1522. De-o sută de ori e mai bine să ai o viziune greşită decât să n-ai nici o viziune!

Lucius Annaeus SENECA, filozof latin

1523. …La Eminescu cuvintele au suflet, culoare, formă; fiecare epitet e o explozie de lumină.

Alexandru VLAHUŢĂ, scriitor român (1858-1919)

1524. Anume reprezentanţii Bisericii au contribuit, în mod substanţial, la păstrarea limbii naţionale. Preoţii erau singura categorie socială care a vorbit poporului în grai moldovenesc…

Silvia SCUTARU, profesoară de istorie la Chişinău, în „Flux”, 28 decembrie 2007

1525. Puţini au fost domnii români care să se fi făcut atât de bine cunoscuţi, încă în viaţă fiind, peste hotarele ţării şi despre care să se fi scris atât de mult cât s-a scris despre Vlad Ţepeş. (…) Perioada domniei lui Vlad Ţepeş rămâne o pagină glorioasă în istoria poporului român. Lupta pentru independenţă condusă de marele domn a fost o pildă vie de-a lungul veacurilor, în lupta pentru libertate. El însuşi poate fi considerat (…) una dintre personalităţile de seamă din istoria patriei noastre.

George POPESCU, istoric român. Bucureşti, 1984

Notă. Reclama de antichrist, făcută voievodului român de povestirile germane, constituie o manipulare a opiniei publice europene. Vestitul Nicolae Iorga îl caracteriza astfel: Vlad Ţepeş, domnul muntean, era un om ciudat, straşnic la înfăţişare, dar frumos, isteţ şi crud la faptă, neadormit la lucru, cutezător în planuri, dorind binele săracilor şi gata fiind să jertfească belşugul celor puternici pentru aceasta. Un lucru interesant subliniază cercetătorul basarabean Gheorghe Marin: Devenind domnitor în toată legea (domnitor al Munteniei – n.n.), Ţepeş îl ajută pe Ştefan să-şi ocupe legitimul tron al Moldovei în anul 1457 (vezi cartea lui „Închinare memoriei”, Chişinău, 2006).

Avem şi o epigramă destul de reuşită:

În pădurea de ţepuşi

Văd o ceată de sus-puşi,

Toţi fudui şi înţepaţi,

De Vlad Ţepeş… ridicaţi.

1526. Moldovenismul nu se opune românismului, ci este o formă a lui… Există şi moldovenism care-şi are moralitatea lui; poţi fi moldovenist fără a fi antiromân. Ba mai mult, poţi fi moldovenist fiind în acelaşi timp şi român. Şi român în toată puterea cuvântului…

Eugen COŞERIU

1527. Idealul regimului comunist era nu înflorirea personalităţii umane, cum se susţinea demagogic, ci omul mediocru: omul fără păreri proprii, gata să zică, oricând, că „albul” e „negru” şi invers.

Octavian PALER

1528. Când îmi vine rândul, ofiţerul cel înalt mă întreabă cum mă numesc. Îi spun, caută în listă şi face un semn cu creionul, apoi mă întreabă din nou: „Dumneata eşti autorul „Istoriei românilor”? La răspunsul meu afirmativ, socoate nimerit să facă o reflecţie, pe care o crede, desigur, spirituală şi „pe linie”: „Acum se scrie altfel istoria românilor”. „Se poate – îi răspund eu – dar istoria noastră rămâne una singură”. Face semn unui gradat să mă întovărăşească la etaj…

Constantin C. GIURESCU. Cinci ani şi două luni în penitenciarul de la Sighet. Bucureşti, 1994

Notă. Acum poate vedea cititorul nostru unde şi la comanda cui s-au scris primele „istorii integrate” ale românilor. Autorii lor (încă în viaţă) vor face puşcărie, fiţi pe pace! Deocamdată, îi îndemn pe profesorii de istorie să predea ceea ce ştiu deja cu tărie: adevărata istorie a românilor („Istoria noastră rămâne una”!). Să nu ne temem! Ne-am tot temut…

Între ACASĂ şi ACASĂ de Valentin Mândâcanu