Numărul cetăţenilor Republicii Moldova care vor să iniţieze propria afacere este în continuă creştere. De multe ori însă, deşi există dorinţă, nu există bani sau idei pentru iniţierea propriului business. Ziarul FLUX şi Asociaţia pentru asistenţă la iniţierea afacerilor „Cornelius” îşi propun să ajute toţi cititorii cu iniţiativă, care vor să înceapă o afacere.
Ne propunem nu doar să ajutăm cititorii noştri să se descurce în labirinturile birocraţiei autohtone, ci şi să le sugerăm idei de afaceri şi posibilităţi de obţinere a capitalului iniţial. Întrebările cititorilor pot fi expediate pe adresa electronică ap@flux.md sau virginia.flux@gmail.md. Experţi ai Asociaţiei „Cornelius”, economişti şi jurişti experimentaţi vă vor răspunde la întrebări, în fiecare vineri, în paginile FLUX-ului.
Ingeniozitatea reprezintă, de multe ori, calitatea care transformă o simplă iniţiativă într-o afacere de succes. Astfel, dacă ştii să ieşi din tiparele cu care s-au obişnuit toţi, poţi să obţii venituri importante cu investiţii mici. Se întâmplă adesea ca cele mai ingenioase idei de afaceri să apară atunci când te aştepţi mai puţin. Acesta a fost şi cazul Mirelei C., care a demarat afacerea pornind de la o idee care nu promitea prea multe. „În 1992, după terminarea facultăţii, ne-am hotărât, eu şi şotul meu, să intrăm în afaceri. Ca urmare, ne-am apucat să căutăm o oportunitate, sperând să găsim un domeniu care să ţină puţin şi de intelect şi pe care să nu se fi înghesuit prea multă lume”, ne-a relatat Mirela C. Răspunsul a venit pe o terasă, la o bere, în momentul în care şi-au adus aminte că în facultate jucau tot felul de jocuri, şi atunci şi-au zis să încerce să producă un joc. „Vedeam că pe piaţă existau întreprinderi de stat care, pur şi simplu, îşi băteau joc de clienţi, dându-le lucruri proaste, atât ca mesaj transmis, cât şi din punct de vedere al realizării calitative. Banalul „Piticot” rămăsese la nivelul din 1964, când fusese lansat. Noi nu trebuia să inventăm ceva absolut nou, trebuia doar să luăm un model de joc deja existent şi să-l aducem la o formă a anilor ‘90”, a menţionat Mirela C.
Pentru lansarea afacerii a fost nevoie de 3 luni doar pentru a studia problema, deoarece cuplul îşi dorea să scoată un joc foarte bun şi ieftin. Fiind ingineri, nu le-a fost greu să-şi imagineze tehnologia de lucru după care îşi vor desfăşura afacerea, dar pentru partea de utilaje au fost nevoiţi să apeleze la tot felul de improvizaţii, pentru că nişte utilaje adevărate costau mult şi nu şi le puteau permite.
„De la cumnatul meu am învăţat partea de tipar. El ne-a arătat ce înseamnă o imagine, cum se proiectează ea cu diverse programe (Corel, PhotoShop) şi, mai mult, ne-a ajutat şi cu un computer. Stăteam câte şase ore noaptea, după serviciu, şi învăţam cum se lucrează pe calculator. Şi până la urmă am reuşit să scoatem un joc în genul „Monopoly”, într-un tiraj de 1.000 de bucăţi. Am riscat pentru asta toţi banii noştri, în total vreo 2.000 de dolari, sumă care însemna ceva la vremea aceea”, îşi aminteşte Mirela C.
Prima zi - un succes fabulos
Soţul Mirelei lucrase înainte la o firmă evreiască şi cunoştea de acolo câţiva angrosişti, ca urmare i-a rugat să distribuie şi jocul lor pe lângă ce vindeau ei în mod obişnuit. Aşa au reuşit să obţină o primă comandă în volum de 150 de bucăţi. „Pentru noi era o şansă uriaşă. Am încărcat aşadar marfa într-o Dacie papuc (închiriată) şi ne-am dus la complexul din Piaţa Presei Libere din România s-o livrăm. Dar până am parcat, până s-a dus soţul meu să-i anunţe că am sosit şi până să ia un cărucior, s-a făcut coadă, acolo, în stradă. Nici n-am mai descărcat jocurile, le-am vândut direct din maşină. Ţin minte că era un vânzător care avea o tarabă sau cam aşa ceva şi care a luat cinci bucăţi, dar când a văzut că se îngroaşă coada s-a mai aşezat o dată în rând şi a cumpărat 100 de bucăţi. În cinci minute am vândut tot ce-aveam la noi. Am dat telefon să mai vină un transport şi, în ziua aceea, din tot lotul de 1.000 de jocuri, au mai rămas doar vreo 300. Am câştigat atunci nişte bani frumoşi şi ne puteam gândi serios la afaceri, ne puteam cumpăra computer, scule, utilaje etc.”, ne-a mai spus Mirela C.
O dezvoltare continuă, bazată pe un efort continuu
Afacerea a crescut pas cu pas. Autorii afacerii le-au dat angrosiştilor câte 15-20 de jocuri şi ei şi-au dat seama că este o treabă bună şi au mai comandat câte 400-500 de bucăţi. Tirajul a ajuns astfel la 20.000 de exemplare. Toţi banii câştigaţi au fost investiţi în depozite şi în utilaje, de data aceasta occidentale, cu productivitate foarte bună. „Apoi am ajuns cu jocurile noastre nu în librării, ci pe tarabele cu cărţi, unde vânzarea a mers foarte bine. Într-un loc cu un produs monoton, cum este cartea, un joc sărea imediat în ochi. Iar sistemul de difuzare de carte era foarte bine pus la punct atunci, în ‘92, când nevoia de tipăritură era foarte mare. Astăzi acest sistem nu mai funcţionează”, au precizat iniţiatorii afacerii.
Un moment important a fost când s-a decis trecerea la diversificarea ofertei. „Aveam tehnologia de producţie, dar această tehnologie trebuia aplicată la treizeci şi ceva de jocuri şi pentru asta am muncit non-stop trei luni. A fost o perioadă infernală. Acum avem 600 de clienţi (cu puncte proprii de desfacere), majoritatea cu profil de librărie. Afacerea va creşte odată cu gradul de civilizaţie al românului şi, deocamdată, nu cred că se poate mai mult. Se spune că astăzi e epoca jocurilor pe computer, dar nu e adevărat. A fost numai un val, care acum s-a redus. Acum şapte ani, de exemplu, aveam piaţa plină de tot felul de jocuri electronice, care stăteau de fapt nevândute de ani de zile prin magaziile firmelor occidentale. Au fost câţiva importatori deştepţi care le-au adus în ţară şi s-au umplut de bani. Dar, până la urmă, nici o maşină nu va înlocui satisfacţia victoriei în faţa unui coleg”, a conchis Mirela C.
Astfel, sfatul nostru este ca dumneavoastră să vă orientaţi spre originalitatea ideii şi să perseveraţi pentru a reuşi. De multe ori, chiar dacă ideea afacerii ţi se pare prea simplă pentru a aduce profit, trebuie să ai încredere că prin eforturi continue veţi reuşi. După părerea mea, cine se apucă acum de această afacere are nevoie de câţiva ani până înţelege cum stau lucrurile, dar afacerea poate fi demarată cu investiţii minime. Totuşi, pe parcursul desfăşurării afacerii, profitul obţinut a creat posibilitatea realizării investiţiilor în valoare de 500.000 de dolari, iar potenţialul pieţei este de cel puţin două milioane de dolari. Eu vă propun să înviaţi tradiţia ca părinţii şi copiii sau prietenii să joace diferite jocuri fără a avea în faţa lor un computer şi puteţi să obţineţi venituri frumoase fără a investi mulţi bani.