Interesul naţional al Republicii Moldova este ca să fie ales cât mai curând un preşedinte de ţară, să se pună capăt instabilităţii politice şi ostilităţilor care depăşesc limita confruntărilor politice dintre cele două tabere beligerante: liberalii şi comuniştii. Înaintarea lui Marian Lupu la funcţia de preşedinte nu este însă în măsură să atingă aceste scopuri, pentru că liderul PD nu se bucură de sprijinul comuniştilor, care îi poartă pică pentru că i-a trădat după alegerile din 5 aprilie 2009. Atâta timp cât Marian Lupu este candidatul AIE la funcţia de preşedinte, Parlamentul nu va putea alege preşedintele, va continua situaţia de instabilitate politică şi, în continuare, deasupra Republicii Moldova va plana riscul alegerilor parlamentare anticipate, fie şi în a doua jumătate a anului 2010. Deci, candidatura lui Lupu nu se pliază pe ceea ce definim prin „interesul naţional”. Mai ales că, se pare, nici unii dintre aliaţii lui din AIE nu-şi doresc să-l vadă pe Lupu în fotoliul prezidenţial. Aşa cel puţin susţin unii analişti politici, argumentându-şi această afirmaţie prin faptul că Filat, Ghimpu şi Urechean se tem că Lupu, odată ajuns preşedinte, ar putea să demită guvernul AIE şi să constituie o altă majoritate parlamentară cu comuniştii. Că există asemenea temeri în sânul AIE o demonstrează şi faptul că majoritatea parlamentară a extins de la o lună la 6 luni termenul în care deputaţii pot cumula şi alte funcţii, inclusiv cea de membru al Guvernului. Asta pentru ca fruntaşii PLDM, PL şi AMN care deţin funcţii în Guvern să poată reveni în parlament în cazul în care Executivul va fi dizolvat de către PD şi PCRM.

    Insistenţa cu care Marian Lupu doreşte să ajungă preşedinte este, cel puţin, îngrijorătoare şi nu cred că accederea în funcţia de preşedinte a unei asemenea persoane, preocupate atât de mult de propria carieră politică, este de natură să corespundă întocmai intereselor naţionale ale Republicii Moldova. Să nu uităm că Marian Lupu a plecat de la comunişti, care i-au asigurat timp de 4 ani şederea în fotoliul de preşedinte al Parlamentului, nu pentru că ar fi rămas dezamăgit de ideologia şi practicile PCRM, ci pentru că Vladimir Voronin nu a vrut să-l înainteze la funcţia de preşedinte al ţării.

    Deci, candidatura lui Marian Lupu la funcţia de preşedinte contravine interesului naţional. Corect ar fi ca AIE să identifice altă candidatură la funcţia de preşedinte, care s-ar bucura şi de sprijinul comuniştilor. O asemenea candidatură ar putea fi o persoană apolitică, consensuală, care ar conveni tuturor. Mai ales că anume cei de la Partidul Democrat, în special Dumitru Diacov, timp de patru ani i-au tot reproşat lui Vladimir Voronin că deţine, nu atât sub aspect legal, cât, mai curând, moral, două funcţii incompatibile: cea de şef al statului şi cea de preşedinte al partidului. Diacov îi spunea lui Voronin că nu poţi să fii preşedintele tuturor cetăţenilor dacă eşti şi preşedintele unui partid politic, cerându-i să renunţe la funcţia de lider al comuniştilor. De ce acum însă Diacov vrea să-l facă cu tot dinadinsul pe Lupu şef de stat, fără ca acesta să renunţe la funcţia de preşedinte PD?

    Călătoria lui Vladimir Voronin la Moscova şi discuţia lui cu Narâşkin, urmată imediat de călătoria lui Lupu, tot la Moscova, şi discuţia purtată cu acelaşi Narâşkin, nu arată o simplă coincidenţă. Şi asta e clar pentru toată lumea. Ambii au discutat cu Narâşkin problema alegerii şefului statului. Deocamdată, nu cunoaştem ce au convenit. Nu ştim dacă Lupu a reuşit să-i convingă pe ruşi să-i forţeze mâna lui Voronin ca să-l voteze pe el la funcţia de şef al statului. Cel mai probabil e că nu a reuşit, pentru că Mark Tkaciuk a declarat că nimeni dintre partenerii externi ai comuniştilor, nici cei occidentali, nici cei răsăriteni, nu fac presiuni asupra PCRM. Acum este important să constatăm că Alianţa pentru Integrare Europeană încearcă să-şi instaleze candidatul în funcţia de preşedinte al ţării cu sprijinul Kremlinului. Ce fel de Alianţă pentru Integrare Europeană este aceasta? Mai bine şi-ar zice „Alianţa pentru Integrare Estică”.

    Nu înţelegem de ce liderii celorlalte componente ale AIE nu au reacţionat la acest gest al lui Lupu, care subminează suveranitatea statului nostru, odată ce vrea să obţină funcţia de preşedinte cu ajutorul lui Medvedev, exercitând presiuni din exterior asupra grupului parlamentar de opoziţie. Doar premierul Vladimir Filat a declarat cu jumătate de voce că numitorul comun privind alegerea şefului statului trebuie căutat la Chişinău, nu la Moscova. Ceilalţi, Urechean şi Ghimpu, nu au comentat în nici un fel promenada lui Lupu în fosta metropolă. Poate că ei chiar au sperat că Medvedev îl va căftăni pe Lupu.

    Au mai rămas zile numărate până la 10 noiembrie, când se va supune votului candidatura lui Marian Lupu, mai bine zis, când Parlamentul va respinge candidatura lui Lupu. Mihai Ghimpu o să se bucure grozav. Astăzi toţi fac ironii pe seama liderului PL, chiar şi cei din presa proguvernamentală, cum ar fi Constantin Tănase de la „Timpul”, care sugerează că spicherul nu ar fi decât „un virus al inculturii şi indecenţei”. De data aceasta nu avem cum să-l combatem pe Constantin Tănase, ne vedem obligaţi să-i dăm dreptate. Dar, se pare că acest „virus al inculturii şi indecenţei” va deţine cele mai importante funcţii în stat, cea de şef al statului şi de preşedinte al Parlamentului, timp de un an. Eu zic că tot e mai bine aşa decât cu un preşedinte căftănit la Kremlin.