Din filmul care a fost plasat pe internet este practic imposibil de desluşit chipurile şi de stabilit identitatea celor din imagine. Ghimpu însă susţine că acestea ar proba faptul că fostul şef al poliţiei municipale, Iacob Gumeniţă, a lovit cu picioarele câţiva tineri care zăceau pe jos şi că printre aceştia s-ar afla şi Valeriu Boboc, care mai apoi ar fi fost urcat într-un autoturism Niva de culoare albă şi transportat într-o direcţie necunoscută.

Nu suntem în măsură să ne pronunţăm asupra imaginilor video prezentate de Ghimpu şi Chirtoacă la conferinţa de presă. Acest lucru trebuie să-l facă experţii în criminologie, organele de anchetă abilitate cu acest drept. Ele trebuie să stabilească dacă Gumeniţă şi Boboc se regăsesc cu adevărat în imaginile video.

Este revoltător însă faptul că Ghimpu şi Chirtoacă au prezentat ceea ce ei pretind a fi drept probă în dosarul morţii lui Boboc în faţa jurnaliştilor, la o conferinţă de presă, dar nu anchetei. Ghimpu a declarat că nu cunoaşte dacă Procuratura dispune de aceste imagini. Păi, obligaţiunea sa, ca şi a oricărui cetăţean care dispune de o probă atunci când este vorba de o crimă, era ca să o prezinte Procuraturii, dar nu să-şi organizeze un eveniment de presă speculând moartea tragică a unui cetăţean, indiferent de circumstanţele în care s-a produs aceasta. Ghimpu şi Chirtoacă folosesc moartea lui Valeriu Boboc în scopuri politice, pentru ei contează mai mult imaginea lor politică decât aflarea adevărului într-un caz de omor. Chiar nu au nici un Dumnezeu aceşti doi capi liberali?

Este mai mult decât straniu şi comportamentul Procuraturii. În mod normal, procurorul general, Valeriu Zubco, ar fi trebuit să-i someze pe cei doi să înceteze această mascaradă macabră. Cu ce drept Ghimpu şi Chirtoacă îl acuză public pe Iacob Gumeniţă că ar fi săvârşit un omucid, având şi pretenţia că ar deţine probe în acest sens. Lucrul acesta îl poate constata doar instanţa de judecată dacă cu adevărat Gumeniţă are vreo implicare în cazul morţii lui Boboc. Într-un stat de drept este respectată prezumţia nevinovăţiei. La noi însă, doi demnitari de rang înalt îşi pot permite orice, să lanseze tot felul de acuzaţii împotriva oponenţilor politici. Cine ştie, poate peste puţin timp Ghimpu şi Chirtoacă se vor apuca şi să judece asemenea cazuri, să substituie Justiţia. Ei deja au influenţat, într-un mod cu totul nepermis, Justiţia. Care va fi decizia acesteia, cât de imparţial va judeca aceasta cazul Boboc, după ce preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu, care este şi şeful interimar la statului, a arătat cu degetul la Gumeniţă şi a spus: „El este criminalul”?

Să vedem dacă ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, va lua atitudine în acest caz. În mod normal, şi el ar trebui să le explice lui Chirtoacă şi Ghimpu că într-un stat de drept, justiţia este înfăptuită de instanţele de judecată, nu de preşedintele Parlamentului şi nici de primarul general al capitalei.

Şi Ghimpu, şi Chirtoacă au studii juridice. Ei au ştiut foarte bine că, prin afirmaţiile lor, prin concluziile pe care le-au tras, nu au făcut altceva decât să pericliteze ancheta şi să influenţeze Justiţia. Dar asta pentru ei contează mai puţin. Important este să îndreptăţească cumva propriile lor acţiuni din 7 aprilie, atunci când au chemat lumea în stradă şi au incitat-o la confruntare cu forţele de ordine, iar drept rezultat, zeci de poliţişti au fost maltrataţi, iar sediul Parlamentului şi palatul prezidenţial au fost devastate şi incendiate. Şi moartea lui Boboc, dacă este adevărat că acesta a fost ucis în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în noaptea de 7 spre 8 aprilie, tot pe conştiinţa lor este, dar şi pe a lui Vladimir Filat, cel care şi-a asumat în scris responsabilitatea ca protestele să se desfăşoare în mod paşnic şi civilizat.

Se apropie trista aniversare a evenimentelor din 7 aprilie 2009. Iar Ghimpu, Chirtoacă şi Filat nu au reuşit să plămădească şi să bage în minţile oamenilor mitul „revoluţiei din 7 aprilie”, nici nu au reuşit să-şi pună lor înşişi monument în faţa Parlamentului. Dar dacă nu au reuşit să facă asta, înseamnă că nu au nici-o credibilitate în faţa alegătorilor, înseamnă că ceea ce au organizat ei la 7 aprilie 2009 nu este revoluţie, ci o tentativă de lovitură de stat. Acesta este resortul care i-a împins pe Ghimpu şi Chirtoacă să iasă în conferinţa de presă de joi.