Nu am găsit însă aceste cifre destul de importante şi pentru ţările Europei de Est, cum ar fi România, Ucraina, Rusia etc. Evident că, mai prost la acest capitol, stăm noi, basarabenii, şi nu de aceea că nu avem scriitori sau nu se editează cărţi şi ziare, că nu mai există dornici de a citi... Nu este adevărat! Cititorii sunt fideli şi cutezători ca în toată lumea, însă iarăşi starea economică a societăţii ne arată că este responsabilă şi vinovată de tot ce ni se întâmplă.

E adevărat că, personal, dacă intru într-o librărie, cântăresc mult până îmi procur o carte, iar dacă preţul acesteia este mai mare de 100 de lei, soarta îi este hărăzită de a rămâne pe raftul librăriei şi nu pe cel al bibliotecii mele. Mă destăinui, că altă treabă era când mă aflam în Londra. Majoritatea londonezilor îşi permit să cumpere cărţi la preţuri din cele mai fantastice şi pot să achite chiar 200-250 lire pentru un volum. Eu aveam obiceiul de a intra aproape zilnic prin magazinele de anticariat, unde orice carte o poţi procura la un preţ de până la 10 lire, dar am plătit, de câteva ori, şi preţuri destul de grase pentru cărţi bune. Mă mândresc că am în biblioteca mea 300 de cărţi trimise acasă din lumea întreagă, care sunt, desigur, în limba engleză.

Dar am avut norocul că apropiaţii mei mi-au păstrat şi cărţile procurate anterior, cele din clasica, beletristica română şi rusă. Am avut o plăcere deosebită atunci când am avut la îndemână, pentru o lucrare, volumele lui Marin Preda şi Constantin Paustovski.

Sistemele electronice moderne care permit circulaţia rapidă a informaţiei s-au instaurat pe neaşteptate şi atât de sigur în ultimele câteva decenii, încât nu încape îndoială că ele lucrează direct în detrimentul cărţii. Cărţile de beletristică, dramele, cele de istorie şi literatură, de aventuri şi dragoste, de proză sau versuri, au fost înlocuite cu emisiuni televizate sau cu apariţii doar pe internet. Cine ar putea să oprească acest pisălog nemilos asupra cărţii? Este foarte greu de spus dacă cineva va citi în următoarele 2-3 decenii, deoarece apar noi şi noi tehnologii informaţionale de mare capacitate care vor permite urmaşilor noştri să înscrie în memoria maşinilor electronice tot tezaurul creat de omenire. Sistemele digitale le vor permite a afla în timp rapid şi în orice loc s-ar afla totul despre cele întâmplate în lume. Personal, aprob acest lucru, fiindcă e modern, comod, ieftin… Iar cartea va ajunge pe rafturile muzeelor, cu toate că tot ce s-a realizat în acest context se datorează anume ei, lucru firesc şi indiscutabil.

Două cărţi pentru sănătatea şi succesul nostru

Le am pe ambele lângă mine şi mult am cutezat înainte de a face acest material, fiindcă totul despre ce am scris până acum a fost despre gastronomie, alimente şi condimente aşa după cum le-am întâlnit şi le-am preparat în multe locuri de pe globul pământesc. Scriam că am procurat în librăriile lumii o puzderie de cărţi cu reţete, metehne de gurmanzi, istorioare şi bancuri la acest capitol. Probabil că gastronomia şi bucătăria nu sunt altceva decât lucruri foarte apropiate de chimie, care este specialitatea mea de bază.

Tocmai aici vă voi spune care este principiul meu în bucătărie: încearcă orice, dar nu greşi cu sarea şi piperul. Toate reţetele care vi se recomandă de specialiştii în alimentaţie şi bucătari, sunt rezultatul fanteziei lor, şi bravo lor că pot face magie în bucătărie. Dar orice gospodină, care stă la plită, probabil, zâmbeşte sfios când citeşte aceste reţete sau priveşte ecranul azuriu unde bucătarii de toată mâna încearcă a descoperi „pete gri pe oul lui Columb”. Toate acestea sunt însă chitoroage (un fel de răcituri la românii din delta Dunării) bune de dat la câini. Am dat şi eu multe, dar ale mele au fost propuneri sau direcţionări în gastronomie, n-am încercat nicidecum a suscita bucătăria strămoşilor, care vine de la una sfântă şi care în timp este situată mult mai aproape de cea firească, cea a Domnului.

Înainte de a veni spre atenţia dumneavoastră cu bucătăria orientală, aş dori să vă relatez pe scurt conţinutul acestor două cărţulii, stăruind să sustrag ideile revelatorii din ele pentru a le avea ca subiecte coerente de discuţie pe paginile publicaţiei noastre îndrăgite. Îmi cer scuze din capul locului dacă cele relatate de mine nu vor avea prea multe tangenţe cu gastronomia, dar, mai mult, cu sănătatea noastră, la care gastronomia trebuie să contribuie în cel mai sigur mod.

Anterior, autorul, care este un inginer informatician, a mai publicat două cărţi, ce au avut succes în toată lumea cititoare, şi anume una care se referă la rolul tutunului în sănătatea societăţii şi alta despre greutatea corpului uman, cărţi ce au fost de mare folos multor oameni. După cum menţionează Paul McKenna în prefaţa acestei cărţi, coperta căreia o puteţi vedea în poza de alături, el s-a condus în permanenţă în elaborarea ideilor de câteva principii. Primul se conţine în mottoul acestui subiect, care, în opinia mea, trebuie privit ca un panaceu şi care nu necesită multe comentarii. Filosoful francez s-a expus clar, dar, în acelaşi timp, cu exactitate asupra naturii umane: majoritatea lucrurilor ce ni se întâmplă în viaţă se datorează pierderii sau abolirii controlului asupra sa. Cine ar putea să contrazică ideea, conform căreia, omul fără control asupra sa înfruntă nenorociri şi necazuri, care-l macină şi-l duc neapărat la fatalitate.

Al doilea moment accentuat de autor se referă la faptul că schimbările ce au loc în percepţia noastră contează cel mai mult, decât cele din lumea înconjurătoare. Evident că acest lucru este atribuit direct puterii şi lumii interioare a fiecăruia dintre noi, care pe departe nu este folosită în examenul etern de a fi pe acest pământ, după cum concluzionează acelaşi autor. Paul Mckenna menţionează, în continuarea acestui gând, că dacă tu nu porţi controlul asupra vieţii tale, o va face neapărat altcineva.

Nu putea să nu fie adusă la acest capitol şi o maximă a omului de stat şi filosof englez Winston Churchill: „Ţi se întâmplă să te împiedici de lucruri adevărate din când în când şi să cazi involuntar de puterea lor, ridică-te imediat, scutură-te şi mergi înainte ca şi cum nimic nu ţi s-ar fi întâmplat. Cucuiul adevărului este cel mai dureros şi tare…”.

G.B. Shaw vine la acest subiect cu mare precauţie: „Oamenii blamează mereu circumstanţele prin care trec. Eu nu cred în circumstanţe. Oamenii care merg înainte în această lume sunt cei care se trezesc şi caută circumstanţele dorite de ei şi dacă nu le găsesc ei le creează”.

Autorul cărţii menţionează la acest capitol că librăriile sunt pline de mii şi mii de cărţi despre gastronomie, dar sunt pline de informaţie nepotrivită pentru sănătatea omului. McKenna instaurează în carte o regulă a sa, foarte simplă şi revoluţionară la prima vedere: Învaţă a-ţi asculta propriul corp. El aduce în acest sens argumentele doctorului englez Gay Hendricks. Acesta a efectuat o experienţă cu 30 de adolescenţi, care aveau acces de câte ori doreau la o gamă foarte mare de alimente 24 din 24 de ore. Experienţa a durat o lună şi s-a desfăşurat fără nici o intervenţie din partea părinţilor, medicilor sau specialiştilor în nutriţie. Ce puteau face copiii? Într-un belşug aşa de mare de diferite mâncăruri aveai impresia că se vor pierde cu firea sau se vor îmbolnăvi de obezitate, diaree, indigestie etc. Dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Copiii au fost doar preîntâmpinaţi: mâncaţi ce vă place şi ce vă prieşte organismului vostru, dar să vă simţiţi vioi şi plini de energie peste o oră. De asemenea, li s-a spus că dacă peste o oră după ce au mâncat nu vor manifesta dorinţă de mişcare şi vor fi somnolenţi, atunci să ştie că nu au ales mâncarea potrivită. Astfel, fiecare dintre aceşti copii şi-a format dieta proprie pentru un timp îndelungat. Deci, concluzia care urmează de aici este simplă: practicând acest exerciţiu timp de o săptămână-două, fiecare îşi poate crea dieta proprie pentru corpul său unic. De aceea, cele menţionate mai sus se află în strânsă legătură cu reţeta care nu este altceva decât o soluţie a unei ecuaţii cu multe necunoscute privind starea corpului nostru multifuncţional? Da, sunt de acord cu autorul cărţii, deoarece puterea noastră interioară trebuie folosită întotdeauna atunci când este vorba de perfecţiunea şi sănătatea corpului nostru.

Acesta este un meşter Tao care a studiat comportamentul organismului uman. Aţi observat la orientali că niciodată nu se zgârcesc în a vă oferi multe zâmbete. Ei folosesc această resursă psihologică de peste 2500 de ani. Chia spune că atunci „când omul zâmbeşte, anumite glande speciale secretă în organism miere energetică, care se împrăştie rapid în tot corpul uman, iar când omul este supărat sau înfricoşat, tot aceste glande secretă otravă, care blochează canalele energetice”. Savanţii au cercetat acest fenomen şi au ajuns aproape la aceleaşi concluzii: când zâmbim, creierul nostru elimină hormonul fericirii, pe care chimiştii îl numesc serotonină. Este o noutate a terapiei radicale şi argumentată de atâta timp de teoria taoistă, care ne face să fim încrezuţi că zâmbind cât mai des vom fi mai sănătoşi. Nu am posibilitate acum să descriu teoria zâmbetului interior, care este foarte răspândit la taoişti. Aveţi dureri de inimă? Zâmbiţi şi va zâmbi şi inima dumneavoastră.

Data viitoare vom vorbi despre a doua cărţulie, care s-a vândut în librăriile noastre, dar mulţi au trecut nepăsători pe lângă ea. Să urmărim şi să vedem ce înseamnă Puterea interioară a Omului!

Dragi cititori, v-au plăcut ideile cărţii lui Paul McKenna? Aţi dori această carte în traducere română? Scrieţi-mi la nenea_band@yahoo.com.

Valentin BANDALAC, pentru FLUX