în mod paşnic.

Domnii Anghel Agachi şi Victor Roşca sunt împuterniciţi de noi să conducă întrunirea, să asigure buna ei desfăşurare şi să răspundă pentru ea, astfel încât întrunirea să se desfăşoare în mod paşnic şi să nu degenereze în acte de violenţă” (subl. ne aparţin – n.n.).

EPISODUL 5

În aceeaşi zi de 7 aprilie 2009 la Primăria Chişinău mai vine un demers de la acelaşi Partid Liberal Democrat din Moldova. Dar de această dată, spre deosebire de celelalte două demersuri, semnate de subalternii preşedintelui PLDM, documentul vine pe foaia cu antet al acestei formaţiuni şi cu semnătura personală a lui Vladimir Filat. Documentul poartă numărul de ieşire 140/1 şi numărul de intrare 02-115/1882, fiind trecută pe el ora 15.30. Iată conţinutul integral al acestei fiţuici istorice:

“DEMERS

Având în vedere imposibilitatea desfăşurării întrunirii sub formă de miting cu dezbateri privind situaţia social-economică şi politică în Republica Moldova, preconizate de către Partidul Liberal Democrat din Moldova, cerem anularea Dispoziţiei Primăriei mun. Chişinău (Cu privire la autorizarea desfăşurării unei întruniri în mun. Chişinău) nr. 186-d din 20 martie 2009 şi a Declaraţiei prealabile nr. 02-115/1882 din 07.04.09.

Vlad Filat,

Preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova”

EPISODUL 6

La 8 aprilie 2009 primarul general interimar emite o dispoziţie epocală. Documentul poartă numărul 247-d şi are următorul conţinut:

„Cu privire la abrogarea dispoziţiei primarului general interimar nr.186-d din 20-03.2009

În urma examinării demersului Partidului Liberal Democrat din Moldova nr.140/1 din 07.04.2009, având în vedere imposibilitatea desfăşurării întrunirii preconizate, în temeiul art. 255 din Codul Civil al Republicii Moldova, art. 29, alin. (2), şi art. 32 alin. (1), din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 “Privind administraţia publică locală”, primarul general interimar al municipiului Chişinău

DISPUNE:

1. Se abrogă dispoziţia primarului general interimar nr.186-d din 20.03.2009 “Cu privire la autorizarea desfăşurării unei întruniri în municipiul Chişinău”.

2. Prezenta dispoziţie să fie adusă la cunoştinţa Partidului Liberal Democrat din Moldova şi subdiviziunilor Primăriei municipiului Chişinău.

3. Direcţia social-umanitară şi relaţii interetnice (dna Nina Stratulat) va asigura controlul executării prevederilor prezentei dispoziţii.”

CONCLUZII

Din documentele prezentate mai sus pentru orice om întreg la minte este evident faptul că principalul vinovat pentru dezastrul din 7 aprilie 2009 este Vladimir FILAT. Anume partidul lui a fost cel mai activ la instigarea adepţilor săi pe parcursul întregii campanii electorale împotriva guvernării, căreia i se imputa apriori şi fără nici un temei solid intenţia de a falsifica rezultatele alegerilor. Ambele declaraţii prealabile din partea PLDM sunt semnate de altcineva decât V. Filat, în schimb cea din după-amiaza zilei de 7 aprilie are autograful actualului premier.

Aşa devine evident faptul că Filat îşi împinge colegii să-şi asume toate consecinţele într-o situaţie riscantă, el spălându-se pe mâini de orice răspundere. Gestul în sine trădează stilul infractorului cu experienţă, mereu pus tertipuri care să îl absolve, în caz de forţă majoră, de orice responsabilitate. Adică Filat a preferat în acele zile tensionate să ia jăraticul cu mâinile altora, exact la fel cum proceda pe vremuri la Departamentul Privatizare, când deciziile purtau semnăturile membrilor comisiei, nu a şefului. Iar întrucât răspundere colectivă nu există, privatizatorul-şef, care a învârtit atâtea scheme frauduloase, până la urmă a ieşit basma curată.

Opinia publică ţine minte foarte bine faptul cum PLDM, susţinut de alte partide, utilizând pe larg maşinăria propagandistică a presei afiliate acestui partid, a chemat ca la război lumea în piaţă. Ţinem minte foarte bine şi faimoasa conferinţă de presă a lui V. Filat, care profera ameninţări, săltându-se din călcâi şi avertizând pe un ton macabru că “cei care azi beau şampanie foarte curând, zile numărate…” vor păţi-o rău de tot. Aşadar, incendierea, inflamarea mulţimilor, chemările la “lupta finală şi decisivă” au determinat ulterior incendierea la propriu a celor două clădiri, inclusiv agresarea pompierilor, care au fost împiedicaţi să stingă flăcările şi să salveze ce mai era de salvat din cele două instituţii de stat de către “proletarii lui Filat”, care tocmai luaseră cu asalt “Palatul de Iarnă”.

De reţinut şi faptul că, pentru a obţine anularea deciziei judecătoreşti citate mai sus, care limita întrunirea respectivă, PLDM depune în dimineaţa zilei de 7 aprilie o nouă cerere prealabilă, în care stă scrisă negru pe alb ţinta finală a acţiunii de protest: Preşedinţia.

Este de subliniat şi faptul că, deşi Legea privind întrunirile, una euroconformă, adoptată la 22.02.2008, nu abilitează autoritatea publică locală cu dreptul de a autoriza întrunirile, Primăria Chişinău emite dispoziţii de autorizare a acestora. Se ştie foarte bine că sensul de bază al noii legi, care ţine de reglementarea modului de desfăşurare a mitingurilor şi demonstraţiilor, a fost tocmai lipsirea primăriilor de dreptul de a autoriza sau a interzice în mod arbitrar o întrunire. Regula de bază este trecută în articolul 10, alineat (3): “Autoritatea administraţiei publice locale înregistrează declaraţia prealabilă şi eliberează organizatorului o copie ştampilată a acesteia, care trebuie să conţină numărul, data şi ora de înregistrare a declaraţiei”. Aşadar, primăria urmează doar să ia act de intenţia cuiva de a organiza o întrunire şi în nici un caz nu o autorizează. Cazurile limitate care pot determina interzicerea unor întruniri sunt descrise în articolul 8 al aceleiaşi legi. De ce totuşi a fost nevoie de acele documente de autorizare? În mod evident, pentru a spori efectul mobilizării adepţilor la acţiunile de protest.

Dar culmea cinismului, a nesimţirii, a trădării propriilor alegători şi susţinători a reprezentat-o acel demers semnat personal de Vladimir Filat şi depusă în după-amiaza zilei de 7 aprilie la Primărie. Aşadar, după ce a incitat lumea să iasă în stradă, după ce a adus-o la condiţia de mulţime agresivă, nestăpânită şi nesăbuită, care a distrus, a ars şi a prădat totul în calea ei, Filat trimite pe furiş la Primărie demersul prin care se mai spală încă o dată pe mâini, fugind cu laşitate de răspunderea pentru urmările catastrofale ale propriilor acţiuni de aventurier politic. În mod evident, sub aspect juridic un astfel de document este lipsit de orice temei legal şi chiar logic. Asta pentru că persoana sau grupul de persoane care au organizat o acţiune de protest şi şi-au asumat răspunderea în faţa puterii locale şi a legii pentru toate consecinţele, inclusiv garantând caracterul ei paşnic, nu poate veni la Primărie în toiul dezordinilor în masă pe care le-a provocat fie din rea-credinţă, fie din lipsă de discernământ, pentru a-şi declina orice implicare şi responsabilitate. Legea privind întrunirile nu prevede o asemenea absurditate.

Dar culmea absurdului, a analfabetismului juridic şi a caracterului tendenţios al deciziei luate o reprezintă dispoziţia primarului general al Chişinăului, prin care acesta anulează POST-FACTUM, la 8 aprilie, efectele juridice ale catastrofei din 7 aprilie. Incredibil, dar adevărat.

Dincolo de absurditatea juridică a documentelor citate mai sus, din toată această succesiune de hârtii emise ca pe bandă rulantă de Filat şi ortacii lui, ca şi de Primăria Chişinăului, este de subliniat în mod special următoarele: Revoluţionarii de carton de acum un an se vede că au fost cuprinşi de o frică grozavă pentru eventualele consecinţe penale, care ar fi putut urma în cazul eşecului loviturii de stat de vreme ce au putut produce asemenea documente deopotrivă contradictorii şi imorale.

Dar ultimele şi cele mai importante concluzii care merită să fie trase ca urmare a catastrofei din 7 aprilie 2009 ar fi următoarele:

Vladimir Filat, principalul vinovat pentru cele întâmplate în acea fatală zi, şi-a trădat propriii adepţi, a dat bir cu fugiţii ca un laş prin ţidula depusă hoţeşte la Primărie la 15.30 şi prin faptul că atât el, cât şi ceilalţi revoluţionari de doi bani, s-au ascuns prin tufişuri şi au lăsat tinerii, exaltaţi în urma asaltului celor două clădiri, de izbelişte. Dacă Vladimir Filat şi alţi pretinşi lideri nu ar fi fugit şi ar fi rămas alături de protestatari, convingându-i pe aceştia să înceteze distrugerile şi molestarea poliţiştilor, dacă ar fi rămas peste noapte să vorbească cu fiecare protestatar în parte şi să îl convingă să plece acasă, orice excese ale colaboratorilor de poliţie ar fi fost excluse. Tânărul Valeriu Boboc, care a murit tocmai în acele momente, aşa cum se presupune, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, şi pe care îl deplâng cu lacrimi de crocodil actualii guvernanţi, ar fi trăit şi astăzi, dacă Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă, Serafim Urechean, Vladimir Filat şi alţii din tabăra lor ar fi avut grijă nu doar de propria piele, ci de fiecare om prezent în acea noapte în Piaţă. Iar Mihai Ghimpu nu ar fi avut ocazia sinistră să îşi facă imagine politică pe seama decesului unui tânăr, dându-i medalii post-mortem, nici Vladimir Filat nu ar fi avut prilejul să rostească cuvântări solemne cu ocazia primei aniversări a unei crime nepedepsite.

Dar aşa cum orice revoluţie are nevoie de martiri, de criminali şi de profitori, ultimii, după ce au pus mâna pe putere, au distribuit rolurile aşa cum le-a convenit mai bine. Din această distribuţie sinistră manifestanţilor violenţi li s-a atribuit rolul de eroi ai revoluţiei, poliţiştilor – cel de criminali şi asasini, iar guvernanţilor de azi – rolul de salvatori ai neamului, care s-au şi grăbit să-şi orneze piepturile cu o puzderie de tinichele şi să-şi inaugureze şi propriul monument în faţa clădirii Parlamentului.

P.S.: Am tot dreptul să fac aceste afirmaţii, deoarece eu personal am fost cel care am organizat, împreună cu colegii, cele mai multe şi mai numeroase acţiuni de protest în ţara asta timp de foarte mulţi ani. Dar niciodată, subliniez, niciodată, nu mi-am permis nici eu, nici colegii mei să provocăm degenerarea unor proteste paşnice în acte de violenţă şi vandalism. Noi întotdeauna veneam primii la mitingurile noastre şi plecam ultimii. Iată de ce am tot dreptul moral şi obligaţia cetăţenească să demasc impostura actualei guvernări, să spun adevărul până la capăt.

Iurie ROŞCA
20 aprilie 2010