La 7 martie s-au împlinit şase ani de când a plecat la Domnul prietenul meu Sergiu CUCUIETU. Suntem dintr-un an, am fost colegi de studenţie şi am învăţat împreună cum să citim pe ascunselea cărţi cu alfabet latin, adică în limba română, am muncit mai mulţi ani la redacţia ziarului ŢARA.
Facem parte din aceeaşi familie politică, Partidul Popular Creştin Democrat. Sergiu îmi este mai mult decât un prieten. Sergiu îmi este un frate pe care l-am iubit, dar pe care nu am fost în stare să îl apăr de neprieteni şi de toţi cei care îi apăsau sufletul lui bun şi deschis pentru toţi cei care căutau alinare, adăpost şi îndurare. Sunt trist în această zi când preţul sufletului e cât cel al lalelelor de 8 martie. Sunt trist că nu am reuşit să îi fiu sprijin lui Sergiu atâta cât mi-aş fi dorit ca grijile lui pentru cei trei copii să nu îl chinuie atât de dureros şi ca bucuriile să îi deschidă mai des uşa casei lui de la Durleşti. Sunt trist că nu i-am ţinut pasul lui mereu grăbit şi pulsul inimii pe care nici un doctor nu a fost în stare să i-l ia!
Dumnezeu să îl ierte şi să îl aibă în rând cu drepţii.
Ştefan SECĂREANU
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ştefan! De ce de unul singur ai scris? Nu mai avea prieteni regretatul? Moartea lui aşa şi rămîne un mister? Nu ai încercat să cauţi adevărul? Sau poate îl cunoşti?
Valentina,sa nu gresesti(pacatuiesti)cu gindul ca Cubreacov a fost ascuns in casa raposatului Segiu.Din prima zi de la disparitie, impreuna cu Segiu(Dumnezeu sa-l odihneasca in pace)si cu unii prieteni am inceput si noi sa investigam cazul.Am intrat in dispozitia unor discutii telefonice intre doi loctiitori ai MA Interne.Unul din ei a spus cam asa;trebuie sa facem vint si fum ca-l cautam,fiind ca peste 2 luni va aparea singur.Toate informatiile le detinea fostul procuror al orasului-d-l Gh.Gh..(Familia o puteti gasi usor. Pentru acest caz,dar si cazul disparitiei Piotr....a fost eliberat din functie.E.C.T..Si iarasi ne intrebam-unde sunt prietenii (cumatrii lui Sergiu)Cubreacov,Rosca.Apropo-dar undie Burciu?
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. E straniu totusi sa auzi regrete de la cei care l-au lasat fara lucru pe Sergiu (ca si alti colaboratori de la Tara), care a fost nevoit sa se duca pana la capatul Europei ca sa castige o bucata de piine. De fapt nu ma mai mira nimic demult de cand lucram la Tara.
Lui Ion Cojocaru. Nici nu m-am gîndit la dispariţia lui cubreacov şi că ar avea ceva cu moartea lui Sergiu, Dumnezeu să-l odihnească în pace. Era întrebarea direct adresată lui Ştefan Secăreanu. Nu poate să nu cunoască amănunte sau, cel puţin, să încercat să le afle. Chiar nu se aude nimic de Burciu, ca şi de alţii... dacă nu au mai venit la Eminescu, Vieru..., nu cred că au regrete sincere.
Inaltzarea pe orizontala...ce nu a fost vazuta...!
da, Marcu! Nu a fost văzută, dar se simte
De cand va intereseaza Burciu? El nu mai are nimic cu acest ziar! Rosca l-a trimis la piata sa vanda ceapa, in loc sa achite salariile restante!
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Sergiu si cat mai multa putere pentru familia lui! In ceea ce ma priveste, atat cat am putut, i-am ajutat pe baietii lui in inceputurile lor de-a pune o televiziune de la Durlesti in picioare! Am facut atat cat am putut, fara a ma da in spectacole! Pacat...regret!